Pentru ca subiectele cu adevarat dure pentru o femeie care a trait in comunism intra, dupa mine, in doua categorii: pe de-o parte, experientele politice extreme (arestare, deportare, domiciliu fortat, anchetare, confiscarea bunurilor si a drepturilor), pe de alta, cele legate de corp si de intimitate. Pe primele nu le-am trait direct, ci doar prin rude, vecini, prieteni, deci cu surdina pusa, pentru ca eram copil si nu intelegeam nimic din ce se intimpla in jur. Cit despre intimitate, ca sa iesi la bataie cu dramele, ba chiar tragediile corpului tau de femeie, ai nevoie sau de un mare curaj, sau de un mare talent. Din pacate, nu le am pe nicicare.
In schimb, ai din plin modestie…
(Ride) Am apreciat-o pe Doina Rusti, care a intrat in zona interzisa. Toate am fi avut ce spune, dar, repet, iti trebuie un curaj enorm ca sa te expui asa. In ce priveste experienta mea de femeie-cal, cred ca depune si ea, in felul ei, o marturie despre cum ni s-a irosit o parte din viata. Insa si cind am carat in draci tot felul de catrafuse, si cind am scris despre ele, nu mi-a venit sa ma martirizez. Sincer, mi s-a parut fireasca sarsaneliada. Daca nu mi-ar sta o ghilotina deasupra capului din cauza miopiei uriase, n-ar fi chiar nici o problema. Stii ce se intimpla? Cred ca o dramatizare excesiva ar fi diminuat mult efectul din pagina. Unele prietene mi-au spus ca s-au prapadit de ris, altele, ca au ris ce-au ris, dar le-a venit si sa plinga, iar un prieten (care ma stie cel mai bine) a zis ca de fapt sint o mare parsiva cu aerul meu de victima binedispusa.
De la cine ai incasat-o prieteneste?
Nu spun. Pe de alta parte, chiar asa am trait lucrurile alea, firesc, cu un soi de umor de protectie. Altfel, cred ca as fi capotat. Sigur ca in realitate m-am mai vaicarit, oameni sintem, dar per ansamblu am rezistat la tavaleala, dupa modelul femeilor din familia mea. Vreau sa spun ca o mare gravitate, o hiper-patetizare a temei n-ar fi raspuns nici gustului meu literar, dar mai ales n-ar fi fost adevarate. Pentru ca, repet, am carat tone de provizii si catrafuse, ca atitea alte femei din Romania. Poate ca unora li s-a parut un calvar. Mie, nu.
Este foarte buna aceasta subliniere, pentru ca pina la urma sint istorii personale si fiecare le-a trait in modul lui.
Stii de ce mi-am dat seama, Luci? Chiar daca ce spun n-are neaparat legatura cu cartea. Ca, de fapt, perceptia din exterior a ceea ce i s-a intimplat altcuiva este mult mai dramatica decit ce a trait in realitate respectiva persoana. Ti-o spun din experienta proprie. Din afara, totul se vede mai dur (morti, boli, despartiri). Cind esti inauntrul catastrofei, parca e putin altfel, mai soft, probabil si pentru ca nu prea realizezi ca ti se intimpla un dezastru. Tocmai de aceea, chiar cind am povestit lucruri jalnice, sordide, in fond, de-o nespusa tristete, am incercat sa nu-mi tradez starea avuta atunci cind le-am trait: un amestec de tragic si comic. De acolo imi vine acel zimbet cis in coltul gurii cind scriu despre ce mi s-a intimplat. Adica timbrul ironic, autoironic.
E adevarat ce spui. Pe de alta parte, m-am trezit de multe ori rizind in hohote pe parcursul lecturii. De pilda, chiar si in momentul in care am citit cum ai cazut in acea groapa, pentru ca era un intuneric bezna, si ai fost ajutata sa iesi de acolo de un nevazator.
Stii care e risul lumii, ca sa zic asa? Ca nici moarta n-as fi putut inventa o scena ca aia, intr-atit mi s-ar fi parut de cusuta cu ata alba, ba chiar kitsch. Chestia e ca, din nou, viata mi-a batut la puncte imaginatia.
Cum era cu sarsanela atunci si cum e acum?
As putea s-o iau de la capat si sa scriu un cartoi despre tot ce am carat de la gradinita pina alaltaieri, atit de multe lucruri si intimplari au ramas pe dinafara. Care-i diferenta dintre atunci si acum? Am doar doua cuvinte-cheie pentru ce e acum: diversitate si avint tehnologic. Chiar cind stam noi de vorba, am in circa un rucsac Kenvelo si tirii dupa mine un carucior telescopic cu doua roti, cu opritor si sistem de amortizat zdroncaneala. Evident, e plin ochi, dar il trag ca pe-un fulg cu o mina. In cealalta o tin pe Nokia la care vorbesc.