Au venit, au cântat. I-am aplaudat, cu măștile pe figură. În același septembrie, cu live-uri efervescente pentru noi, câțiva dintre marii interpreți prezenți la București și-au lansat și cele mai recente CD-uri. Puține la Sala Palatului, în pandemie nu prea s-au dat autografe. Nu, nu e vorba de înregistrări din Festival, va mai curge multă apă pe Dâmbovița până vom putea avea pe suport audio prestațiile din Enescu; sunt șase discuri cu artiști și ansambluri invitați în ediția recent încheiată, ale căror interpretări nu s-au estompat încă în folderele reziliente ale memoriei subiective. Șase discuri pe care vi le recomand într-un Rubato de toamnă.
Nostalgia – Magdalena Kožená, Yefim Bronfman, Pentatone, 10 septembrie 2021
Mi-a plăcut, pe 30 august, la Sala Palatului, Where are You de Ondřej Adámek, un ceh de 41 de ani comisionat să scrie pentru soția lui Sir Simon Rattle o lucrare despre divinitate, într-o scriitură nu foarte modernistă, cu șoapte, imprecații și pase energetice, care i-a cam nemulțumit, bineînțeles, pe fanii de operă.
Cu premiera mondială în martie la Gasteig, lucrarea itinerată acum în lume de doamna Rattle e cu totul altceva decât Nostalgia, cântece despre dragoste, dor și inocență, cu acompaniamentul marelui Yefim Bronfman, neconvingător la București pe 12 septembrie într-un Rahmaninov 3, cu multă pedală dar sunet sec și șters.
Cei doi colaborează împreună de 20 de ani și se vede: acompaniamentul e savant, susținut cu tandrețe în frenezia din scenele sătești, cu candoare în ludicul din Camera copiilor și înaripat în îndrăgostitele lieduri brahmsiene, trei moduri de integrare a tradiției într-un stil propriu. Minunată vocalitate la o mezzo versatilă cum e Magdalena Kožená, care cântă în slovacă, rusă și germană, minunate cele șase miniaturi-capodoperă din Detskaya de Mussorgski.
https://www.youtube.com/watch?v=ZSOcWxZOcC8
PTC5186777
Magdalena Kožená, mezo
Yefim Bronfman, pian
Béla Bartók (1881-1945): Dedinské scény, 1924
Modest Mussorgsky (1839-1881): Detskaya, 1868-1872
Johannes Brahms (1833-1897)
Înregistrări Meistersaal, Berlin, mai 2020
https://open.spotify.com/album/7IEUg9sM18cUYluNIYBZv5
Weinberg – Chamber Smphonies Nos 2 & 4, East-West Chamber Orchestra, Naxos, 10 septembrie 2021
Nu toată lumea gustă gândirea simfonică din muzica lui Weinberg, am simțit răceala cu care a fost primită Simfonia de cameră nr. 2 op. 147 a marelui prieten a lui Șostakovici, pe 21 septembrie, în sala Ateneului. E drept că venea după aerata mozartiană nr. 29 în la major KV 201 și, mai ales, după superbul aranjament orchestral al lui Frédéric Chaslin la Enescu op. 25, „în caracter popular românesc“, cu un dezlănțuit și extraordinar Nicolas Dautricourt solist.
Interpretarea incandescentă a ansamblului tânăr și pasional dirijat de exigentul Rostislav Krimer merita ceva mai multă căldură în partea a doua; e încă o muzică străină, deși Weinberg a devenit astăzi un obișnuit al stagiunilor vestice. Pe lângă op. 147, discul conține și Simfonia nr. 4 op. 153, cu aceeași incandescență plus o pedanterie minuțioasă a fantasticului acompaniament-țesătură la solistul Igor Fedorov, un incredibil clarinetist.
O lumină firavă străbate atmosfera sumbră și fatalistă a acestei muzici, de pe al doilea volum al unei integrale înregistrate la Minsk, orașul care i-a salvat practic viața lui Weinberg.
https://www.youtube.com/watch?v=MRk1N-ulz_Y
Naxos 8574210
East-West Chamber Orchestra,
Rostislav Krimer
Mieczysław Weinberg (1919-1996)
Simfonia de cameră nr. 2 op. 147, pentru orchestră de coarde și timpani, 1987
Simfonia de cameră nr. 4 pentru orchestră de coarde și clarinet, 1992
Înregistrări live Sala Mare Filarmonica Minsk, Bielorusia
Festivalul Internațional Iuri Bașmet, octombrie 2019
https://open.spotify.com/album/3FGTvRDmnxv2oFlb6R7xEC
Arvo Pärt: Tabula Rasa – Renaud Capuçon, Orchestre de chambre de Lausanne, Erato, 10 septembrie 2021
Chiar înainte de Enescu 2021, Renaud Capuçon a devenit director artistic al cameraliștilor din Laussanne, despre a căror partidă de cordari violonistul francez spunea că nu sunt din lumea aceasta.
Și are dreptate, pe elvețieni i-am ascultat deseori la București cu Christian Zacharias, în câteva concerte mozartiene de neuitat. În interviul de după concertul Korngold de poveste din 20 septembrie, cel mai bun concert pentru vioară din festival pentru mine, Capuçon mi-a vorbit cu pasiune despre noua provocare a carierei sale și despre prietenii care l-au încurajat să preia bagheta, Daniel Harding, François-Xavier Roth sau Alain Altinoglu. „Cu dirijatul intru într-o lume nouă, una imensă pentru mine“, mărturisește muzicianul, un îndrăgostit de arta lui Abbado încă de pe când era concertmaistru la Orchestra Mahler.
Prima înregistrare în care se încumetă să apară în dubla ipostază de solist și dirijor este o incursiune senzațională în universul Arvo Pärt: „Muzica lui Arvo Pärt ne duce din întuneric în lumină… această muzică nu este doar relaxantă, ci transmite dramă și profunzime.“
https://www.youtube.com/watch?v=Ec0sj7Fc4vc
Erato 9029502957
Orchestre de chambre de Lausanne
Renaud Capuçon
Arvo Pärt (n.1953)
Tabula Rasa (1977)
Fratres (1992)
Summa (1991)
Silouan’s Song (1991)
Darf ich… (1995)
Spiegel im Spiegel (1978)
Für Lennart in memoriam (2006)
Înregistrări Salle Métropole, Lausanne, Elveția, decembrie 2020
https://open.spotify.com/album/1uFbf5bzNZKrVPrmGls0BY
Chausson: Poeme, Ravel: Tzigane & Enescu: Caprice Roumain – David Grimal & Les Dissonances, La Dolce Volta, 10 septembrie 2021
„Instrumentiști în căutarea unui dirijor“ s-ar putea numi generic cele două seri de la București cu David Grimal și Les Dissonances, „marker al unei divergențe constructive față de gândirea convențională“, cum își definește violonistul francez ideea și numele ansamblului în care cântă și trei fenomenali români, Maria Marica, Ștefan Șimonca-Oprița și Valentin Șerban.
Muzicienii sunt actori fără regia liniilor conductoare imprimate de un dirijor, un demers fascinant prin mai ales efervescența tinerilor instrumentiști care se ghidează ascultându-se între ei pe scenă, un deliciu pentru public, dar cu destule probleme dacă mă gândesc la atacuri și coeziunea intrărilor, cum a fost în Suita Pasărea de foc de Stravinski, unde timpanistul a avut o misiune extrem de grea.
Trăim o recrudescență a orchestrelor fără dirijor în această eră a progresului, ansambluri cu un repertoriu limitat. Pe disc, unul dintre puținele lansate la Sala Palatului în această ediție, Capriciul român enescian e o înregistrare mai veche dar excelentă din 2015, încadrat de Tzigane – Ravel și Poemul – Chausson, lucrări cult ale repertoriului violonistic și partituri fetiș pentru David Grimal.
https://www.youtube.com/watch?v=6D0XD9xxhh8
LDV97
Les Dissonances
David Grimal
Ernest Chausson (1855-1899)
George Enescu (1881-1955)
Maurice Ravel (1875-1937)
Înregistrări Auditorium Dijon, octombrie 2015 (Enescu) și Grande Salle Pierre Boulez, Paris, aprilie 2015
https://open.spotify.com/album/5L6p0bKVqKOxWIo3FwlY9E
Mahler: Symphony No. 8 Symphony of a Thousand – London Philharmonic Orchestra, Vladimir Jurowski, LPO, 24 septembrie 2021
„A daring, outstanding Mahler 8th“ titrau publicațiile britanice premiera de la Royal Festival Hall din 2017 a acestei monumentale simfonii dirijate de Vladimir Jurowski la pupitrul London Philarmonic Orchestra & Choir, cu o excepțională garnitură solistică în care strălucesc sopranele Judith Howarth și Anne Schwanewilms.
Iar înregistrarea, apărută la casa de discuri a LPO, e una de colecție, cu o sonoritate emoționantă, de la momente de o incredibilă delicatețe până la efluviile magnifice definitorii pentru dezrădăcinarea desfășurărilor mahleriene.
Mi-ar fi plăcut mult o sesiune de Q & A în festival cu cel care a fost director artistic la Enescu până pe 27 septembrie, trebuie să-i fim recunoscători atât de talentatului muzician care prin mandatele sale a condus festivalul de la București în compania selectă a celor mai mari din lume. Eu îi sunt recunoscător, în plus, pentru Memorial de Anatol Vieru și pentru minunatele lucrări de Stravinski propuse în ediția 2021, în special pentru fenomenalul Les Noces. Mulțumesc, Vladimir Jurowski!
https://www.youtube.com/watch?v=zPxxmQZNW_Y
LPO0121
Gustav Mahler (1860-1911)
Judith Howarth, soprano
Anne Schwanewilms, soprano
Sofia Fomina, soprano
Michaela Selinger, mezzo-soprano
Patricia Bardon, mezzo-soprano
Barry Banks, tenor
Stephen Gadd, baritone
Matthew Rose, bass
London Philharmonic Choir
Choir of Clare College Cambridge
London Philharmonic Orchestra
Vladimir Jurowski
Înregistrări live Southbank Centre’s Royal Festival Hall, London, aprilie 2017
https://open.spotify.com/track/7xjdJRoetZIW7tsiftI3On
Four Visions of France – Daniel Müller-Schott, DSO Berlin, Alexandre Bloch, 24 septembrie 2021
„Cred că în muzica franceză trebuie să îți alegi diferit paleta de culori“, scria Daniel Müller-Schott pe blogul său chiar înainte să cânte Concertul de Dvorak, pe 2 septembrie, în Festivalul Enescu.
„În muzica franceză, ca și în pictură, aveți nevoie de culori de pasaj, de cele complementare. Tranziții, nuanțe care nu sunt imediat recunoscute, dar care pot contura imaginea de ansamblu, de la distanță.“ Nu întâmplător texturile luminoase și culorile senzuale sunt considerate caracteristici esențiale ale muzicii franceze iar asta o știe și partenerul său, dirijorul Alexandre Bloch, și el violoncelist ca formație.
Pe cel mai nou album al său, Müller-Schott combină inteligent culorile unor lucrări din caleidoscopul sonor francez, acompaniat de Deutsches Symphony Orchestra Berlin, cu un encore de effect în Romanța în fa major op. 36 cu polisemanticul concert scris în 1929 de Arthur Honneger, favoritul meu pe acest disc, cu un veritabil blues în partea a doua, Lento. Four Visions of France.
https://www.youtube.com/watch?v=39hstw05PPw
Orfeo C988211
Daniel Müller-Schott
Deutsches Symphonie-Orchester Berlin & Alexandre Bloch
Camille Saint-Saens (1835-1921)
Gabriel Faure (1845-1924)
Edouard Lalo (1823-1892)
Arthur Honegger (1892-1955)
Înregistrări Jesus-Christus-Kirche Berlin, august 2019
https://open.spotify.com/album/4Oia9qHqdpP0xQ9kM3JmeL
Audiție plăcută!!