Pentru că vlahii se încăpățânează să facă tot ce e românește posibil pentru ca pandemia să nu se încheie, continuăm Jurnalul.
Luni, 1 noiembrie
Am, ca orice om care trăiește printre vlahi, la bloc, un vecin cu bormașină, un înger cu bormașină, cum bine îi spun eu. E un înger matinal, de cum se trezește începe să dea.
De dragul lui, prin septembrie, mi-am pus traista în băț și am plecat la Napoli, m-am întors de la Napoli, dar el tot dădea, așa că am plecat la Paris, m-am întors de la Paris, îngerul dădea. Așa că am plecat la Iași, la festival, m-am întors de la Iași, de la festival, neobosit îngerul dădea găuri în pereți. Așa că am plecat la Veneția & Florența, m-am întors de la Veneția & Florența, îngerul în continuare dădea, tot dădea, dădea înainte…
Uite că e noiembrie și îngerul își continuă lucrarea. Așa că am plecat la Praga, ca să știți și dumneavoastră de ce, nu pot îndura crucea vlahă, vecinul cu bormașină.
Astă-vară alt înger cu bormașină, încă mai matinal decât acesta, dădea dinainte de zori, de a trebuit să plec de zece ori în Grecia, of. De ce mă alungi, de ce mă condamni la Exil, înger drag cu bormașină?
Vineri, 29 octombrie
Iohannis a întinat numai nobilele idealuri ale călătorilor.
Sunt în Piața San Marco din Veneția și am primit o veste proastă din țară. A murit unul dintre oamenii din copilăria mea. Domnul Lungu avea optzeci de ani și m-a învățat câte ceva. Oamenii dintr-o copilărie poți să nu îi mai vezi zeci de ani și chiar așa se întâmplă, dar ei rămân mereu acolo, așa cum erau atunci. Ei sunt importanți. Și asta e o extraordinară șansă care ne e dată nouă, oamenilor. Acest prieten al meu a fost un om direct, care spunea ceea ce trebuie spus, fără ocolișuri. Mereu am crezut că asemenea oameni sunt drepți și așa și e. Mi-a plăcut și că nu aștepta niciodată nimic, nu stătea după nimeni. Făcea mereu singur ceea ce îi lipsea. Era încăpățânat și inteligent, avea vorba iute, dură și cinstită. Mereu mă voi gândi la el așa. Îmi imaginez că acum n-ar vrea să se smiorcăie cineva și ar spune simplu: am murit și gata, vedeți-vă de viață! A fost, vedeți bine, un om cum nu găsești pe toate drumurile. De altfel, nici nu am găsit prea mulți în viață, deși drumuri am tot avut.
Joi, 28 octombrie
Politica vlahă explicată cu șlagăre de odinioară. Astăzi, șlagărul cu fotoliul din odaie, al îndrăgitei cantautoare Mirabela Dauer:
PNL: Te aștept să vii.
PSD: Să te întorci la mine.
UDMR: Numai aici ne va fi cel mai bine.
USR & AUR: backing vocals. Poporul: nu contează. Iar Iohannis e țigara uitată de noua securitate într-un colț, pe etajeră.
Miercuri, 27 octombrie
Două resurse sunt inepuizabile în țara românească: resursele de prostie & resursele de ticăloșie.
Nu e ușor nici pentru Iohannis, acolo, la piramide, sfâșiat între Cîțu și Ciucă. Unul e mamă la copii, altul – pofta inimii.
După ce vor penetra pesediștii Cabinetul Ciucă (Ciuca Roșie, cum bine i s-a spus deja), această splendidă restaurație a toxicului absolut, o să vi se facă dor de ridicolul Guvern Cîțu ca de Fecioara Maria. Și de mâna lui Șică – precum de Sfântul Duh, amin.
Acum vreo 12 ani am scris despre supraviețuitorii unei catastrofe petrecute pe mare în anii ’70. O navă românească a luat foc, au fost doar trei oameni care au scăpat cu viață. Unul dintre ei mi-a povestit despre Papa Al. Papa Al a fost un mare marinar care a văzut toată lumea. Aproape toată. Se făcuse navigator fiindcă voia să ajungă la Veneția. Auzise el, fiind copil, că acolo e cel mai frumos, că acolo se găsește frumusețea. Și umblase Papa Al pe mări și oceane, zeci de ani, dar la Veneția nu a ajuns niciodată. Fiecare are un motiv ca să ajungă la Veneția, cum fiecare are o Veneție personală. Al meu acesta e: vreau să văd, iar & iar & iar, ceea ce Papa Al nu a văzut niciodată.