Dan Perjovschi. El plecase deja, dar expozitia lui chiar are succes. Mare. Multa lume se holbeaza pe peretii desenati de el, multi gusta umorul. Ies pe balconul muzeului sa iau masa. Fotografiez servetelul, tacimurile. Atasez poza aici. Masa vazuta de sus. Minimal stuff. Prind o Furtuna mare si mari reduceri la Abercrombie and Fitch. Magazinul si-a scos modelele aproape goale in strada sa cheme lumea inauntru. No photos pls.
Fut intimitatea unui cuplu. Adica pozez o tipa cu un sac pe care e imprimat un tip, unul din modelele de la Abercrombie. E ca un cuplu. Ea citeste o carte si bea cafea, iar el o priveste de pe punga de hirtie aranjindu-si freza.
Seara party-ul lui Randy de la American Theatre. Stie ca vin Dorina Lazar si alti oameni de teatru romanesc la el acasa, la party si ma intreaba daca e cazul sa dea jos de pe pereti anumite fotografii, gravuri si alte Mapplethorpe-uri J.
Ii zic sa le lase, ca lumea e funny si deschisa si daca e ceva, eu chiar aveam chef de „situatii” (vorba lu’ Iris) birdcage like. La party o actrita cam la 90 de ani, un fel de Maggie Smith, faimoasa nu doar in off Broadway, ma intreaba ce mai face Lucian Pintilie. Din prima. Ii zic ca face filme si ca vine uneori sa-mi vada spectacolele. Imi transmite sa-l salut. Jucase in regia lui, acum multe decenii, Irina din 3 surori. Adica cea mai tinara dintre prozoroave din vodevilul lui Cehov.
La party-ul lui Randy se intimpla una, alta, pe perete slide shou din shourile mele suprapuse peste fereastra imensa care dadea inspre alti zgirie-nori. Quick metropolitan Feeling. Adica d-ala care(mi) trece urgent. A doua zi urasc din suflet Battery Park (pe care-l stim din toate filmele proaste americane y compris love story), loc familist prin excelenta, cu vedere la statuia libertatii. Care statuie pot zice ca m-a interesat. Am pozat-o pe autoarea waxing west-ului epilata de vintul postoceanic cu statueta in fundal. La o cafenea, o blonda grasuta are ochelari imensi de camuflaj, dar se lasa fotografiata intre picioare.
Am raspuns invitatiei fara sa stiu de ce (a se vedea dovada). Probabil ca ma gindeam ca ar putea fi cineva cunoscut. De prin filme. Porno str8. Who ‘s that girl. Ascultam la casti (playlist facut din buc) ceva de pe Autoamerican cu Debbie Harry. Cel mai american lucru care mi s-a intimplat in NY a fost muzica lui Blondie. Si happening-ul pe care l-am initiat pe cont propriu la Metropolitan. Adica sa pozez toti oamenii care se opresc in dreptul unui panou urias semnat Pollock. Ca un casting pentru figuratie intr-un spectacol non-figurativ. Sa vad care figura se adapteaza cel mai bine la mediul Pollock.
Mihailoavo, ti-am copiat citeva rinduri din jurnalul meu din NY, acum cind sint la Luxemburg. Adica in 1 iulie. Le trimit in regim de urgenta. Desi sint cu gindul la Cioranul care ma astepta la repetitiile de seara aici. Sub stresul telefoanelor voastre (am pastrat roamingul pentru cu totul alte scopuri!). Cu pistolul (preferam pistilul kalelor lui Mapplethorpe, ca tot veni vorba) la timple, michaelo… . Da’ e frumos asa ceva??