Batrinul Santiago prinde in cea de-a 85-a cincea zi un peste de aproape sapte sute de kilograme. Din aceasta zi incepe chinul personajului, lupta cu pestele si cu marea. Accentul nu cade doar pe relatia dintre om si natura, ci si pe relatia dintre Santiago si Manolin, „maestrul” si „ucenicul”. Manolin il ajuta pe batrin sa redescopere sensul existentei si sa-si depaseasca conditia. Important pentru eroul lui Enerst Hemingway, la fel ca si pentru Sfintul Augustin, nu este sa se vindece, ci sa traiasca cu „boala” sa. In ciuda slabiciunii fizice si a batrinetii, Santiago se dovedeste a fi o persoana puternica, iubindu-si meseria si raminind fidel ideilor sale pina la capat.
Marea este singura prezenta feminina din roman: „In mintea batrinului marea fusese intotdeauna la mar, asa cum o numesc oamenii in spaniola atunci cind o iubesc”. Cei care o considera un dusman, sau un concurent, o numesc el mar, adica la masculin. In mintea batrinului Santiago marea „fusese dintotdeauna la feminin si insemnase ceva care acorda sau refuza favoruri imense, iar daca facea nazbitii sau ticalosii, era din cauza ca nu se putea abtine. Luna o influenta tot asa cum influenteaza o femeie”. Marea este cea care creeaza legatura dintre om si animal, este locul in care fiecare gest conteaza si unde timpul capata sensuri noi.
Traducere din limba engleza si note
de Radu Pavel Gheo, colectia
„Biblioteca Polirom. Seria de autor «Ernest Hemingway»”,
Editura Polirom, 2007, 29.95 lei