„Cind noi am redactat caietul de sarcini pentru Iasi, iar comisia a optat pentru domnul Hadji-Culea, am stiut ca una din constringerile cele mai importante ale activitatii acestui manager era cea legata de reconstructia cladirii teatrului si a intregului sistem, un lucru de care e afectata si Opera din Iasi”, a precizat Demeter Andras. Secretarul de stat este de parere ca, prin urmare, activitatea lui Cristian Hadji-Culea trebuie privita cu rabdare, pentru ca „exista niste elemente obiective si la fel de multe sau mai multe subiective in aprecierea acestui demers. Comisia de specialitate a avut intelepciunea de a verifica aproape toate laturile din respectiva problema si a decis ca nu sint motive ca increderea sa-i fie retrasa. Daca peste un an, cind va fi o noua evaluare, motivele obiective dispar, dar ramin cele subiective, va fi grav”.
In apararea directorului, Demeter Andras a admis ca si Ministerul Culturii are o vina pentru performantele reduse ale acestuia. De exemplu, faptul ca scena improvizata intr-un cub de lemn linga cladirea Teatrului National din Iasi pentru a permite desfasurarea spectacolelor pe perioada renovarii imobilului principal nu functioneaza are o cauza si la Bucuresti. „E posibil ca nici MCC sa nu-i fi dat toate resursele, din motive din nou obiective, ca sa se termine respectiva constructie. Faptul ca am gasit resurse de a ajunge pina unde s-a ajuns si faptul ca nici noi, nici domnul Hadji-Culea nu am fost suficient de abili sa mai plusam si sa acceleram respectiva finantare, asta nu i se poate imputa doar domnului Hadji-Culea”, s-a autoacuzat secretarul de stat.
Comisie secreta de teama interventiilor
Demeter Andras este multumit de felul cum s-au prezentat, in general, directorii institutiilor de spectacol la evaluarea de luna trecuta, desi admite ca mai sint unele lucruri ce trebuie schimbate. Partea buna, in viziunea secretarului de stat, e ca a crescut eficienta directorilor. „Raportul autoritatii managerilor cu institutiile pe care le conduc s-a imbunatatit simtitor, in sensul in care, prin eforturile conjugate ale echipei din MCC si ale directorilor respectivi, am reusit sa modificam elementele esentiale ale dialogului dintre cele doua parti”, a precizat Demeter Andras.
Totusi, desi a fost inconjurat de mai putine scandaluri decit acum doi ani, procesul de evaluare din 2008 nu a fost scutit de citeva semne de intrebare. Primul l-a vizat pe Constantin Chiriac, directorul Teatrului „Radu Stanca” din Sibiu, a carui prezenta in cadrul uneia dintre comisiile de evaluare a fost considerata de unele persoane incompatibila. „Domnul Constantin Chiriac nu face parte din structurile Ministerului Culturii, institutia pe care o conduce nu este in subordinea sau autoritatea noastra, ci a Consiliului Local Sibiu. Prin urmare, nu il evaluam noi, deci nu e nici o incompatibilitate”, a raspuns Demeter Andras.
O a doua nemultumire s-a referit la faptul ca numele membrilor comisiilor de evaluare nu au fost facute publice de Ministerul Culturii, ci s-a aflat pe alte cai, neoficiale. Demeter Andras afirma ca isi asuma acuzatia de netransparenta. „Am vrut sa fie asa pentru a evita influentarea comisiei si pentru a asigura obiectivitatea ei. Acesti oameni, daca sint expusi in faza in care trebuie sa lucreze, primesc tot felul de telefoane si li se ingreuneaza misiunea. Iar la urmatoarea solicitare, e posibil sa ne refuze. Singura posibilitate pe care o are in acest sens o autoritate e de a incerca sa-i puna la adapost”, a motivat Demeter Andras.
O noua lege asteapta de sase luni
In urma cu doi ani, cind a avut loc prima evaluare a directorilor institutiilor de spectacol pe baze legale noi, Demeter Andras admitea ca Ordonanta 26/2005 si legea de aprobare a sa, din 2006, au lacune. „Erau niste formulari imprecise, cu echivoc, interpretabile. Nu exista o corelare cu Legea salarizarii, cu legea finantelor publice, in conditiile in care ordonanta prevedea separarea functiei de executie de cea de conducere”, declara acesta intr-un interviu pentru „Suplimentul de cultura”. „Nici acum inca nu este foarte clara, nici in ordonanta, nici in legea revizuita, aceasta relationare care mi s-a parut cea mai importanta: intre institutia finantatoare si candidati. Prima ar trebui sa formuleze clar ce asteapta de la cel pus director de teatru… Sa faca un fel de caiet de sarcini”, afirma secretarul de stat din 2006.
Desi au trecut doi ani de atunci, lucrurile nu stau cu mult mai bine. Ministerul Culturii a scos spre dezbatere publica un nou proiect de lege pentru numirea si evaluarea directorilor institutiilor de spectacol, dar acesta stagneaza de sase luni. „Dezbaterea publica nu s-a incheiat pentru ca este intr-o stricta relationare cu toate modificarile legii teatrelor si a normelor de salarizare. Dupa ce vor iesi, toate acele ramificatii, acele nuante trebuie corelate cu legea noastra.” Noul act normativ ar trebui sa aduca modificari importante. „Se schimba perioadele, modul de evaluare, criteriile – care acum sint abstracte –, apoi propunem ca managerul sa nu mai fie salariat al institutiei, ci reprezentantul autoritatii in institutie, aflat in raporturi contractuale directe cu autoritatea si in ceea ce priveste remunerarea lui. Adica sa aiba un contract de performanta. Atunci, performanta e mult mai usor de recunoscut si de remunerat. Dar si neindeplinirea contractului, intr-un raport de drept civil, confera mult mai multe instrumente de a-l sanctiona pe manager”, a mentionat secretarul de stat.
Tergiversarea lucrurilor este din nou, potrivit lui Demeter Andras, si din vina MCC: „Este greu, e un hatis al prevederilor, al procedurilor si cutumelor, o confuzie in capul foarte multora si inclusiv in capul unor oameni din ministerul acesta, care lucreaza mai degraba pe obisnuinta decit pe o analiza si pe niste concluzii personale. Fiecare la locul lui ar trebui sa isi asume mai mult responsabilitatea unor decizii, asa cum mi-am asumat eu acuzatia de netransparenta. Dar unii prefera sa nu deranjeze”.