In ultima vreme au aparut foarte multe articole care va vizeaza, unele dintre ele referindu-se la refacerea cladirii Teatrului National. Ati ajuns unul dintre cei mai neiubiti directori de institutii culturale din Iasi. Ce s-a intimplat? Cum ati ajuns atit de neiubit de jurnalisti?
Marea problema si pentru mine anul acesta a fost tot cladirea teatrului. Probabil ca unii stiu, altii nu, dar pina acum un an reconstructia teatrului a fost sustinuta din fondurile Guvernului Romaniei. Incepind de acum un an, printr-o lege speciala, toate institutiile de cultura care fac parte din patrimoniul national, printre care se numara si Teatrul National din Iasi, au trecut pe un alt tip de finantare, europeana, prin Ministerul Culturii. S-a constatat, dupa o vreme, in discutiile dintre Ministerul Culturii si Europa, ca tipul de contract pe care il are Teatrul National din Iasi nu mai este uzitat in Europa. Este vorba de un contract din 1998 pentru care nu e nimeni de vina, nici conducerea de atunci a teatrului, nici cea din minister.
Deci nu acuza nimeni dezastruoasa mostenire.
Nu. Era un tip de contract care nu prevedea in proasta finantare din acea epoca nici o suma si nici o data de finalizare pentru reconstructia teatrului. Deci era un contract deschis la orice suma si la orice timp, care, mi s-a explicat, nu mai e acceptabil. Ca atare, trebuia gasita o formula prin care acest contract sa poata fi denuntat. Cu echipe de juristi, am stat si eu, si unitatea facuta de minister special pentru a gestiona aceste refaceri – pentru ca e vorba nu numai de Teatrul National din Iasi, ci si de cel din Cluj, de muzeele de arta si de istorie din Bucuresti, deci o suma destul de mare de cladiri de importanta nationala. Singurii care aveau acest tip de contract eram noi. S-a gasit pina la sfirsit – a fost de acord si firma cu care teatrul a conlucrat pina acum – ca unica modalitate este acordul partilor pentru ca acest contract sa nu functioneze, si pot sa o spun in premiera ca, dupa diligente complicate, ieri (27 iunie – n.r.) am semnat o hirtie prin care acest contract a fost oprit.
Asta inseamna ca va veti cauta un alt partener?
Nu eu. Din momentul acesta, Ministerul Culturii, cu care am discutat ieri, va putea in doua-trei saptamini sa deschida o licitatie si intr-o luna din momentul deschiderii, mi-au spus ieri la telefon, se va gasi un partener.
Banii pentru refacerea teatrului trebuie cheltuiti pina la finalul anului 2009?
Nu exista un timp limita din ce mi s-a spus la minister. Problema e ca avem nevoie de acea cladire fiindca ea nu poate sta asa mult timp, se strica.
O cladire pentru constructia careia arhitectilor Fellner si Helmer le-au trebuit doi ani, iar noi ne chinuim de zece ani sa o refacem. De-abia de acum inainte putem vorbi de o urgentare a lucrarilor. Cit la suta s-a facut pina acum?
60 la suta. Din fericire, teatrul este consolidat, trebuie sa se lucreze acum la fineturile dinauntru.
Deocamdata nu se poate face mare lucru in interiorul teatrului, dar se pot face in sali exterioare. Apropo de presa dusmanoasa, s-a spus ca in ultima vreme ati fost mai mult plecat, ocupindu-va de proiecte personale, de studentii de la teatru pe care ii aveti la Bucuresti, si mai putin de activitatea artistica a Nationalului.
Daca tot faceti sondaje, ar trebui sa intrebati studentii de cite ori am fost si veti afla ca nu am prea mers la facultate. In afara de un spectacol, care mi-a luat o luna si citeva zile la Cluj, am stat nemiscat in Iasi tocmai pentru ca aceste probleme cu cladirile au ocupat cam tot timpul. Am mai facut citeva drumuri intre minister si teatru.
Hadji-Culea recunoaste: marea problema a Nationalului iesean este comunicarea
Deci spuneti ca ati fost doar o luna si jumatate la Cluj.
Cam asa. Asta nu are insa nici o importanta, puteam sa fiu si pe Marte. Problema este daca merge bine sau prost institutia.
Pai asta se spune, ca merge foarte prost, inclusiv din punct de vedere artistic, ca sint premiere putine, ca nu a existat nici o nominalizare la Premiile UNITER.
Va pot intreba de cind nu a mai fost nici o nominalizare la Premiile UNITER?
De ceva timp, e adevarat, dar cind ati venit dumneavoastra a existat o speranta.
Singurele lucruri pe care nu le-am promis si nu o sa le promit niciodata sint nominalizari la Premiile UNITER.
Ati promis insa ca veti aduce regizori foarte mari la Iasi, de exemplu. Ati pronuntat numele lui Mihai Maniutiu, al lui Andrei Serban.
Mihai Maniutiu a fost, Andrei aproape ar fi venit, dar ar fi iesit un scandal pentru ca proiectul cu Tanacu il incepuse si, daca venea si folosea alta trupa, cred ca o parte din presa n-ar fi scris elogios.
Sint in continuare in discutii cu Silviu Purcarete, dar el are facut programul pentru sase ani buni inainte, cum se face in lume si cum sper ca noua lege sa ne oblige si pe noi incet-incet sa facem. Au fost si Maniutiu, si Goga, care este un regizor foarte bun, va veni Felix Alexa in toamna cu certitudine, probabil Alexandru Dabija, care a luat de curind un premiu important. Deci regizori vor fi, problema este in ce masura vor face legatura cu o parte din trupa in asa fel incit sa isi doreasca sa vina din nou si din nou.
Mai este si chestiunea aceasta a spectacolului pe care ar urma sa il puna in scena Victor Frunza. Exista sau nu exista acest spectacol?
Pina nu are premiera, nu exista. Victor Frunza trebuie sa se reintoarca si sa continue repetitiile.
Vorbim de spectacole mari, de regizori mari, insa in momentul in care ati venit acum doi ani in emisiunea „Suplimentul de cultura”, dumneavoastra ne vorbeati de o coborire a Teatrului National in cartiere.
Nu am reusit sa facem asta. Am cautat spatii, am vizitat vreo 14 cantine scolare, dintre care unele sint fabricute si nu am gasit acele spatii. Logistic, nu am reusit sa facem in iunie-septembrie un teatru de strada.
Este o problema reala cea a spatiilor. Ati incercat sa vorbiti cu autoritatile iesene sa va ofere o solutie?
Sigur ca da, dar nu s-au gasit. Am vorbit si cu Inspectoratul Scolar si au fost foarte draguti. Din acest motiv m-am indreptat spre constructia unei sali temporare.
Asa-numitul cub negru de linga teatru.
Da, si de care eu sint foarte mindru.
Care mai este soarta lui? In cit timp va fi functional?
Este aproape gata inauntru. Ne-a intirziat o lege care a permis unei firmulite de buzunar sa conteste si la Teatrul National din Iasi, si la Teatrul National din Timisoara toate incercarile de investitie in sali – pentru ca si Timisoara a primit o fosta sala de sport –, si abia acum am reprimit banii de la minister ca sa putem face sala functionala.
Electricienii nostri s-au apucat sa monteze luminile si sper ca intr-o luna sa fie gata.
„Pledati acum pentru Radu Afrim, eu pledez pentru Mihai Maniutiu”
Inteleg ca exista o stare de multumire si la minister tocmai pentru ca dumneavoastra v-ati asumat conducerea Nationalului intr-o perioada nefasta: un trecut fara mari realizari artistice in ultima vreme, in care actorii au ajuns sa fie cunoscuti mai degraba datorita rolurilor din filmele tinerilor regizori, decit din piesele puse in scena, de asemenea lucrarile de constructie. Va dau insa un exemplu paradoxal, cel al Teatrului Tineretului din Piatra-Neamt, care a reusit sa aduca un regizor, care se numeste Radu Afrim si al carui spectacol, Povestiri despre nebunia (noastra) cea de toate zilele, a mers prin tara si prin strainatate si a facut imagine, nu numai lui Afrim, ci si teatrului, pentru ca este un spectacol din distributia caruia fac parte – cu exceptia a doi actori din Bucuresti – tineri actori din Piatra-Neamt. De ce nu reusim si noi sa facem o astfel de performanta, despre care unii ar spune ca e mica, altii ca e mare, ca ar da foarte bine la imagine?
E foarte bine sa ai un spectacol cu care sa bintui.
Dar noi nu avem nici unul.
Important este sa ai un conglomerat de spectacole puternice, din care sa se nasca acele spectacole exceptionale. Stiu foarte bine istoria teatrelor din Romania, exista o explozie, unul-doua spectacole, poate sa fie si la Tirgoviste intr-un teatru care abia s-a facut, dar esential pentru un teatru de marimea Nationalului din Iasi este sa aiba un numar important de spectacole bune.
Cred ca important este sa se porneasca.
Am avut, pentru prima data dupa multi ani, doua spectacole invitate la Festivalul National de Teatru, ceea ce inseamna doua spectacole bune. A urmat Macbeth-ul lui Maniutiu, care aproape sigur va fi si el in acelasi festival si pe care sper sa il mutam in toamna in cub. Invit, asadar, regizori foarte importanti, iar unul dintre spectacole poate sa explodeze. Nimeni, nici Peter Sellers, nici Purcarete, nu poate sa iti garanteze ca spectacolul va fi unul exceptional.
Dar recunoasteti ca sint anumiti regizori pe val?
Radu Afrim este un regizor pe val. Sint in discutii cu Bocsardi, alt regizor pe val, de exemplu.
Un manager isi poate pune problema si asa: aduc un regizor pe val, un artist care face trend-ul in momentul de fata, pentru a imprumuta si eu putin din imaginea sa si a scoate dintr-un con de umbra o institutie.
Asta am si adus, regizori care sint pe val.
Radu Afrim de ce nu monteaza, de exemplu, la Iasi?
Pentru ca nu l-am invitat. Dumneavoastra pledati acum pentru Radu Afrim, eu pledez pentru Maniutiu.
Pledez pentru un regizor care a facut in ultimul an atita imagine Teatrului Tineretului din Piatra-Neamt cit n-a mai avut din anii sai de glorie.
Repet, nici un regizor nu iti garanteaza prin contract o reusita. Aduci regizori care stiu sa lucreze bine cu actorii, care stiu sa inchege trupa, care au idei, care au spectacole in spate, deci un C.V. Pe asta te bazezi, nu poti sa te bazezi pe explozii. Un teatru trebuie reconstruit, de fapt construit continuu.
Cred ca in cazul Iasului e corect „reconstruit”.
E mai complicat. Trupele astea fixe sint din ce in mai rar de intilnit in lume si atunci reconstructia e mai dificila. Ca sa zic asa, folosesti continuu aceleasi caramizi.
CE MAI SPUNE CRISTIAN HADJI-CULEA
» „Eu consider ca marea problema este cea a comunicarii. Teatrul National din Iasi are un post care se numeste, frumos, referent de marketing. Am dat doua concursuri, iar cel mai recent acum trei zile cind, in sfirsit, a fost ocupat. Vreau sa intelegeti ca Teatrul National din Craiova are in acelasi compartiment cinci persoane. Asa a fost constructia teatrala in ultimii 20 de ani acolo si asa a fost aici.”
» „Teatrul sufera vehement din cauza lipsei de comunicare. Sigur, nici eu nu sint un spirit comunicativ, dar stiu perfect, nu ma bazez pe mine. Nu am veleitati de comunicator, tocmai de aceea nu am vrut sa fac politica.”
Interviu difuzat de Radio Iasi FM,
pe 28 iunie, in emisiunea
„Prime Time de simbata”