Un proiect demarat cu puțin timp înainte de tulburarea pandemică și de reașezările planetare pe care le-a determinat, Dicționarul Multimedia al Teatrului Românesc (DMTR) a reușit să facă în această toamnă pasul său cu numărul doi. Primul pas e apreciat mereu ca fiind cel mai prețios, însă în cazul acesta și al doilea și ceilalți care-i vor urma sunt esențiali, vor edifica un instrument de lucru despre a cărui necesitate s-a tot vorbit în ultimii 30 de ani.
Lansat de criticul de teatru Cristina Modreanu prin Asociația Română de Promovare a Artelor Spectacolului (ARPAS) și finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN), demersul și-a asociat teatrologi, critici de teatru și studenți de la două Universități, Babeș-Bolyai din Cluj Napoca și de Arte din Tg. Mureș, Departamentele de Teatru. Lucrul la DMTR este un excelent exercițiu de practică de cercetare pentru studenți, care îi va orienta spre această componentă a muncii de reflectare a actului artistic considerată o Cenușăreasă în mod nedrept în țara noastră în bună parte după 1989. O greșeală strategică a decidenților ale cărei urmări se vor vedea în timp prin golurile de informație din toate domenii.
DMTR e o platformă digitală care aduce în secolul XXI cercetarea, formele ei de exprimare și de depozitare. Dicționarul părăsește printul și se instalează în digital, arhivând trecutul în fișe ale artiștilor ce au marcat arta scenică autohtonă și în reconstituirea descriptivă a unora dintre spectacolele lor. Perioada de referință e 1950-2020, iar completarea sumarului se face din mers, multianual, pe măsura obținerii finanțărilor necesare.
Interesul noilor generații pentru trecutul recent al scenei
E efortul conjugat al celor aproape 35 de contribuitori (eu însămi printre ei) care sintetizează în nu mai mult de 10.000 de semne carierele unor regizori, scenografi, actrițe, actori, teoreticieni a căror activitate a mișcat lucrurile în arta spectacolului teatral de la noi. Etapele de până acum din construirea DMTR înseamnă calupuri de câte 50 de nume a căror carieră este comprimată în portrete sintetice însoțite de imagini (ce s-ar face istoria teatrului fără imagini?) și fișe tehnice rezumând traseul profesional. Conjugarea analizei teatrologice cu trimiteri bibliografice și cu materialul fotografic existent reușește readucerea la viață a unor remarcabile realizări de odinioară.
„Portalul multimedia către istoria mișcării teatrale românești“ este ușor de accesat și oferă un foarte valoros conținut ordonat, cum altfel?, în ordine alfabetică, un material unicat pentru spațiul cultural autohton. Deocamdată, exclusiv în limba română. În viitor, sperăm și în engleză, pentru a se deschide și cercetătorilor din străinătate.
Așa cum precizează realizatorii, „Dicționarul Multimedia al Teatrului Românesc este un proiect editorial inedit, creat integral online, care profită de potențialul noilor media pentru a trezi interesul noilor generații pentru trecutul recent al scenei românești“.
Informații care conturează portrete pentru creatori
DMTR este o resursă unică, la care am pus umărul teoretic și eu. Cinci dintre cele 100 de fișe sunt documentate și scrise de mine: actrița Dorina Lazăr (care a celebrat, în 2021, 60 de ani de activitate artistică – teatrală, radiofonică, cinematografică și de televiziune), actorul Ștefan Iordache, regizorul Silviu Purcărete (care a împlinit 70 de ani), regizoarea Margareta Niculescu și scenograful Dan Jitianu. Numărul mare de accesări încă de anul trecut demonstrează incontestabil rostul lui de depozit de referințe esențiale într-un domeniu (al teatrului) supus perisabilității odată ce luminile reflectoarelor se sting. Perisabilă e și memoria spectatorilor, care trec pragul dintre factual și ficțional cu fiecare reprezentație la care asistă și pe care o iau cu ei prin transfer în emoționalitate. Conținuturile de dicționar înving fragilitatea pomenită, reunind comprimat informații care conturează portrete pentru creatori ale căror prestații artistice au schimbat ceva în mișcarea teatrală autohtonă.
Pentru a dinamita prejudecata că un dicționar este un instrument de lucru arid, pe care nu punem mâna decât atunci când avem nevoie de niște indicații despre ce a fost odată, în rest fiind sortit prafului uitării, DMTR și-a făcut recent o lansare pe cinste. Găzduit de Festivalul Național de Teatru, ediția a 31-a, videomappingul al cărui suport fizic a fost fațada Teatrului Odeon din București a scos din fișele de cercetare fizionomii dintre cele mai populare și le-a proiectat dinamic într-un show vizual ale cărui orchestratoare au fost regizoarea Carmen Lidia Vidu și video designerul Carmen Baciu. A fost spectaculos, au curs imagini care s-au fluidizat pe liniile arhitecturale ale clădirii Teatrului de pe Calea Victoriei, a fost intens, colorat, inventiv. Așa cum e teatrul în esența lui de artă vie!
Videomappingul a demonstrat că teatrologia nu e ceva sec, care se adresează exclusiv specialiștilor, că istoria, prezentată adecvat, poate fi atrăgătoare. Instalația vizuală concepută în echipă a extras secvențe din DMTR și le-a proiectat pe un imobil, transformând un dicționar într-o lucrare de artă video. Trecătorii nimeriți în zonă ori veniți special pentru eveniment au primit cărți poștale unicat cu imagini din spectacole memorabile, incluzând și QR codul pe care îl pot scana pentru a ajunge direct la site. Unde e creativitate e și multă frumusețe. Depinde de noi să o evidențiem!