Si in aceasta republica din Orientul foarte indepartat traia un om pe nume Anastase Anastasovici. Anastase Anastasovici nu era un om oarecare, ci era membru in Duma de Stat a republicii din poveste.
El fusese o vreme si seful guvernului din acea republica, iar intr-un rind de alegeri putin i-a lipsit sa ajunga chiar presedintele tarii. Asadar, e vorba de un om foarte important pentru acea republica si pentru povestea noastra. Fiind un om foarte important, Anastase Anastasovici era si un om foarte bogat, iar gurile rele spuneau ca isi facuse averea prin diverse matrapazlicuri, machiaverlicuri, cotcarii, potlogarii si alte asemenea activitati profitabile. Dar cum in acea republica, fosta vasala a Uniunii Sovietice, matrapazlicurile, machiaverlicurile, cotcariile si potlogariile erau un semn de pricepere si de inteligenta, Anastase Anastasovici era din ce in ce mai apreciat de colegii sai din Duma de Stat.
Intr-o zi insa, nu se stie din ce cauza, citiva dintre procurorii acelei republici au inceput sa studieze semnele de pricepere si inteligenta ale lui Anastase Anastasovici si au descoperit ca ele incalcau in mai multe feluri legile tarii. Si, fara sa stea foarte mult pe ginduri, procurorii au hotarit sa ii deschida lui Anastase Anastasovici un dosar penal. Ce-o fi fost in mintea lor, nu se stie, fiindca pina atunci nimeni nu indraznise sa se lege de Anastase Anastasovici. Destul ca oamenii aia s-au pus pe treaba si au inceput sa stringa marturii, sa faca investigatii, sa perchezitioneze si sa analizeze, convinsi ca astfel fac un bine republicii.
Ceea ce nu stiau ei – si asta e lucru de mirare – era ca in acea republica existau doua feluri de cetateni: cetatenii de rangul intii si cetatenii de rangul al doilea. Atita vreme cit se ocupau de cetatenii de rangul al doilea, procurorii puteau sa ancheteze cit ii tineau baierile. Dar cind venea vorba de cetatenii de rangul intii, se schimba treaba. Si asa si trebuie, fiindca, zau, ce-ar fi daca toti s-ar apuca sa ancheteze dupa placul inimii?
Dupa cum lesne va inchipuiti, Anastase Anastasovici era un cetatean de rangul intii. Iar cind au aflat colegii lui din Duma de Stat de indrazneala procurorilor, s-au strins la un loc si au inceput sa discute ingrijorati. Ce ne facem noi acum? Ce se intimpla cu tara noastra? Pai, daca s-au apucat sa-l ancheteze pe Anastase Anastasovici, ar putea la fel de bine sa-l ancheteze si pe Dmitri Dimitrievici, si pe Piotr Petrovici, ba chiar, Doamne fereste, pe Ivan Ilici! Asa ca membrii Dumei de Stat au susotit ei ce-au susotit intre ei si au descoperit ca exista o lege care spunea ca nici un cetatean de rangul intii nu poate fi anchetat fara aprobarea celorlalti cetateni de rangul intii. De fapt, legea nu spunea chiar asta, dar in acea republica orientala indepartata se stia ca legea spune ce vor cetatenii de rangul intii sa spuna. Asa ca membrii Dumei de Stat au anuntat ca Anastase Anastasovici nu poate fi anchetat decit cu aprobarea lor, aprobare pe care oricum nu o vor da, si ca Duma de Stat trebuie sa studieze acuzatiile in detaliu, ca sa afle de ce nu isi da aprobarea. Si asa a scapat Anastase Anastasovici de ancheta si a trait multi ani fericit, puternic si bogat. Si mai bine ca s-a intimplat asa, fiindca altfel ar fi ajuns sa fie anchetati si Dmitri Dimitrievici, si Piotr Petrovici, ba chiar si Ivan Ilici! Si-atunci ce s-ar fi ales de biata republica din Orientul foarte indepartat?