Multi dintre studentii la Litere ajung sa faca facultatea asta ori din greseala, ori pentru ca, intr-un anumit moment al vietii lor, li s-a parut ca le place sa citeasca. Nu conteaza ca ortografia le e suspecta, iar logica schioapa, viitorul macar e cit de cit cert: vor ajunge sau secretare, sau profesori de liceu. Pina atunci insa, se fofileaza cu gratia unui hipopotam printre cursuri si examene si ajung sa scrie in anul III urmatoarele: „In Un veac de singuratate, cuplul nu doreste sa dea nastere monstrului-copilului cu coada de purcel, deoarece aceasta va duce la pieirea spitei”, „Suferim cu totii de o boala a privirii care e miopia”, „In romanele lui Edgar Papu, Circe il transforma pe Proust in Proteu”, „Adrian isi pune sufletul inaintea prietenilor sai incit unii dintre ei se sperie si pleaca”, „Reprezentantii impresionismului sint Rene si Descartes” sau „Scoala formala rusa (1916-1929) are loc in timpul Razboiului Mondial”.
In ultima zi din sesiune, duminica, am supravegheat vigilent studentii din anul I care dadeau examen la Teoria literaturii. Pe unul l-am prins copiind (de pe niste foi mici-mici, capsate, imprimate milimetric), dupa ce stabilise cu mine un contact vizual ingrijorator de prietenos. Va fi exmatriculat, cu drept de reinscriere la toamna – si sper ca pina atunci o sa se gindeasca bine si-o sa aleaga alta facultate. A doua zi, la sustinerea licentei, fata dinaintea mea vorbea taraganat despre dragostea la suprarealisti si spunea asa: „Dali vrea sa o manince pe Gala din iubire”. A luat 10, la fel ca 99 la suta din studentii de la Litere care au terminat facultatea in iunie 2008. In conditiile astea, las admiratia pe alta data.