„Suplimentul de cultură“ vă propune o selecție de final de an dintre ultimele cărți apărute la Editura Polirom. Am încercat să oferim titluri care să acopere o plajă cât mai largă, de la literatură română la eseu, de la volume de succes în întreaga lume la ficțiune istorică, de la reconstituiri ale unor momente și figuri la omagii aduse unor personalități. Vă dorim un final de an și mai ales un 2022 cât mai plin de toate cele bune!
Umberto Eco, Numele trandafirului
Ediție nouă, cu desenele și însemnările pregătitoare ale autorului
Traducere din limba italiană de Florin Chirițescu
În anul 1327, într-o mănăstire izolată de lume, călugării sunt pe cale de a fi învinuiți de erezie. Singura lor speranță este ajutorul dat de un faimos franciscan, fratele Guglielmo. Când lucrurile par să se limpezească între zidurile misterioasei abații, călugării încep să moară unul după altul. Ca să descopere asasinul, înțeleptul călugăr, alături de ajutorul său, Adso, se afundă ca un adevărat detectiv în simboluri secrete și manuscrise codificate și aproape își pierde viața pe culoarele labirintice ale mănăstirii. Publicat acum într-o versiune revăzută și adăugită chiar de autor, deopotrivă roman polițist și parabolă despre adevăr văzut din perspectivă teologică, filosofică, scolastică și istorică, Numele trandafirului a cunoscut un imens succes de public, fiind tradus în peste 35 de limbi și ecranizat de Jean-Jacques Annaud în 1986, cu Sean Connery, Christian Slater și F. Murray Abraham în rolurile principale.
Ivo Andrić, Omer-pașa Latas
Premiul Nobel pentru Literatură 1961
Traducere din limba sârbă și note de Dragan Stoianovici
Romanul este o relatare a vieții generalului otoman de origine sârbă Omer-pașa Latas (1806-1871), trimis în Bosnia în 1850 de sultanul Abdul-Medjid pentru a impune autoritatea turcă. Deși supusă Istanbulului, Bosnia este în realitate condusă de cneji, dintre care voievodul Bogdan Zimonjić domnește asupra regiunii Sarajevo. Și pe acești cneji va încerca Omer-pașa să-i supună. În jurul lor, ca pe o tablă de șah, se încrucișează mai multe figurine: regina – soția seraschierului; nebunul – Costache Nenișanu, care își pierde mințile din dragoste; tura – servitorul pașei, care îl protejează pe acesta și îi satisface viciile; pionii – soldații, foști austrieci sau croați trecuți la legea islamică. O extraordinară frescă istorică ce dovedește încă o dată măiestria cu care Ivo Andrić, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, stăpânește arta miniaturii.
„Ivo Andrić posedă acel dar extrem de rar cu care sunt binecuvântați unii scriitori de romane istorice de a crea o atmosferă de epocă plină de culoare locală și, în același timp, niște personaje care ar fi putut foarte bine trăi în ziua de azi.“ („The Times Literary Supplement“)
„Poate contextul istoric le este necunoscut multora dintre cititori, însă problemele abordate – bine și rău, identitate și destin – sunt universale.“ („Kirkus Reviews“)
Philip Roth, Pe când era bună
Traducere din limba engleză și note de Mihaela Ghiță
„Romanul Pe când era bună este privit ca portretul unei femei formidabile și distructive, dar aș zice că e, într-o măsură mult mai mare, descrierea unei culturi și a unei imagini asupra lumii fatalmente mărginite. Roth reușește să ilustreze acea mărginire prin limbajul folosit în comunitate, oferindu-ne trista concluzie că oamenii cu un vocabular limitat și împiedicat nu pot avea decât gânduri limitate și împiedicate, precum și visuri limitate și împiedicate. Nu este o tehnică nouă – un exemplu faimos e Charles Bovary al lui Flaubert –, însă Roth o utilizează extraordinar de bine.“ („The New Criterion“)
„Compasiunea se îmbină cu groaza în această portretizare superbă a unei tinere obsedate de probitatea morală.“ („Saturday Review“)
Rick Held, Lecții nocturne în Micul Ierusalim
Un roman memorabil despre dragoste și război, inspirat din fapte reale
Traducere din limba engleză de Iulia Gorzo
Adolescentul evreu Tholdi, care aspiră să devină muzician, o întâlnește pentru prima dată pe prostituata romă Liuba, o fată frumoasă și misterioasă, în ziua în care împlinește șaisprezece ani. Câteva săptămâni mai târziu, Armata Română, aliata Germaniei naziste, ocupă Cernăuții, orașul său natal. Tholdi reușește să-și facă rost de o slujbă la fosta fabrică de textile a tatălui său. E în culmea fericirii, asta până când află că Radu și Grigore, cei doi frați care conduc acum fabrica, sunt colaboratori ai naziștilor. Printr-o întorsătură a sorții, Tholdi și Liuba se reîntâlnesc în momentul în care adolescentul descoperă că ea este amanta lui Radu. În încercarea de a-și salva familia de la trimiterea într-un lagăr de concentrare, Tholdi îi ajută să-și țină relația secretă. O instalează pe Liuba într-un apartament din cartierul evreiesc, vizavi de locuința familiei lui, se îngrijește să aibă tot ce îi trebuie și, în cursul lecțiilor de pian pe care i le predă noaptea, între cei doi se înfiripă o prietenie foarte prețioasă. Liuba este cheia supraviețuirii lor, însă iubirea lui Tholdi se poate preschimba oricând într-o obsesie periculoasă ce le-ar aduce moartea.
„O poveste palpitantă, pe un fundal istoric absolut cutremurător, despre lupta pentru supraviețuire, regrete și o dragoste interzisă. Un roman de debut impresionant și emoționant, care se bucură de aprecierea unor critici de marcă.“ („Canberra Weekly“)
„Un roman scris într-un stil direct și alert, cu o intrigă complicată, ce îndeamnă cititorul să mediteze la modul în care poți ajunge să abordezi anumite dileme morale când trăiești permanent cu teama de moarte.“ („Saturday Age“)
Bill Bryson, Despre toate, chiar că pe scurt
Vârsta recomandată: 9+
Traducere din limba engleză de Anamaria Schwab
Cu ilustrații de Daniel Long, Dawn Cooper, Jesús Sotés și Katie Ponder
Știai că:
- Fiecare atom care te alcătuiește a intrat aproape sigur în compoziția mai multor stele și a făcut parte din milioane de organisme înainte de a deveni tu?
- Dacă ești un puști de înălțime medie, ai destulă energie potențială să explodezi cu forța mai multor bombe cu hidrogen?
Ce s-a întâmplat cu dinozaurii?
Cât de mare e universul?
Cât de greu e Pământul?
De ce sunt oceanele sărate?
Oare o să ne lovească un meteorit?
Cu talentul său de povestitor, Bill Bryson face distractive și accesibile oricărei vârste răspunsurile la tipicele întrebări „Cum?“ și „Cine?“ din cadrul descoperirilor științifice. În această nouă și captivantă ediție a bestsellerului său internațional Despre toate, pe scurt, special adaptată pentru cititorii mai tineri, Bill Bryson explorează misterele timpului și ale spațiului și modul în care, cu totul surprinzător, a apărut viața pe minunata planetă care e pentru noi „acasă“. În călătoria noastră, dăm peste mai mulți savanți ciudați, teorii aiuristice care au avut o influență majoră mult prea mult timp și unele descoperiri întâmplătoare ce au schimbat felul în care a evoluat știința.
Ion Vianu, File din arhiva indiferenței
Acest volum reunește romanele Paramnezii și Necredinciosul.
„Romanul lui Ion Vianu are un fir epic limpede. În același timp, nu puține sunt pasajele cu o încărcătură sapiențială succint și misterios formulată, care dau stilului lui Ion Vianu o tensiune aforistică și poematică. Asemenea pasaje mi-au sugerat că autorul știe despre om și abisurile lui, precum și despre lumea sacrului o mulțime de taine și că deține nu puține certitudini. Unele module ale romanului chiar asta sunt, meditații ori interogații pe teme biblice… Directă și frumoasă, emoționantă prin ceea ce spune și prin ceea ce sugerează, Paramneziile lui Ion Vianu este o carte «coaptă» ca un fruct pe creangă. Ea distilează o experiență de viață în care biograficul și livrescul sunt contopite și ne pune în contact cu o personalitate de o mare distincție sufletească și de o mare îngăduință față de tot ce înseamnă fenomenul uman.“ (Marta Petreu)
„Necredinciosul – o jucărie romanescă despre alteritate și despre procesul integrării eului. Prozatorul rotunjește un ghem de semne și sensuri și aruncă cititorului un dumicat ispititor, incitant, rezistent la interpretări ultime, greu de ruminat fără rest… Povestitorul se joacă nestăpânit și inteligent cu ascultătorul‑cititor și îl implică în amestecul inepuizabil de povești reale și inventate. De la arta deducției la arta seducției, Ion Vianu este, el însuși, un admirabil cuceritor. De Curte‑Veche.“ (Irina Petraș)
Matei Vișniec, Un secol de ceață
„Aș plasa acest roman în categoria ficțiunilor istorice, deși toate bazele sale de plecare sunt reale; ele se hrănesc din evenimente trăite de propria mea familie, precum și de mine însumi în naveta mea culturală Est-Vest. Evident, orice asemănare cu persoane reale este întâmplătoare, dar sute de oameni vii se oglindesc în aceste pagini. Umbra lui Hitler și umbra lui Stalin planează deasupra multor capitole și nu întâmplător partea a doua a cărții se intitulează «Răul are întotdeauna un frate geamăn».
Am încercat să înțeleg eu însumi, scriind, de ce oamenii nu învață mai nimic din greșelile trecutului și mai ales de ce repetă erorile servituții voluntare. Ceața ideologică despre care vorbesc în carte nu s-a risipit în acest început de secol, iar pe alocuri mi se pare că se îndesește, chiar în multe minți subtile și în multe suflete generoase.
Îl invit pe cititor să se îmbarce în lectura acestei cărți pentru a-și face singur o părere despre dilemele secolului trecut și despre cele profilate la orizont. Cu acest avertisment tragic, lăsat nouă moștenire încă de la grecii antici: doar problemele au soluții, nu și dilemele…“ (Matei Vișniec)
Dan Sociu, porc și sentimental, înțelept și rău
Cu ilustrații de Ioana Drogeanu
„Vocea mea e cea a omului mediu, a unui fel de mostră socială, bărbatul tipic bucureștean de 40 de ani, oarecum educat, dar nu un intelectual, poate un proletar intelectual, căruia îi place și la mall, și la un joint cu băieții, senzualist, cum s-ar fi zis cândva, moștenitor al socialismului și al tranziției capitaliste, oleacă vulgărel în raport cu standardele ridicole de distincție, fără limbaj privat sau idiosincrazii extraordinare, comun deci, întru câtva, deși știe ce-i aia aliterație, totuși, porc și sentimental, înțelept și rău – dar mai sunt eu așa? Nu prea, majoritatea poeziilor de aici sunt scrise cu ani în urmă. Nici nu eram chiar așa, mai degrabă făceam un rol, o voce democrată, pornind de la ceva adevărat din mine și prin opoziție cu arhetipul poetului prea sublim pentru lumea asta. O dilemă a mea după ce m-am născut iar, cum știu că am fost, în sens religios – ce fac cu ce am scris înainte, cu porcărioarele și cinismele. N-am stat mult să mă frământ, totuși, mi-am amintit cum a găsit bunică-miu în butoiul cu zăr un șoarece mort. A păstrat zărul – «doar n-o s-arunc atâta zăr bun pentru un șoarece». Și nici nu era mort de mult, nu apucase să se împută.“ (Dan Sociu)
Simone van der Vlugt, Iubita pictorului
Autoarea bestsellerului Albastrul din miez de noapte
Traducere din limba neerlandeză de Gheorghe Nicolaescu
În 5 iulie 1650, în timp ce merge pe un drum de țară din împrejurimile Amsterdamului, Geertje Dircx e ajunsă din urmă de o trăsură cu portărei ai magistraturii care au primit sarcina să o aresteze și să o ducă la casa de corecție pentru femei din Gouda. Când i se aduce la cunoștință că a fost condamnată la doisprezece ani de detenție, fiind găsită vinovată de furt, dezicere de contract și desfrâu, femeia își dă seama că în spatele acestui verdict se află Rembrandt van Rijn, bărbatul în casa căruia a locuit vreme de opt ani, mai întâi doar ca dădacă a lui Titus, fiul pe care renumitul pictor l-a avut cu soția sa, Saskia, iar după moartea acesteia, și ca iubită. După ce a studiat documente de epocă ignorate multă vreme, Simone van der Vlugt și-a propus în noul ei roman istoric să reabiliteze imaginea lui Geertje Dircx, oferind astfel o perspectivă surprinzătoare asupra unei părți importante din biografia lui Rembrandt.
„O incursiune pasionantă în Amsterdamul secolului al XVII-lea, prin intermediul tablourilor lui Rembrandt.“ („Sud Ouest“)
„Un roman intim, răscolitor, splendid și minuțios documentat.“ („Beaux Arts Magazine“)
Macarie Drăgoi, 10 ani cu mitropolitul meu, Bartolomeu Anania (1998-2008). Amintiri la capătul dorului
Cu un cuvânt-înainte de Radu Preda
„Mă bucur să văd cum, la un secol de la nașterea și la un deceniu de la plecarea fizică dintre noi, dorul de mitropolitul Bartolomeu este «stins» printr-o serie de evocări. Cea de față, a părintelui episcop Macarie, este un exemplu memorial dintre cele mai reușite: firele amintirilor nu se încâlcesc într-un ghem fără noimă, ci se împletesc, țesând, la un loc, un brocart pe măsura nobleței celui amintit. De la tânărul seminarist, apoi student teolog, la monahul și arhiereul de azi, râul memoriei curge, se intersectează cu tot felul de afluenți, face scurte pauze, repornește și se varsă în delta amintirii de obște. Paginile de față confirmă și reconfirmă momente importante nu doar din viața mitropolitului Bartolomeu, cât mai cu seamă din cea a Bisericii lui Hristos pe care a avut privilegiul și inspirația să o slujească. Îi mulțumesc fratelui meu în Duh, părintelui episcop Macarie, că a menținut cu delicatețe și fidelitate candela memoriei mereu aprinsă, că nu a uitat și nici nu va uita cum, unde și prin cine a deschis ochii în lumina slujirii.“ (Radu Preda)