Munca a continuat la New York si o prima varianta a spectacolului am jucat-o acolo, la teatrul La MaMa, cel mai reprezentativ teatru al avangardei americane, unde am realizat, in anii ’70, Trilogia greaca. In luna mai, o serie limitata de spectacole a fost prezentata la Teatrul Odeon, acum, alte citeva reprezentatii au avut loc la Bucuresti. Cind Oltita Cintec mi-a propus sa venim la Iasi, mi s-a parut extraordinar sa jucam atit de aproape de Tanacu, intr-un oras ca Iasul, un oras electrizant, cu un magnetism atit de special. E un alt spatiu, acesta de la Teatrul „Luceafarul”, generos, am reasezat spectacolul pentru Iasi, am refacut luminile, va fi altceva decit la Bucuresti. Este genial ca am ajuns aici!
Spovedanie la Tanacu e un spectacol de teatru documentar, este o noua forma de teatru, care nu s-a facut pina acum in Romania, un gen cu rigorile lui. Nu ne-am propus sa dam sentinte, vrem doar sa prezentam faptele asa cum au fost, pentru ca fiecare spectator, fiecare dintre dumneavoastra sa judece, sa evalueze singur ceea ce s-a intimplat. Multi cred ca stiu totul despre acest caz, dar de fapt nu stiu nimic. Spectacolul relateaza povestea asa cum am inteles-o noi prin prisma cartii. Incercam sa intelegem un fapt divers, luat din realitate, un fapt uman complex, contradictoriu, vrem sa facem din teatru un act de viata, sa-i surprindem adevarul. Este vorba despre o tinara care nu si-a gasit locul in societate, iar destinul ei reflecta, din pacate, situatia multor copii abandonati. E si o problema a institutiilor din Romania, dar e o problema a Romaniei in ansamblul ei. Spovedanie la Tanacu este un spectacol despre viata reala, cu persoane ce ne sint contemporane. Unii dintre cei implicati se afla in inchisoare, in momentul cind lucram la scenariu erau in proces. Unii sint in libertate si incearca sa isi linisteasca constiintele. Cazul Tanacu este o tragedie a constiintei, o drama a unei tinere, dar e si drama unei societati. Spectacolul nostru e un experiment dramatic unic: incearca sa nu ia nici un fel de pozitie, ci sa spuna povestea asa cum am inteles-o noi prin prisma autoarei. Arta, teatrul, muzica trebuie sa fie legate de viata, sa faca parte din viata, sa exprime viata, sa incerce sa inteleaga viata. Cred ca arta este in primul rind faurita, nascocita pentru asta.
Pregatindu-se pentru spectacolul iesean, Tatiana Niculescu Bran a debutat pe scena la Bucuresti, s-a incalzit la Bucuresti, jucind cu o seara inainte la Odeon rolul autoarei, pentru a se juca pe sine si in reprezentatia de aici. Dupa fiecare spectacol, purtam un dialog cu publicul, pentru ca ne intereseaza foarte mult opiniile dumneavoastra, emotiile, starile prin care ati trecut. Va rugam sa ni le impartasiti, cei care doresc, la finalul spectacolului. Dupa Bucuresti, Iasul este primul oras din Romania unde jucam Tanacu, ni s-a parut firesc sa fie asa. Va mai fi un turneu, in toamna, la Timisoara, si, foarte probabil, urmeaza un turneu international, in orase europene unde exista Institute Culturale Romanesti.