Celebrul tenor german Jonas Kaufmann s-a pomenit huiduit în noiembrie 2021, la o reprezentație a operei Otello de Verdi, la Napoli. Motivul? Faptul că rolul lui Othello nu a fost dat unui interpret de culoare, așa cum pretinde noua ortodoxie „woke“.
Personajul Othello este maur, iar corectitudinea politică pretinde că personajele de altă rasă sau etnicitate decât cea albă trebuie să revină unor interpreți „potriviți“. De aceea, o parte a publicului napolitan nu a apreciat prezența pe scena Teatro di San Carlo a lui Jonas Kaufmann, deși acesta nu era machiat ca maur.
„De fapt, nu pe mine mă huiduiau, ci pe regizorul care nu a distribuit un tenor de culoare în rol“, spune Kaufmann, într-un interviu în „The Guardian“. „Știu că ăsta e un subiect politic foarte controversat în prezent, dar nimeni nu și-a bătut joc când s-a lucrat la această montare. Nimeni, de exemplu, nu s-a deghizat în negru.“
Kaufmann se referă la „blackface“ (deghizarea unui alb în negru) și „whitewashing“ (distribuirea unui actor alb în rolul unor personaje de altă rasă), două practici foarte utilizate pe vremuri, dar extrem de problematice astăzi, în special în rândul unei părți a opiniei publice profund impregnate de o anumită ideologie politică.
Prin urmare, regizorul și dramaturgul de la Teatro di San Carlo, la montarea lui Otello, s-au pliat pe tendința actuală și nu au mai dorit ca actorul din rolul principal să fie machiat ca un maur, așa cum s-a făcut vreme de decenii, mai ales că ultimii regizori care au făcut asta au fost extrem de criticați. Ca, de exemplu, soprana rusă Anna Netrebko în rolul Aidei, în 2018, sau Gérard Darmon, ars în efigie după ce a îndrăznit să posteze pe Instagram o poză cu el machiat în Othello.
„Fiindcă azi a devenit foarte greu să ne dăm seama când trebuie să ne oprim și ce să facem. Dacă lucrurile mai continuă în direcția asta, curând va trebui să închidem teatrele!“, spune Kaufmann, care atrage atenția tot mai mult asupra presiunilor la care este supusă arta clasică de către noii ideologi. „Vă dați seama, la finalul operei, îmi ucid soția, pe Desdemona! Oare asta e suficient de potrivit pentru publicul tânăr? Ar trebui oare să punem avertismente peste tot? Eu cred că până și copii înțeleg că prezentăm povești și că în povești se pot întâmpla și lucruri rele.“
Asta, pretinde „The Guardian“, ziar de stânga promotor al ideilor corectitudinii politice, fiindcă „cea mai mare parte a canonului liric este un câmp minat de atitudini sexiste și rasiste“. În opinia ziariștilor-ideologi de la „The Guardian“, prin urmare, o soluție ar fi „detoxificarea operelor prin schimbarea cadrului narativ“, dând ca exemplu producția lui Otello de la Bayerische Staatsoper, din 2019, când, la final, Desdemona supraviețuiește, în ciuda originalului piese lui Shakespeare și a operei lui Verdi. Iar, cu privire la rasă, un ziarist de la „The Globe and Mail“ pretinde că „lumea n-ar suferi dacă așteaptă până când un actor potrivit (ca rasă și culoare) ar fi găsit pentru rolul din Otello“.
Cu toate acestea, Kaufmann este de părere că publicul continuă să fie atras de opera clasică și de „bătrânii și bunii Verdi și Puccini“ și crede că știe și motivul. „Opera e fascinantă fiindcă este puțin demodată, puțin misterioasă, puțin diferită“, spune el.
„E cam ca Urzeala tronurilor, care a cunoscut un asemenea succes nu fiindcă este modern, ci fiindcă a creat o lume diferită într-un mod atât de fantastic, încât poți să te adâncești în ea și să uiți că este inventată. Iar asta este opera!“