A trecut încă un an în care pandemia și rigorile sanitare aferente au bulversat arta teatrului, pe practicienii și fanii ei. Nu atât de mult ca-n 2020, când nimeni nu era pregătit pentru lockdown, însă valurile succesive de îmbolnăviri au dat în continuare bătăi de cap devotaților scenei. Dinamica infectărilor cu SARS-CoV-2, regulile de protecție schimbate pripit, absența predictibilității în condițiile în care rata de vaccinare nu a atins în România cote confortabile care să diminueze al 4-lea val stârnit de tulpina Delta, criza politică prelungită au condus la multă confuzie în artele vii.
2021 a debutat cu revenirea la live acolo unde molima s-a temperat, spre bucuria artiștilor și a celor care-i privesc. Întregul an a pendulat între 30, 50 și 70 la sută din capacitatea totală a incintelor, mai mult 50 la sută ca medie, din toamnă accesul publicului fiind îngăduit exclusiv cu certificat verde, dovadă de trecere prin boală în ultimele șase luni sau test negativ. O mare nedreptate făcută repetat este lăsarea domeniului cultural pe unul dintre ultimele locuri în privința reglementărilor pandemice. Pierdut din vedere chiar de câteva ori, teatrul a fost tratat ca o zonă de care comunitatea s-ar putea dispensa, mai multă atenție primind mallurile, sălile de jocuri de noroc și lăcașurile de cult.
Situația reflectă mentalitatea decidenților, din păcate, că în general cultura e ceva dispensabil. O poziționare eronată, care va înrăutăți statisticile nivelului de educație în perspectivă, cu efecte pe care deja le constatăm la nivel comunitar.
Un alt semn al dezinteresului autorităților de la nivel central a fost faptul că printre categoriile desemnate ca „activități esențiale” nu au avut loc cele derulate de creatorii din artele vii în etapa a II-a a vaccinării (primul trimestru). Au fost înscrise, în schimb, autoritatea judecătorească, apărare, culte religioase, distribuție de apă, centrale electrice, salubritate, parlament. Cultura vie a fost așezată la „și altele”. De ce abordarea de acest tip e o greșeală? În principal, întrucât artele spectacolului presupun prezența în același loc, în același timp a unor oameni care trebuie protejați (și cei din scenă, și cei din sală). Pentru că publicului îi era dor să revină la teatru (biletele s-au vândut ca pâinea caldă la reprezentațiile programate în primele luni acolo unde canonul epidemiologic a îngăduit). Și, foarte important, din motive de strategie de comunicare: actorii sunt persoane cu vizibilitate maximă, cu suporteri, iar puterea exemplului lor ar avea impact asupra celor indeciși. Să mai spun că, pe termen mediu, neglijarea sectorului cultural va spori, în tandem cu problemele din educație, numărul celor cu un nivel scăzut de cunoaștere și înțelegere critică a ceea ce li se întâmplă.
Un element disfuncțional din România ultimelor decade, anume anunțarea mereu cu mare întârziere a bugetului pe anul în curs, obligă managerii și echipele artistice să lucreze în salturi, fără posibilitatea unei programări ferme încă de la startul anului calendaristic. 2021 a anunțat filele de buget abia la final de aprilie, adică după patru luni în care s-a lucrat la noile producții doar recurgând la finanțarea lunară de 1/12 din cuantumul anului precedent. Contextul acesta financiar nefiresc mai are un efect nefast: face ca toate evenimentele de amploare să se înghesuie în intervalul mai-iunie și septembrie-octombrie, când se înregistrează o inflație de manifestări de gen.
În rândurile care urmează, rememorez evenimențial faptele teatrale care-au ieșit din linie. Pentru identificarea unora dintre ele am recurs la o chestionare nesistematică pe Facebook, însă selecția îmi aparține, nu și-a propus un tablou complet și nici o clasificare. E un crochiu.
Ianuarie. Insula de Teatru VR este primul proiect de teatru vizionabil în 360 de grade grație ochelarilor VR. Este inițiativa Teatrului „Andrei Mureșanu“ din Sf. Gheorghe, a debutat cu Zbor deasupra unui cuib de cuci după Ken Kesey, s-a bucurat de o bună primire din partea publicului și merge mai departe.
Februarie. În urmă cu fix un deceniu, semnam primul text așezat în paginile „Suplimentului de cultură“ sub titulatura „Datul în spectacol“. Am început seria cu analiza creației lui Radu Afrim, Dawn Way de Oleg Bogaev, cronica intitulată Îngereasca lui Afrim. Rubrica pe care-o citiți se află, iată, în cel de-al 11-lea ei an de existență publicistică.
Aprilie. La Teatrul Național „Lucian Blaga“ din Cluj Napoca s-a jucat în premieră Chiritza în carantină, sub coordonarea Adei Milea. Este al doilea spectacol-concert care o are în centru pe celebra Cucoană într-o formulă adusă la zi, spumoasă prin ingeniozitatea creatoarei și prin talentul interpretativ al echipei.
Iunie. Sub titlul Hektomeron, la Teatrul Național „Marin Sorescu“ din Craiova a curs teatru live și online de ziua solstițiului de vară sub forma a 100 de narațiuni teatrale. Toate au fost lucrate online, cei 100 de regizori din 100 de țări aflându-se în localitățile de rezidență, artiștii și tehnicienii, la Craiova, generând, în doar câte opt zile, o pastilă teatrală. Ingenios!
Iulie. Dicționarul Multimedia al Teatrului Românesc (DMTR) e o platformă digitală care aduce în secolul XXI cercetarea, formele ei de exprimare și de depozitare. Dicționarul părăsește printul și se instalează în digital, arhivând trecutul estetic în fișe ale artiștilor ce au marcat arta scenică autohtonă și în reconstituirea descriptivă a unora dintre spectacolele lor. Perioada de referință e intervalul 1950-2020, iar completarea „sumarului“ se face din mers, multianual, pe măsura obținerii finanțărilor necesare.
August. Festivalul Internațional de Teatru Sibiu (FITS) s-a mutat vara, între 20 și 29 august, oferind o ediție a XXVIII-a de excepție, sub emblema „Construim speranță împreună“. Organizatorii au optat pentru un format triplu, adaptat contextului pandemic, cu evenimente live, mixte și online, accesibilizând participarea dincolo de prezența fizică, reunind în program peste 2.000 de artiști din 38 de țări, însumând peste 600 de evenimente și 100 de spectacole transmise online. Grozav a mai fost!
Septembrie. A trecut în neființă Ion Caramitru, cunoscut actor, interpret al lui Hamlet în spectacolul lui Alexandru Tocilescu care a făcut primul turneu post-revoluționar în străinătate, în Marea Britanie, participant la Revoluția din 1989, fost Ministru al Culturii, președinte al UNITER, asociația de breaslă a lucrătorilor din teatre, director al Teatrului Național „I.L. Caragiale“ din București.
Octombrie. La Iași s-a derulat a 14-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr (1-10 octombrie), cu o temă provocatoare – „artă și tehnologie“ –, o combinație de peste 100 de evenimente live (indoor, outdoor), online (live streaming, video streaming) și în eter. În 20 de locuri din oraș a fost teatru în scenă, pe stradă, în vitrine, teatru radiofonic, teatru accesibilizat pentru persoane cu deficiențe de auz și văz, instalații imersive receptate prin intermediul ochelarilor VR, improvizație online moderată de inteligența artificială, teatru făcut pe un text scris de un robot, expoziții, conferințe, lansări de carte, workshopuri, demonstrații făcute de roboți etc. Roboțelul social Pepper a fost mascota actualei ediții.
Decembrie. Factura la gaz metan a unui teatru egalează bugetul unui spectacol de dimensiuni medii.
Hai, s-avem un 2022 bun!