Adica un tip de identitate refractara la o mentalitate stampilanta, contestatara si cinica fata de orice ideologie fara ideologie, prin care destabilizeaza centrii de putere general acceptati. O identitate in total dezacord cu principiile bunei aparitii, adica dreptei aparitii, bunei purtari, adica dreptei purtari, bunelor valori, adica dreptelor si inviolabilelor valori. Ideologic, Amprenta a sustinut conceptul de deviere de la norme preimpuse si a fost de partea celor care nu vor sa fie asociati din start cu categoria gresitilor doar pentru ca au alta orientare sexuala sau pentru ca nu promoveaza habotnicia culturala.
Paradigma strimbilor – recunosc ca nu mi s-a parut destul de bine definit conceptul (de ce sa te autostrimbi cind, de fapt, vizezi o perceptie superficiala asupra unei intregi categorii, si nu o identitate strimba, de ce sa te pui intr-o pozitie-cliseu cind tocmai tu vrei sa dai de toti peretii cu perceptia fata de asa-zisii strimbi?) –, considerati ca atare doar pentru ca nu se conformeaza unor tipare de convietuire, merita o analiza complexa, care sa depaseasca stereotipuri de receptare. Strimbatatea perceptiei strimbilor ramine de discutat mult mai aplicat, tocmai pentru ca notiunea de strimb handicapeaza de la bun inceput si impune o automarginalizare.
Manifestul conceput de Cosmin Costinas propune, printr-o analiza de tip generalist fara opriri explicite si nuantate la fiecare concept si idee, o reflectie anti paradigme date, anti elaborari gata primite, anti mituri intretinute cultural in absenta unei pertinente revizitari a lor.
Continutul dezbaterii identitare a fost in centrul Amprentei lui Bandlien. O dezbatere asupra performativitatii unor identitati – sexuale, sociale, stilistice – pe muchie. Deconventionalizarea, terre-a-terrizarea, carnalitatea miturilor si functionalitatea practica a simbolurilor constituie fundamentele Amprentei, proiect curatorial care a beneficiat si de un material acompaniator – o brosura in care au fost documentate evenimentele cuprinse.
Amprenta a mizat pe mai multe tipologii ale identitatii: identitatea stilistica puzzle-ita – Dance (Practicable), conceput de Frederic Gies, identitatea unor simboluri culturale carnalizate – Poarta sarutului (Brynjar Bandlien si Manuel Pelmus, colaborator Stefan Tiron) –, identitatea sexuala schizoida – Antonija Livingstone in The Part si Mary’s Dance, identitatea imploziva a miscarii intr-un spectacol care e un adevarat eseu poetic muzicalizat, cu decupaje de miscare si non-miscare intr-un spatiu luminat straniu – STILL (Bojana Bauer, Thomas Conway, Pedro Gomez Egana, Erik Houllier, Brynjar Bandlien).
In Poarta sarutului, un sarut cotidian devine actiune si metaactiune. In timp ce sintem martorii unei prelegeri despre semnificatia motivelor si particularitatilor brincusiene, doi tipi se saruta. Discursul curge, sarutul dureaza. Doua planuri si doi timpi performativi au acelasi referent: sarutul. In prelegere se produce reflectia asupra contextului de creatie artistica a Portii sarutului, in demersul coregrafic se produce corporealizarea sarutului. Avem, de fapt, un nivel teoretic si unul practic, care functioneaza, de la un punct incolo, prin simultaneitate subminanta. Un act fizic, epidermic, si stilizarea lui intr-un demers artistic care e, la rindul lui, pus in frame teoretic.
In coaja de Antonija
Cea mai consternanta aparitie din Amprenta a fost Antonija Livingstone, o prezenta fragila ca o coaja de ou care se incapatineaza sa se sparga si crapa de indata ce-o atingi. Performance-urile ei apasa pe corzile calde ale sexualitatii, la limita dintre masculinitatea vulnerabilizata si feminitatea virila. Livingstone provoaca fondul asteptat al asteptarilor sa se sparga in bucati si mizeaza pe resortul dramaturgiei neasteptatului, pe elemente si structuri performative ale reprezentarii sexualitatii ambalate intr-o poetica si politica. Livingstone iti pulverizeaza anticiparile si creeaza din corp un material de o maleabilitate senzitiva uluitoare. E cind baietel in hanorac cu gluga, cind explozie de senzualitate seducatoare, cind tornada care smulge usa din balamale si rastoarna canapeaua, cind fetita care atinge cu virfurile obiectele din jur. E promotoarea unei sexualitati performative excelent controlate si, in acelasi timp, eliberate de orice constringere.
Sexualitatea ca principiu exhibitionist.
Sexualitatea concertata si deconcertanta.
Sexualitatea vulcanica si continuta, exploziva si imploziva.
Sexualitatea expusa fara sa fie expozitiva.
Sexualitatea incerta, indecisa, improvizata, o sexualitate work-in-progress, care se face si se reface continuu ca si cum ar fi o bucata de plastilina modelabila.
The Part desavirseste modelajul identitatii in module de performare care au ca principiu structural nivelul extrem de joc permeabil. Livingstone nu se opreste pina nu epuizeaza o formula de interpretare care ii absoarbe toate disponibilitatile interpretative. De aici re-teatralizarea si de-teatralizarea permanente, folosirea unui ansamblu de mijloace teatrale – cum ar fi exercitiile vocale sau postura pre-lucrata a corpului in anumite situatii –, adecvarea la un stil de reprezentare si rapida lui scurtcircuitare. Livingstone forteaza limitele conventiilor teatrale si din dans si lasa loc adaptarilor si adaptabilitatii personale, interventiei mixate, cross-over-ului. Parametrii fiecarei situatii propuse de Livingstone penduleaza intre continutul flexibil al improvizatiei si structura fixa a situatiei generate. Generarea mobilitatii in interiorul unui context dat tine de aproprierea partiturii, de pielea rolului intrata in pielea Antonijei. The Part se situeaza la limita dintre eviscerarea teatrului de pigmentul teatralitatii si contaminarea cu instantaneele performance-ului. Propunerea Antonijei activeaza pozitionarea liminala, fie ca e vorba de genuri pe care artista le mineaza si submineaza, accentuind o arta a intervalului, fie ca e vorba de versatilitatea ei aproape demonica.
Niveluri ale sexualitatii auditive si vizuale sint permutate perfect. Antonija lucreaza cu sexualizarea partilor din trup pe care le intoarce pe toate fetele, cu inflexiunile masculine ale vocii ingrosate, cu sini imensi, muschi si balamale sexuale unse cu toate alifiile performativitatii.
A situation for Dance (Mary’s Dance) e de o senzualitate tulburatoare.
Dupa ce imparte publicul in doua categorii asezate fata in fata, barbati si femei, Antonija apare cu peruca neagra, ochelari de soare, sosete negre si baloane negre pe corp. Repeta aceeasi miscare de nenumarate ori pina cind o vezi transpusa in ritualul miscarii.
A situation for Dance… a fost influentat de teoria celor sase puncte de vedere expuse de Mary Overlie, creatoarea unui sistem de cercetare sincretic in care povestea, spatiul, timpul, miscarea, forma si emotia participa activ la crearea mesajului transmis.
Pornind de la determinarile teoretice si practice, Antonija Livingstone si Heather Kravas au conceput un performance de 4 zile, concentrat pe diferite situatii de dans. La CNDB, Livingstone si Frederic Gies au prezentat o particula de reprezentare sexuala transformata in unul dintre cele mai rotunde concerte erotice la care am asistat vreodata. Pe fundalul sonor devenit si el ritual auditiv, Livingstone se misca exact ca un poem fragil sexual, dansat pe masura ce e scris, in timp de Pelmus si Bandlien se rostogolesc imbratisati.