S-a aplecat si mi-a oferit de sub tejghea… o minunatie! Perfectiunea intruchipata – un kilogram de struguri fara simburi, aurii, cu boabe mici, cuminti asezati in punga de hirtie subtire, fina. Am purtat-o spre casa in brate, ca pe-o orhidee.
Emil Brumaru: N-am vazut in viata mea struguri fara simburi! De unde scoti toate minunile astea? La voi, la Sibiu, se pare ca e o tara aparte, o cetate medievala cu orologii muzicele si globuri transparente numite boabe de struguri…
V.D.N.: Merg pe strazi laturalnice, acolo se petrec lucrurile… Mi-am dat seama ca, probabil, din astfel de struguri se fac stafidele! Acum traduc ceva si mi-a sarit in ochi ca „Tigarile englezesti intotdeauna miros a prune uscate”. Frumos. Tot a copilarie miroase. Sincer, ma gindeam ca veti spune ca strugurii fara simburi n-au nici o noima. Si le pregateam apararea. Dar nu exista aparare mai buna decit boaba lor dulce.
E.B.: Dar eu nu am vazut struguri fara simburi, cum sa-i „atac”? Ma uimesc, mi se par perfecti, limpezi, clatinati in aer au stravezimea lacrimei ovale de inger. Cit despre prunele uscate… mmmmmmm…. ce deliciu! Iar mirosul de tutun bun are ceva care imi aminteste tot de copilarie, de tutungeriile de pe strada Socolei, unde stam… In vitrine mai erau ziare ingalbenite de vreme, cu mirosul acela special de foaie veche, miros blind… atragator… iti venea
sa-ti bagi nasul intre foile uscate si sa aspiri adinc, ca imbatat… Ma mai obsedeaza mirosul de marmelada de caise… Iar, de la Belcesti, parfumul hranitor al magiunului facut in cazane, la foc, invirtind pasta cu o lopatica de lemn, pina noaptea, tirziu…
V.D.N.: Mirosurile, mirosurile din copilarie… Da, tutungeriile vechi. Ma trimitea tata dupa tigari, alergam intr-un suflet sa ii iau – vai, nu erau tigari bune! – Amiral sau Snagov sau, mai rar, mentolatele Zefir, cu cutia verde cartonata. Le miroseam pe drumul spre casa, faceam sa scrisneasca sub degete firisoarele de tutun captive in folia de celofan si inspiram adinc. Acasa, fiecare intr-un fotoliu, cu masuta lunga intre noi – el fuma, eu ii luam cite o tigara si o plimbam neaprinsa pe sub nas… Marmelada. Marmelada se vindea in calupuri uriase, patratoase, la aprozar. Prunele uscate aveam sa le descopar la o colega, in clasa intii. Cind m-a servit prima oara, am crezut ca sint niste gindaci uriasi, n-am vrut sa ma ating. Ea a ris cu lacrimi si-a gustat prima, sa fiu sigura… Strugurii fara simburi vi-i imaginati bine. Perfectiunea. Ca o lacrima ce ti se sparge intre cerul gurii si limba.
E.B.: Magiunul pe care il faceam intr-un recipient mare, invirtind materia aceea plina de bulbuci cu lopata de lemn, pe rind, dupa cum oboseam, o numeam povidla… Cred ca asa se spunea in Basarabia la magiun. Tata nu fuma. Eu am fumat prima data chistoace culese chiar din closetul infernal al haltei. M-a prins un unchi de al meu si m-a spus… A fost prima bataie cu cureaua aplicata de taica-meu… Dupa ce m-a batut, m-am dus in curtea din spatele haltei si am fumat pe indelete o tigara adevarata, alba, lunga, luata din sat, de la un negustor ce-mi da tigari (ziceam ca pentru acari) in schimbul unor oua furate de mine din cuibarele gainilor, de prin grajd…
(Va urma)