Actualitate  -  Radu Cucuteanu  -  

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) are o istorie aparte în sine, una încercată de multe scandaluri.

Cel mai recent este legat de demisia cu cântec a Alexandrei Toader, numită în funcția de președinte executiv de fostul premier Ludovic Orban. IICCMER depinde de guvern, care îi numește conducerea executivă.

Foarte scurtă istorie

Institutul a apărut din fuziunea Institutul Național pentru Memoria Exilului Românesc (INMER), în­ființat de Adrian Năstase pe când era premier, în 2004, și Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului (IICCR), înființat în 2005. În 2009, guvernul Boc comasează cele două institute, formând actualul IICCMER, condus de Marius Oprea și Dinu Zamfirescu.

În 2010, aceștia au fost des­tituiți, pentru ca la conducerea IICCMER să fie adus Vladimir Tismăneanu, în echipă cu Ioan Stanomir, ca director executiv.

Mandatului acestuia îi urmează cel al lui Andrei Muraru, apropiat și el PNL și actualmente ambasador extraordinar și pleni­potențiar al României la Washington, care a funcționat în tandem cu Dinu Zamfirescu.

În 2014, Victor Ponta îl aduce în fruntea IICCMER pe Radu Preda, teolog ortodox, care conduce in­stituția până în ianuarie 2020. Atunci Marius Oprea arăta că acesta a refuzat să scoată la concurs postul de la Investigații Speciale, ținându-l pe arheolog numai în detașări, la fiecare 6 luni. Radu Preda (președinte executiv) a făcut echipă cu Cosmin Budeancă (director general, iulie 2014 – decembrie 2015) și Alin Mureșan (director general, decembrie 2015 – decembrie 2018).

Chiar dacă și până în acel moment scurta istorie a IICCMER fusese tumultoasă, de acum încep marile scandaluri cu adevărat. Pentru că sub conducerea lui Ra­du Preda institutul ajunge într-o criză profundă, analizată de „Să fie lumină”.

Nume consacrate pleacă, vine în schimb DNA

Dar până atunci trebuie amintit cum numirile politice au tot erodat activitatea de cercetare, din consiliul științific al IICCMER plecând Liviu Antonesei în 2014, când Ponta l-a desemnat pe Daniel Bar­bu în consiliul științific. Un an mai târziu, în septembrie 2015, o serie de alte nume se autosuspendă din consiliu. Este vorba despre Zoe Petre, Dennis Deletant, William Totok, Cristian Pârvulescu și Adrian Cioroianu, care recurg la acest gest ca protest față de declarațiile lui Radu Preda. Situația însă rămâne neschimbată.

Abia în 2020, după ce devine preotul unei parohii din Germania, va părăsi Radu Preda postul. Pentru ca în decembrie 2021 IICCMER să sesizeze DNA în legătură cu mandatul său, în urma unui control al Curții de Conturi, pentru „cheltuirea unor fonduri de la bugetul de stat, în cuantum de 1.887.450 lei“, sumă folosită pentru servicii de consultanță și proiectare de specialitate în proiectul Memorialul „Închisoarea Tăcerii“ Râmnicu Sărat și Centrul Educa­țional privind Comunismul în România. Între timp, prestigiul in­stitu­­ției scade tot mai puternic, ajungându-se ca Fundația Konrad Adenauer să întrerupă oficial colaborarea cu IICCMER. Într-un răspuns oferit publicației „Să fie lumină”, Hans Martin Sieg, directorul biroului din România al Fundației Konrad Adenauer, arată că „institutul nu mai era capabil să implementeze proiecte comune“.

Intră Alexandra Toader

După plecarea lui Preda din post, vine momentul în care Alexandra Toader devine președinte executiv al IICCMER, până în momentul demisiei sale de pe 17 ianuarie 2022.

Dar această demisie a survenit pe fondul unei scrisori deschise a cercetătorilor IICCMER, care denunță abuzurile și practicile conducerii. Scrisoarea a fost dată publicității la finalul anului trecut, cu o serie de acuze foarte grave, semnatarii cerându-i premierului demiterea directorului executiv. Ce e drept, cuvintele grele nu au lipsit din nici o parte; în anun­țul demisiei sale, Toader afirmă: „Este regretabil faptul că privarea unor salariați/ terțe persoane de privilegii financiare și de orice altă natură (privilegii de care unii au beneficiat anterior și care pot fi plasate la limita legii) a generat acțiuni abjecte, cu scopul inducerii în eroare a celor mai înalte foruri decizionale (subl. red.)“.

Ce ne spune acest lucru? Că demisia nu a venit de bună-voie, ci că i-a fost cerută de la biroul prim-ministrului.

Nemulțumiri din toate părțile

Trebuie amintit aici faptul că unul dintre parteneriatele pe care a reușit să le încheie IICMER a fost cu Fundația „Gheorghe Ursu”, în aprilie 2021, pentru colaborarea în recuperarea memoriei represiunii din timpul Revoluției din decembrie 1989, investigarea crimelor și abuzurilor fostelor instituții de represiune ale statului comunist. Dar pe 30 noiembrie reprezentanții Fundației luau notă de faptul că parteneriatul nu se concretiza nicicum și atrăgeau atenția asupra „blocajului de la IICCMER“. Dar nu e singura situație de acest fel. Spre exemplu, Asociația Foștilor Deținuți Politici din România a atras atenția în mai multe rânduri prin comunicate publice (3 iunie 2020, 31 iulie 2020) asupra problemelor dovedite de instituție.

Acuzele cercetătorilor

Cei 12 semnatari ai scrisorii deschise prin care se cerea demiterea Alexandrei Toader din funcția de președinte executiv arată o sumedenie de motive, pe care încercăm să le prezentăm pe scurt: unul dintre principalele proiecte asumate este cel al Muzeului memorial „Închisoarea tăcerii“ Râmnicu Sărat, directoarea fiind considerată „incapabilă de implementarea proiectului“.

Totodată, semnatarii protestează „față de modul de conducere discreționar și abuziv“, ca și de lipsa „de respect și conside­rație a doamnei Alexandra Toader față de victimele regimului comunist și față de urmașii acestora“, cărora le-ar fi ignorat solicitările adresate IICCMER.

O altă acuză conținută de scrisoare este cea privind cercetarea: „nu a dispus demararea nici unui proiect major de cercetare, în ciuda mai multor propuneri“. Alexandra Toader, spun petițio­narii, nu a aprobat continuarea proiectului Rețeaua memoriei, nici Universitatea de Vară de la Râmnicu Sărat, cum a anulat și expoziția itinerantă Comunismul în România. La fel, a anulat o conferință „cu doar câteva ore înainte de începere“ și a amânat sine die publicarea volumului Morfologia (ne)vinovăției. Alfabetul detenției feminine în comunism.

„Protestăm împotriva transformării IICCMER într-un fief personal!“, clamează cei 12 semnatari ai scrisorii deschise, care o acuză pe Alexandra Toader că a „refuzat în mod constant dreptul cercetătorilor de a participa la evenimente și sesiuni științifice unde erau invitați“, aceștia având interdicția de a merge la arhive sau biblioteci.

„Numirea Alexandrei Toader este consecință directă a tentativei de capturare a Institutului de către persoane care și-au dorit și doresc cu orice preț să dispună de sensibilul subiect al represiunii comuniste ca de un fief personal“, se arată în cuprinsul scrisorii.

Problemele de comunicare sunt atât interne („refuză constant dialogul cu cercetătorii din subordine, comunicarea făcându-se exclusiv prin note interne“), cât și externe („nimeni nu are dreptul de a vorbi în numele IICCMER, în afara domniei sale. Chiar și așa, în tot acest interval de timp, domnia sa a avut mai puțin de 5 interven­ții în mass-media“), ceea ce este de natură să afecteze coeziunea internă a Institutului, ca și imaginea sa publică. Lista acuzațiilor formulate în scrisoarea deschisă este mult mai lungă. Finalul îl cunoaștem: demisia Alexandrei Toader din fruntea IICCMER.

Și acum, ce?

Dar ce se întâmplă de acum? Pentru că problema este că în fruntea instituției numirile se fac politic: IICCMER se află în subordinea directă a guvernului și în coordonarea premierului, sub tutela Secretariatului General al Guvernului. Automat, aceasta transformă Institutul într-o jucărie pentru puternicii zilei. Iar, dacă din acuzele formulate reiese ceva, atunci este vorba de nevoia unei admi­nis­trații adevărate, separată de partea științifică.

Astăzi se vehiculează propunerea ca Andrei Ursu, fiul lui Gheorghe Ursu, ucis de Securitate, să devină noul conducător al IICCMER. Dar ce rost ar putea avea asta, atât timp cât nu se vorbește de necesitatea schimbării legislației, de scoaterea instituției de sub pal­ma guvernanților? IICCMER trebuie depolitizat și făcut să atârne de o instituție academică, iar conducerea sa ar trebui să fie atribuită prin concurs, ca la atâtea alte in­stituții onorabile ale statului. Dar se va dori acest lucru?