„Suplimentul de cultură“ vă prezintă în avanpremieră un fragment din volumul Răpirea Parisiei și alte povestiri, de Mihai Găinușă, care va apărea în curând la Editura Polirom.
– Fragment –
CRĂPĂTURA
Ca o mică paranteză, vedeți că denumirea de „dezvoltator“ a unui investitor imobiliar nu înseamnă că și-ar fi dezvoltat cumva vreo conștiință de sine care să-l împiedice să înșele alți semeni. Departe de gândul de a învăța ceva despre frământările sufletului omenesc captiv între patru pereți, acum și umbriți de monstruoasa lui invenție de la șapte metri distanță.
Cine e monstrul, vă întrebați?
Deocamdată e încă domnul Inocențiu, care puse telefonul pe birou și-și luă sacoul, apoi plecă spre blocurile lui gemene. E momentul să vă spun că domnul Inocențiu era destul de binedispus deoarece în dimineața aceea tocmai încheiase negocierile pentru a cumpăra o a treia bucată de pământ, lângă cel de-al doilea bloc, pentru a construi, ați ghicit, al treilea bloc geamăn.
După care domnul Inocențiu intenționa să închidă firma pentru a scăpa de contestații și șicanări și a-și deschide o alta. Iar din profit să-și cumpere o locuință luxoasă aflată pe malul unui lac din străinătate. Unde să aibă vecini din sistemul bancar, sistem care acorda credite imobiliare pe 30 de ani. Ce mică e lumea mizerabilă a imobiliarelor, nu?
Domnul Pandelică îl aștepta pe Inocențiu dezvoltatorul în fața blocului. Acesta se dădu jos din limuzina sa nouă, cumpărată din profitul primului bloc, și-i strânse mâna lui Ciprian fără să bănuiască nimic din planul criminal al acestuia.
Domnul Ciprian afișă un zâmbet plăcut și-i spuse dezvoltatorului că propunerea lui ar fi să cumpere un alt apartament în noul bloc, neumbrit, din cadrul complexului rezidențial. Blocul se înălțase din grinzi și planșee, dar nu era închis cu cărămidă, așa încât arăta precum cutia toracică a unui schelet de culegător, urmărit de un vânător, în pădurile preistoriei.
Domnul Inocențiu mușcă momeala și-i propuse chiar el lui Ciprian să urce în noul bloc pentru a-i arăta împrejurimile și oportunitățile de a vedea soarele din nou. Practic, amândoi ar fi văzut soarele din nou: domnul Ciprian de la noul său apartament iluminat, iar domnul Inocențiu de pe malul lacului din străinătate.
Urcară pe scări deoarece lifturile încă nu fuseseră montate și, ajunși la etajul șapte, la șapte metri de locuința fost mult-visată a domnului Ciprian, domnul Inocențiu îi propuse, ironia sorții, aceeași așezare a locuinței, dar de partea cealaltă a imobilului, spre soare. Dezvoltatorul zâmbea vizibil, gândindu-se la noua țeapă pe care ar fi luată-o familia Pandelică din cauza celui de-al treilea bloc, construit într-un viitor apropiat în fața noilor ferestre ale noului apartament.
Domnul Ciprian zâmbea și el, dar rece. Se apropiară de marginea apartamentului. La acea oră matinală de weekend nu se vedea nici o mișcare pe maidanul aflat de cealaltă parte a blocului care îi zidise speranțele domnului Ciprian. Când dezvoltatorul se întoarse să-i arate ce frumos va lumina soarele ferestrele noului apartament al familiei Pandelică, Ciprian îl împinse cu un gest scurt. Domnul Inocențiu nu pluti câteva secunde, așa cum se întâmplă în desenele animate, și nici nu apucă să se întoarcă, așa încât domnul Ciprian să-i vadă ochii holbați și uluiala faptului că nu numai că nu-și va mai lua o locuință luxoasă pe marginea lacului într-o țară străină, dar nu-și va mai lua nimic, nici măcar adio de la lumea aceasta. Inocențiu căzu fără nici un zgomot pe locul în care ar fi vrut să construiască noua fundație a noului bloc cu care să păcălească noi familii inocente.
Vă întrebați probabil ce s-a întâmplat cu domnul Ciprian. A fost arestat, s-a predat ? Nici un martor nu văzuse căderea în gol a dezvoltatorului gol de sentimente umane.
Ei bine, domnul Ciprian intenționa să se arunce și el, deoarece nu ar fi suportat crima în sufletul său curat, dar un mic amănunt făcu să nu se întâmple acest lucru. Era o foaie de hârtie care căzu pe betonul planșeului, smulsă de un mic curent de aer din buzunarul sacoului acum fostului domn Inocențiu. Cu ochii goi, domnul Ciprian o ridică de pe jos și o privi fără să înțeleagă scrisul.
Apoi soarele îi trimise o rază exact ca în filme și lumină textul. Era un draft scurt al noului contract de vânzare-cumpărare, încheiat de dezvoltator chiar în acea dimineață. Pe marginea lui, fostul domn Inocențiu notase: „a se construi al treilea bloc de zece etaje“.
În josul paginii se vedea numele domnului Ciprian, subliniat, scris aproape inconștient în timp ce dezvoltatorul vorbea la telefon cu acesta, și un cerc cu ochi și zâmbet. O față veselă disprețuitoare, care îi revelă domnului Ciprian intenția dezvoltatorului de a-i vinde un alt apartament ce urma să fie umbrit.
Domnul Ciprian puse liniștit foaia în buzunar, coborî cele șapte etaje, intră în blocul încă adormit, urcă în propriul apartament, intră în bucătărie, se așeză la masă și luă o gură de cafea. Scoase din nou foaia de hârtie, o reciti, apoi o împături și o puse, ca pe un trofeu, în buzunar.
Apoi zâmbi.
Pentru prima dată după câteva luni.
CARTEA
Polițiști corupți, avari incurabili, agenți imobiliari cu tendințe de vampiri sau adepți anonimi ai celor mai diverse teorii ale conspirației, nici o categorie reprezentativă pentru peisajul românesc al zilelor noastre nu lipsește din această satiră acidă. Prinse într-un cerc vicios al infamiei, al ignoranței și al aparențelor care dizolvă esența, personajele devin oglinzi ce reflectă cu o precizie aproape chirurgicală mentalitățile și caracterele care bântuie scena politică și spațiul public din România. Uneori absurdă, alteori tragică tocmai prin comedia amară pe care o aduce în prim-plan, narațiunea unește punctele roșii de pe traseul degradării morale, iar în spatele zâmbetului ironic smuls cititorului, drama constă în faptul că figurile care populează universul construit de Mihai Găinușă nu au fost, probabil, niciodată cu adevărat bune, ci forțate chiar din prima clipă să se adapteze mediului pentru a supraviețui. Corectă sau nu, viața lor se derulează mereu în jurul acelorași evenimente și ajunge, în ultimă instanță, încă o rotiță în marele mecanism al indiferenței și resemnării.
AUTORUL
MIHAI GĂINUȘĂ (n. 6 noiembrie 1970, Sibiu), absolvent al Școlii Superioare de Jurnalism, în prezent masterand al Facultății de Film (Scenaristică) din cadrul UNATC, este cunoscut atât prin implicarea în divertismentul de televiziune, cât și prin emisiunile matinale realizate la mai multe posturi radio. În prezent realizează, alături de Oana Paraschiv, emisiunea „Matinal efervescent“, la Național FM. Dincolo de activitatea sa media, Mihai Găinușă s-a remarcat și ca autor de beletristică, prin volumele de proză scurtă Trialoguri cârcotașe (2003), Cotcodăceli (2004), Jurnal din viitor (2011), dar și prin romanul Fără cap și fără coadă (2007). La Editura Polirom au apărut, sub semnătura sa, Povestiri mortale (2009) și Scândura de frizerie (2010), care s-au bucurat de un mare succes.