La 1 august 1944, un subofițer SS însoțit de polițiști germani și olandezi descopereau în podul unei case din Amsterdam locul în care adolescenta evreică Anne Frank și familia ei se ascundeau de peste 2 ani și 3 luni. Întreaga familie a fost trimisă în lagăre de concentrare. Anne și sora ei, Margot, au fost trimise în lagărul de la Bergen Belsen, unde au murit, probabil de tifos, câteva luni mai târziu.
Anne Frank este doar unul din cei peste 1 milion de copii asasinați în timpul Holocaustului, iar povestea ei este atât de cunoscută din pură întâmplare. După eliberare, singurul supraviețuitor din familie, tatăl său Otto Frank, s-a întors la Amsterdam. Aici a aflat că secretara sa reușise să salveze jurnalul pe care Anne l-a ținut în cei peste 2 ani în care a stat ascunsă. Otto a publicat jurnalul în 1947, iar cartea a avut un impact uriaș asupra întregii planete, adevărat fenomen cultural care provoacă și astăzi, după atâtea decenii, numeroase polemici, controverse și pasiuni.
Una dintre aceste controverse a avut loc la începutul acestui an. De-a lungul vremii, de la publicarea jurnalului, mulți au fost cei care s-au întrebat cine a trădat familia Frank, dând-o pe mâna naziștilor. Au fost găsiți mai mulți suspecți. O carte publicată recent în Olanda indică unul nou, iar revelația a provocat un imens scandal: un notar evreu, Arnold van den Bergh, membru al Consiliului Evreiesc din Amsterdam. Acest nume a apărut la capătul unei investigații care a durat mai bine de șase ani, realizată de o echipă de istorici și alți experți, inclusiv un fost agent FBI.
O astfel de concluzie nu putea decât să provoace o mare emoție, deși, la prima vedere, un membru al unui consiliu evreiesc (organizații create de naziști în care liderii evrei erau forțați să colaboreze) putea fi silit să facă compromisuri inacceptabile – un lucru despre care a vorbit în cărțile sale și cunoscutul vânător de naziști Simon Wiesenthal. În cazul de față, Arnold van den Bergh ar fi putut să trădeze familia Frank pentru a-și salva propria familie.
În fața polemicii și a valului de critici, editorul olandez a retras cartea și s-a scuzat, dar tot acest episod nu face decât să arate, încă o dată, cât de importantă este, și după 77 de ani, povestea lui Anne Frank. Iar tragedia ei este mai prezentă ca oricând în peisajul cultural – în benzi desenate, în desen animat, în cărți-anchetă și în romane și filme, Anne Frank continuă să inspire.
Netflix difuzează, de anul trecut, filmul olandez Mijn beste vriendin Anne Frank (Prietena mea cea mai bună Anne Frank), de Ben Sombogaart. Filmul de animație Where Is Anne Frank (Unde este Anne Frank) al regizorului israelian Ari Foleman, lansat tot anul trecut, dă viață prietenei imaginare căreia Anne i-a adresat jurnalul. „Un film important, fiindcă arată cum copiii sunt permanent victimele războiului. E un mod de a spune «Iată, toată lumea i-a citit jurnalul, toată lumea a fost emoționată de această poveste, dar ce au înțeles oamenii din ea?»“, comentează distribuitorul francez al filmului.
Iar, tot în Franța, trupa de teatru Spectabilis a pus în scenă o adaptare pentru tineri a jurnalului, producătorul piesei subliniind faptul că „trăim într-un soi de revizionism al trecutului, marcat de o resurgență a antisemitismului“.
La 77 de ani de la tragedie, moștenirea lui Anne Frank rămâne complexă și vorbește încă lumii de astăzi.