În speranța că va veni totuși mai repede sfârșitul molimei, continuăm Jurnalul.
Luni, 31 ianuarie
N-ai cum să faci asta, dacă nu ești vlah până la esență. Cazul: ipochimenul de la stabilimentul pemepe din scandalul de la Mogoșoaia, dacă mai știți cazul, în care o doamnă consilier (usere) a fost amenințată de două animale politice (de la penele și pemepe), a scris (mă rog, a dictat) o scrisoare, o scrisorică, o cerere, care se numește așa: „Cerere de renunțare la demisia de onoare”. Ce voiam să zic, mâine e ziua lui Nenea, îngerul nostru păzitor, dar anul ăsta văd s-a sărbătorit mai devreme în natală.
Duminică, 30 ianuarie
Eu sunt federeralist din tinerețe (și agassian din copilărie), dar dacă trebuie să fie altul mai titrat, ce bine totuși că măcar e Nadal acela.
Și președintele e plecat în exil de opt ani, dar văd că după el nu se jelește nimeni.
Sâmbătă, 29 ianuarie
Eram monarhie urbană și nu știam.
Vineri, 28 ianuarie
Nu fiți triști, vlahi dragi. A plecat Prințesa Urbană, dar a rămas Regele Salam.
Joi, 27 ianuarie
Îl vezi pe Ciucă și ți se face dor de Cîțu, îl vezi pe Cîțu și ți se face dor de Șică, îl vezi pe Șică și ți se face dor de Viorica, o vezi pe Viorica și ți se face dor de Tudose, îl vezi pe Tudose și ți se face dor de Grindeanu, îl vezi pe Grindeanu și nu ți se mai face dor de nimeni, căci e deja prea multă valahie și clachezi.
Nu întâmplător este nen-tu Cehov preferatul meu. Anton Pavlovici n-avea obiceiul cel mai dezgustător dintre toate: să se gudure pe lângă gloată. N-avea Cehov suflet de comersant de nimicuri, bravo. Căci iată această splendidă scrisoare către Suvorin, din decembrie 1888: „Pentru cine scriu și de ce? Pentru public? Publicul pe care nu-l văd și în care cred mai puțin decât în vedenii: publicul este ignorant, prost crescut, iar cele mai bune elemente ale sale nu sunt oneste și nici sincere cu noi. Dacă eu sunt ori nu sunt util acestui public nu am de unde să știu. În general duc o viață plictisitoare și uneori toate îmi devin antipatice“. Dar asta era atunci. Astăzi, care mai de care suflă în dosul publicului, tot publicul e format numai din oameni frumoși, oameni dragi, într-o continuă demonstrație de impostură mai scârboasă ca râia. Oare nu li se apleacă de la atâta turcesc? Uite că nu.
Mi-ar plăcea să apară teoria conspirației că totul e o manevră ca să ni-l pună pe Geoană președinte.
Miercuri, 26 ianuarie
Gata, a liniștit președintele poporul: n-avem de ce să ne temem. Gata, a zis omul (mă rog). Și știm cu toții că, dacă zice președintele o vorbă, atunci așa e.
Sigur, e bine, chiar obligatoriu, să fie atrasă atenție: atenție, partid extremist. Totodată e bine să fie atrasă atenția și cu alte prilejuri (de care, slavă zeilor, e plin) – de exemplu, partid extrem de prost. Avem, iată, și așa, și altminteri. Nenea să ne judece.
Se împlinesc astăzi 104 ani de la nașterea dictatorului Nicolae Ceaușescu, prilej cu care vreau să vă aduc aminte că și tovarășul a fost, printre atâtea, și general al armatei noastre, românești.
Propun să intre în vocabularul politico-erotic vlah expresia: a sta ciucă.
Pe de o parte, Iohannis e comandantul suprem al forțelor armate și asta e suficient de înspăimântător. Iohannis nu e în stare să comande nici măcar o friptură la restaurant. Îi trebuie și lacheu și prompter și sforar. Pe de altă parte, dacă vă temeați că asta e vestea proastă, care forțe armate?
Marți, 25 ianuarie
Mic ghid de recunoaștere a impostorului și pe partea culturală (colcăie). Dacă apuci să mai știi una alta, să ai o brumă de cultură, asta nu te va face nicidecum înfumurat, păun, nu-ți va ridica nasul în vânt, ci dimpotrivă îți va spori modestia, smerenia. Carevasăzică, n-o să ajungi chiar ca Socrate, să știi că nu știi nimic (acesta e idealul), dar în zona aceea te vei îndrepta. Așadar: unde vedeți fudulia, deîndată (sau uneori mai târziu) o să iasă la iveală și prostia.