Fanny Ardant a venit in Romania pentru castingul primului film pe care il semneaza ca regizor, „Cendre et sang”. Impreuna cu coproducatorul roman, Tudor Giurgiu, Fanny Ardant ne-a intampinat azi (15 iulie – n.r.) pe Magda Mihailescu, Irina Nistor, Alexandra Olivotto si subsemnata la o intalnire gazduita de Ambasada Frantei. O sueta, mai bine zis.
Timp de o ora actrita a reusit sa vorbeasca neobosit mai mult decat noi toti la un loc. Cel mai mic multiplu comun al lucrurilor spuse de ultima muza (si tovarasa de viata a lui Francois Truffaut) – „animalic”. Actorii romani sint animalici, spre deosebire de cei italieni sau francezi. Doar cu Gerard Depardieu s-ar putea compara. Magda Mihailescu si-a adus aminte ca, acum sapte ani, cand a intervievat-o pe Fanny Ardant pe cand filma la „Callas Forever” la Bucuresti, aceasta i-a spus despre Depardieu ca „iti vine sa-l atingi asa cum atingi un copac”. („Extraordinar, va mai amintiti?”, a exclamat actrita).
Regizor la Cendre et sang”
Scenariul la „Cendre et sang” i-a fost inspirat lui Fanny Ardant de un eseu al lui Ismail Kadare. Nu va fi o adapare. Eseul a fost doar declicul. Povestea a trei generatii de francezi cu radacini balcanice, recte romanesti, care revin in Romania sub pretextul nuntii unei rude.
„Mi-ar fi placut sa joc si eu, dar nu e posibil”, a spus actrita (care oricum a repetat la finalul intalnirii ca actoria ramane marea ei iubire). „Va fi greu pentru actrita care ma va inlocui pentru ca am gandit acest rol pentru mine. Am gasit o actrita israeliana, Ronit Elkabetz, care si ea e regizor, si care seamana cumva cu o romanca – pielea alba, parul negru. Iar cei trei copii ai acestei doamne trebuie sa vorbeasca franceza fara accent, pentru ca au crescut la Marsilia. De aceea caut actori romani capabili sa vorbeasca franceza cu accent de Marsilia. Dar tinerii actori romani pe care i-am vazut, chiar si cei care nu vorbesc decat engleza, prind imediat. Actorii romani sint mult mai talentati sa joace intr-o limba straina decat francezii, care cred ca in afara limbii franceze nu exista nimic. Apoi, facand castingul pe anumite scene, pot verifica felul in care ele functioneaza. Iar la sfarsitul lunii iulie, pe 26 iulie, voi reveni in Romania, daca vrea Dumnezeu, ca sa continui prospectiile si castingul. Daca totul merge bine, in septembrie incepem turnajul, pentru ca am nevoie de lumina de vara. Cand am fost la Brasov acum 15 zile, graul era dat in parg. Era magnific. Am primit o carte despre Romania si sint atatea regiuni pe care as vrea sa le vad…”
„Daca nu esti violent la 20 de ani, e un pacat de tinerete, dar daca devii violent la 40, lumea o sa spuna ca esti nebun.”
Fanny Ardant spune ca stie multi actori romani, chiar daca le-a retinut numai figura din filmele pe care le-a vazut. Dar ar vrea sa le coopteze pe Olga Tudorache si pe Oana Pellea.
„Aveti multe dialoguri in film?”, am intrebat-o.
„Am, dar nu vorbarie. Sint dialoguri lapidare, tac-tac-tac. Mi-am dat seama de un lucru cand am lucrat cu tinerii actori romani. Le-am spus: „Acum jucati in romana!”, ca sa-i fac sa se simta bine. Eu nu inteleg romana, dar reuseam sa inteleg ce spun. Era vorba totusi de sentimente primare – ura, iubire, gelozie – nu de lucruri foarte sofisticate. Vor fi si actori tineri in film, unii care au ceva animalic in ei. Tot timpul am spus: „daca nu esti violent la 20 de ani, e un pacat de tinerete, dar daca devii violent la 40, lumea o sa spuna ca esti nebun.” Si ma intereseaza si cum surad tinerii actori, am vazut deja unii care mi-au placut foarte mult. Ei si inteleg foarte repede. Ajung la casting, nici macar n-au citit scenariul – e si asta un test, ca sa vedem cum reactioneaza –, dar sint rapizi si foarte promitatori.”
Subiectul „Transilvania” a starnit discutii
„Nu credeti ca teatrul e o scoala foarte buna pentru cinema?”, a intrebat-o actrita pe Magda Mihailescu, dupa ce aceasta i-a spus ca actorii romani de film au o buna pregatire in teatru. „Nu doar profesional, ci si uman”, a continuat actrita. „Teatrul te invata sa fii singur, singur in fata unui pericol. Si probabil ca in momentul in care ajungi pe platoul de filmare, adrenalina din teatru e foarte puternica. O data ce ai cunoscut-o, poti merge pe un platou de filmare. Mereu am avut impresia ca platoul protejeaza mai mult decat scena.”
Ce a aflat nou Fanny Ardant? Irina Nistor i-a spus de palatul Reginei Maria de la Balcic, si actrita a parut interesata sa-l vada. A si intrebat daca Balcicul e aproape de Bucuresti. („E cam cat ai face de la Paris la Deauville?”).
Subiectul Transilvania a starnit discutii. „Eu n-am cunoscut inca Transilvania, pentru ca ea este dincolo de Brasov”, a spus Fanny Ardant. Magda Mihailescu (care are cateva radacini transilvane) a replicat ca adevarata Transilvanie e mult inspre nord. M-am simtit obligata sa continui si am spus: „Transilvania e in jurul Sibiului.”
Fanny Ardant: „Cand am ajuns la Paris, dupa prospectiile de acum doua saptamani, am vorbit la un dineu cu renumitul producator Marin Karmitz, care mi-a spus ca s-a nascut la Sibiu, dar ca a plecat cand avea 7-8 ani. A revenit la Sibiu si a vazut ca vechea lui casa era la locul ei. Cand am fost la Brasov pentru prospectii, am tras la un mic hotel, in munti, iar seara s-a iscat o furtuna, am ridicat perdelele si s-a luminat camera. Erau fulgere de puteai citi la lumina lor – ca in filmele cu Dracula. Si puteam vedea prin geam arborii aceia inalti negri care se miscau. Am gasit in viu toata mitologia pe care o descoperisem in Jules Verne. E ceva cu tara asta, chiar si cand vezii norii care se strang peste munti, e ceva misterios.” Tudor Giurgiu: „Trebuie sa aranjez niste nori.” Irina Nistor: „Ai aranjat ploaia.” (n.red.– ploua cand ne-am intalnit.).
Un film produs de Tudor Giurgiu
Fanny Ardant a vazut „432”, i-a placut foarte mult „A fost sau n-a fost?” (mai ales cadrele fixe), i-a placut si „Ryna”. A vazut si toate filmele lui Radu Mihaileanu. Si, dupa ce a vazut „Morometii”, s-a hotarat sa-l ia pe Vivi Dragan Vasile director de imagine.
„Cendre et sang” va fi, spune Fanny Ardant, „un film de actori. Eu, ca spectator, am fost mereu interesata de actori. Si cand eram intrebata: „Cine e cel mai mare actor? Cine e cea mai mare actrita?”, niciodata nu aveam in fata ochilor un pantheon. Imi aminteam de ultimul actor care ma emotionase.”
Ii plac vinurile romanesti, mai ales cele rosii. Pe Tudor Giurgiu (care produce filmul prin Libra Film) l-a cunoscut prin Paolo Branco, iar acesta l-a cunoscut pe Tudor Giurgiu la Cannes.
Paolo Branco, producator francez cu origini portugheze – „e un jucator de poker care isi asuma riscurile, si pentru cineva care face un prim film e foarte important pentru ca iti da aripi si nu vrei sa-l dezamagesti. Nici eu nu vreau sa ma smiorcai si sa spun: „Daca nu-mi dai asta, nu mai fac nimic.” De asta spun ca „muncesc pamantul”, pentru ca nu stii ce poate creste din el. Ma pasioneaza mult, invat multe lucruri. Ca actrita descopar multe. Actritele sint foarte protejate, nu li se explica toate problemele.”
Cand Tudor Giurgiu a pus punct intalnirii, pentru ca urma ca cei doi sa se vada cu Olga Tudorache, Fanny Ardant ne-a condus pana la usa cladirii si a dat mana cu fiecare. A remarcat ca aerul miroase foarte frumos de la ploaie.