Jurnalul merge mai departe, ca vântul din Vama Veche, vorba aia.
Marți, 8 februarie
Astăzi bunicul meu împlinește frumoasa vârstă de 91 de ani. Și, ca și cum nu era de ajuns că e cel mai longeviv dintre noi, mai e și cam bulgar.
Luni, 7 februarie
Auriferul către ministrul Energiei: Ești un hoț.
Ministrul către aurifer: Ești un prost.
Of, dacă amândoi au dreptate?
Ce bine că avem un ministru al Apărării destoinic, care a satisfăcut stagiul militar, vă dați seama ce se întâmpla dacă rămânea stagiul militar nesatisfăcut.
Ce e interesant e că indivizii ăștia chiar sunt ca fața lor și degeaba. Uite, auriferul Simion. Ai nevoie de cinci secunde să-l vezi cum e, față, profil, interior, exterior. Șoșoacă – trei secunde (primele două sunt de uluială). Alde Boris Johnson – o secundă. Trump – mai puțin de o secundă. Nu e ca și cum ar fi Ted Bundy sau ceva.
Sigur, sigur, elitele globale, șerpilienii cosmici, ăștia, dar ați mai privit recent către gloata globală? Love gloata. Nu mai e mult și găinile vor avea IQ-ul mai mare decât „sapienșii“.
La noi la Academie, pe Zoom, diminețile încep cu puțină maieutică, un dialog socratic înainte de micuțul dejun face minuni, Charmides e recomandat în orice dietă. La prânz ne răsfățăm cu proza Guy de Maupassant, de Isaac Babel, la desert avem Arhiloh, Isaiah Berlin sau puțin Llosa, iar seara ne desfătăm cu pagini alese din Tony Judt. Noaptea, nici nu vă spun ce mai e în program. Atât vă spun: câteodată, ne place să ne uităm și la Gheară Nicu, pe instagram, ca să vedem peisaje frumoase din Alpi și nu numai. Ce frumos e la noi la Academie. Și mai vine și primăvara, cea mai mică dintre fiicele anului, când vom savura cu precădere arta doamnelor și domnișoarelor. Numai cine nu ne-a trecut pragul virtual nu înțelege calmul, luxul și voluptatea de la noi, de la Academie.
Duminică, 6 februarie
Nu știu cine e, nici nu vreau să aflu, dar mi-a trecut prin fața ochilor un titlu despre o nouă vlahă mondenă de succes: Operata cu ciocate. Undeva în adâncul sufletului sper să fie tot Bunesa din Mizil sau, de ce nu, Joe din Drumul Taberei.
Sâmbătă, 5 februarie
Te uiți așa & la alde Barna & Cioloș & ți se face, nu știu de ce, dor de Dumb & Dumber. Ăia măcar erau simpatici.
România e pe jumătate în epoca de piatră, stă acolo și face valahíe-n grup, și voi vreți ca Barna și Cioloș să nu fie Fred și Barney?
Vineri, 4 februarie
Ar fi fost frumos ca pe generalul Ciucă să-l cheme Cică. Cică face și drege. Cică se ocupă. E Cică, e Cică al nostru.
Joi, 3 februarie
Am avut ieri o zi din aia în care am muncit doișpe ore. Practic am muncit într-o zi mai mult decât Iohannis toată viața.
Miercuri, 2 februarie
Eu nu știu nici un vlah cu „succes“ la gloată în ultimii 20 de ani, așadar în acest secol, în acest mileniu, nici un produs al minunatei lumi noi care să nu fie, în mod fundamental, un impostor. Poate că există, dar eu nu cunosc nici unul. Ca atare, micul meu ghid pentru a supraviețui întreg la cap în imaginarul universului românesc: a se ignora temeinic vlahii cu succes la gloată, căci tocmai acesta este indiciul că nu e ceva bine acolo. Căci adevăr vă zic vouă, chiar nu e nimic de găsit unde merge turma timpului prezent – nici binele, nici adevărul, nici frumosul.