Două au fost evenimentele politice majore ale ultimei săptămâni: schimbarea de putere de la vârful USR şi radicalizarea pe care o arată tot mai clar în ultimele luni cei de la AUR.
Dacian Cioloş a plecat de la şefia USR, dar modul cum a făcut-o ridică mari semne de întrebare. Cioloş a motivat că nu îşi poate trece proiectul politic prin Biroul Naţional şi că este tot timpul obstrucţionat de tabăra Barna. Însă în politică nimic nu vine de la sine. Nici măcar prieteniile nu ţin o veşnicie, din motive pe care le ştim deja: orgolii, bani, putere şi funcţii. Dacian Cioloş ştia încă de când a fost ales la şefia partidului că nu va avea viaţă uşoară. Ar fi trebuit mai întâi să niveleze asperităţile între USR şi PLUS, să-şi caute aliaţi, să construiască. Momentul anunţului că va pleca de la conducerea partidului, dacă proiectul nu va fi acceptat în Biroul Naţional, a picat prost inclusiv pentru susţinătorii săi. Aşa ceva nu se face, nici noi nu ştim ce urmăreşte, au spus imediat oamenii din PLUS. Dacian Cioloş are totuşi meritul că n-a făcut pasul înapoi cu demisia şi că a mers până la capăt. Omul chiar a renunţat la funcţie, după ce măreţul său proiect intern a căzut la vot în forul de conducere.
Noul lider USR, Cătălin Drulă, are o responsabilitate imensă. Ba chiar două. În primul rând va trebui să refacă unitatea în partid (o fi existat oare vreodată?), mai ales că frustrarea în rândul celor de la PLUS este maximă. Are avantajul că tabăra USR este mai numeroasă în biroul de conducere şi are astfel asigurată majoritatea. Însă, dincolo de problemele interne, USR trebuie să-şi recâştige electoratul. Nu e deloc simplu, după ce ai fost câteva luni la guvernare, iar mulţi au impresia că n-ai rupt gura târgului.
USR va trebui să joace în atac, să redevină tăios, dar mai ales să fie credibil. E o perioadă dificilă şi vedem pericole interne şi externe care se manifestă la fiecare pas. Nu cred că stridenţele ar reprezenta cartea câştigătoare, însă USR nici nu poate aştepta să crească de la sine, după ce a ajuns la 10-12 la sută în sondaje. Cătălin Drulă are meritul că n-a dezamăgit ca ministru la guvernare (episodul Ranga de la Metrou e încă proaspăt), dar lumea uită repede. Totodată, Drulă va trebui să potolească spiritele încinse din multe filiale judeţene, unde unii şefi au copiat metodele PNL şi PSD pentru a se menţine în funcţii. Pe de altă parte, vedem în ultima perioadă o radicalizare vizibilă la AUR. Strategia poate fi cu două tăişuri. Circoteca nu aduce la nesfârşit puncte. La fel, pandemia dă semne că se va potoli din martie încolo, iar AUR pierde o temă de atac importantă. Poate şi asta să fi contribuit la poziţiile tot mai radicale exprimate de George Simion.
Până acum lui Simion i-a ieşit cam tot. A dus partidul în Parlament, ba chiar a fost surpriza alegerilor din 2020. E o performanţă să obţii din nimic 9 la sută într-un scrutin.
Acelaşi Simion a dus partidul în sondaje la 20 la sută, nivel la care este aproape imposibil să te menţii dacă nu ieşi mereu cu ceva în evidenţă. Asta şi vrea AUR în acest moment. Aproape că nu există zi în care partidul să nu iasă cu ceva în faţă. Ba evenimentele din 24 ianuarie de la Iaşi, ba o ieşire a lui Călin Georgescu, ba un video maraton a lui Simion din Parlament sau episodul nefericit când aproape l-a luat la palme pe ministrul Energiei, Virgil Popescu. Vom vedea în sondajele următoare dacă strategia lui Simion e câştigătoare. Există mulţi oameni care se regăsesc în spiritul războinic arătat de George Simion, dar nu văd cum o asemenea tactică ar da roade pe termen lung.
AUR a intrat într-o spirală periculoasă, iar, dincolo de sondaje şi de calcule politice, instituţiile statului nu mai pot rămâne nepăsătoare, pentru că următorul pas e anarhia. Vedem deja chemări la revolte în stradă, iar, într-un context şi aşa sensibil, astfel de abordări se pot dovedi extrem de toxice.
Dincolo de bătălia clasică putere-opoziţie, liderii noştri politici ar trebui să înţeleagă că nu poţi crea nimic trainic pe limbaj violent şi pe acţiuni care oricând pot să degenereze. Însă un rol important îl vor avea PNL şi PSD, formaţiuni aflate la putere. Dacă nu vor încerca să stingă acum focarele care se manifestă de ceva timp în societate, să nu se mire unde se poate ajunge. Facturile, inflaţia, pandemia şi, în general, un climat social tot mai nesigur sunt ingredientele perfecte pentru aţâţarea spiritelor.