In cadere, traiectoria lui P este pur liniara si nu are nici o legatura nici cu m, nici cu v. Tema pentru acasa ar fi sa ne uitam singuri la desene animate si sa deducem celelalte legi ale fizicii aplicabile doar acolo.
Este stiut faptul ca fizica din universul desenelor animate are cu totul alte reguli decit cele ale lui Newton. Unii nu sint de acord. Asa se face ca, incepind din acest an, Universitatea din San Jose s-a decis sa ofere animatorilor sai cursul de fizica animatiilor. In cadrul cursului se pot studia lucruri serioase, cum ar fi fortele ce actioneaza asupra unei frunze aflate in cadere, ce traiectorie urmeaza aceasta si in cite cadre se deseneaza o animatie credibila a miscarii.
Altii au pus bazele unei fizici paralele, in care este perfect in regula sa scoti din spatele tau un ciocan, chiar daca in urma cu o secunda nu aveai nimic acolo. Pentru prima data, setul de legi ale fizicii care se aplica in lumea canarilor vorbitori si a pisicilor la papion a fost descris in anul 1980, in revista „Esquire”. Subiectul a fost apoi preluat si imbogatit de iubitorii de desene animate, pina s-a ajuns la un set de reguli coerent si aplicat cu o rigoare stiintifica in toate desenele animate.
Fizica relativa in desene animate
Prima regula este ca legile fizicii nu se aplica in mod identic personajului bun si celui rau. De exemplu, atunci cind Coyote o fugareste pe pasarea Bip-Bip (numele oficial: Road Runner sau Ultra Sonicus ad Infinitum) si se loveste de un perete, cu siguranta cade la pamint, dupa o scurta miscare de vibratie verticala. Intr-un context asemanator, Bugs Bunny, fugarit cu pusca de Elmer, trece fara nici o problema prin materia solida, lasind in urma o gaura dupa perimetrul corpului sau, in momentul impactului.
Alte legi cunoscute ale fizicii de desene animate:
» Un obiect care cade asupra unui personaj va avea ca efect trecerea temporara a acestuia, aplatizarea acestuia intr-un spatiu bidimensional. Caracterul de volum (deci reconversia spre 3D) se face, dupa cum stim cu totii, suflind aer in degetul mare. Exceptie: in cazul in care se sufla prea mult aer, personajul se umfla, revenind zgomotos la dimensiuni normale doar dupa contactul cu un obiect ascutit.
» Nici un personaj nu cade pina cind nu devine constient de acest fapt.
» Daca pe o stinca se deseneaza un tunel, cu siguranta va iesi un tren din el. Cu variatiile: personajul bun va trece mereu prin tunel, iar personajul care l-a desenat se va lovi cu nasul de perete.
» In conceperea unei capcane complicate, indiferent de gradul de complexitate a calculelor scrise de personajul rau, acestea sint gresite. Unghiul x din schema va determina mereu ca autorul sa fie victima propriei capcane.
» Gravitatea afecteaza pe rind partile corpului (vor cadea mai intii picioarele care vor dobindi proprietati elastice, lungindu-se pina cind restul corpului se decide si el sa cada).
» Atunci cind mai multe obiecte cad simultan, cel mai greu va ajunge ultimul pe pamint.
» Traiectoria unui glont poate fi inversata prin introducerea unui deget in teava pistolului/pustii.
A venit deci si momentul in care Tom si Jerry invata la scoala cum trebuie sa cada corect din punct de vedere stiintific. Noi, cei care ii cunoastem, stam insa linistiti. Pentru ca daca este o lectie pe care am invatat-o de mici de la desenele animate, atunci aceasta ar suna cam asa: cu cit cunosti mai bine o regula, cu atit mai amuzant este sa o incalci. Bip-bip si-am zburat de aici.