Trecind peste clasicele teme de discutie – „Da’ cu Money Channel ce-ati avut?” si „Nu trageti in finantisti!” –, care dau o noua coloratura proverbului „Unde dai si unde crapa!”, ma intreb ce nebunie a putut provoca o asemenea decizie. Putem intelege ca domnii de la cablu si cei de la „Antene”, in febra concurentei, au avut un moment de ratacire si au hotarit sa dea dovada de acelasi curaj legendar al poporului roman, care obtinea victorii la scor impotriva turcilor, imbracindu-se cu salvari si jucind, numai pe contraatac, in creierii noptilor fara luna. Putem pricepe, ca niste simpli abonati ce „estem”, ca nu sintem perceputi decit ca indivizi care obosesc repede uitindu-se la paritatea leu-dolar si la cotatiile de pe piata bursiera, vrind, in orice moment, sa-l arestam pe domnul RASDAQ; si ca, poate, intr-un elegant subtext de marketing, domnii de la RCS ne vor fi sugerat ca ochelaristii de la Money Channel nu dau bine pe aceeasi oferta „de baza” cu Banel Nicolita si cu Mitica Dragomir. Ce nu intelegem e de ce firma de cablu a hotarit sa elimine un post oarecum concurent, Telesport, care, e clar, nu va avea parte nici de aceeasi vizibilitate si nici de aceeasi echipa de strategi ca domnii de la „gsptv”.
Desigur, hotarirea le apartine si ar putea raspunde, din punct de vedere economic, pentru ea. Sint curios daca aceasta a fost luata avind la baza un studiu de piata care sa arate cit de urmarit este Telesportul de catre abonatii dinsilor. Insa tare mi-e teama cu tot suportul deciziei a fost bazat pe romaneasca zicala care trimite la cele sfinte capra vecinului.
Toata povestea de fata aduce, din pacate, cu felul in care sefii sportului din Romania si cei mai influenti „coregrafi” de pe piata vinzarii-cumpararii de jucatori au „gindit” sa-si gestioneze, de-a lungul timpului, momentele de cotitura si crizele de imagine. „Va fac de la briu in jos!”, exclamatia giovaniana care ar putea intra, oricind, intr-un dictionar de citate celebre destinat sfertodoctilor narcisisti, si-a gasit, din pacate, corespondent in lumea celor care ar trebui, macar la suprafata, sa incurajeze libera exprimare. In aceste vremuri se vorbeste, tot mai mult, de televiziunea exclusiv digitala si de maximalizarea interactivitatii consumatorului. Digitalul, in toata istoria de fata, nu are de-a face decit cu dimbovitenele „deste” si, in consecinta, cu deja clasicul „sa umblam la butoane”.
P.S.: Tema textului de fata nu are absolut nici o legatura cu amintitele canale de sport ce vor fi lansate. Sint convins ca, avind in fata si-n spate o echipa de meseriasi in domeniu, acestea vor descreti – era sa scriu „deshuma” – piata publicistica de profil.