Legăturile dintre mai-marii comunităților umane și artiști sunt vechi de când lumea. Mecenatul, ca modalitate de sprijinire financiară a formelor culturale, își trage originile și numele dintr-o asemenea asociere.
Gaius Cilnius Maecena a rămas în istorie prin protectoratul acordat mai multor poeți valoroși, cei mai cunoscuți fiind Horațiu și Virgiliu. Aceștia s-au implicat și în politica de la Roma, de partea baricadei lui Maecena. Istoria culturală și politică s-au intersectat continuu de atunci încoace, creatorii depinzând de oamenii puternici care le asigurau confortul material necesar concentrării asupra scrisului, picturii, muzicii ori teatrului. Cu consecința evidentă de-a le mulțumi prin ode, portrete glorificatoare, dedicându-le lucrări care-au intrat ulterior în istoria genului, dar care le-au și umbrit demnitatea postum.
Un exemplu ilustru, Louis Ferdinand Céline, colaboraționist în timpul regimului nazist; mai aproape geografic de noi, actorii români care se înghesuiau să recite osanale televizate cuplului Ceaușescu. Și lista poate, din păcate, continua. Poziționarea pro-tiranie li se impută oamenilor de cultură mai mult decât altor categorii socioprofesionale, prin prisma vizibilității de care se bucură într-o comunitate, prin puterea de influență pe care o pot exercita în rândul oamenilor obișnuiți.
Solidarizarea a mers mai departe
Sunt, din fericire, și o sumedenie de contraexemple, de scriitori și artiști care au militat împotriva autocrațiilor care sfidează dreptul la libertate. Albert Camus e de notorietate. Foarte activ și în prezent, Mario Varga Llosa, care a luptat cu armele scrisului împotriva totalitarismului. Într-un interviu pentru „The Guardian“ (2002), Llosa spunea că „dictatorii nu sunt catastrofe naturale. […] Ei sunt rezultatul colaborării mai multor persoane și, uneori, inclusiv a colaboraționismului propriilor victime“, subliniind nevoia de a lua atitudine în viața publică în favoarea binelui.
Fac un pas mare în timp, ca să ajung la evenimentele momentului, invazia rusească în Ucraina. Care a readus pe tapet raporturile dintre despoți și, pe de o parte, oamenii de litere sau arte care le cântă în strună, nesfiindu-se să beneficieze de pe urma unor politici antidemocratice, iar pe de altă parte, oamenii de cultură care se delimitează radical, criticându-i. Și unii, și ceilalți o fac din poziția popularității de care se bucură, popularitate care ar trebui să-i determine să se poziționeze de partea libertății. După ce a învățat o parte din lecțiile trecutului, mai ales cea legată de nazism, comunitatea internațională i-a blamat pe fanii lui Putin. Dirijorul Valeri Gherghiev, soprana Anna Netrebko au fost izolați prin anularea contractelor pe care le aveau în lumea occidentală.
Solidarizarea a mers mai departe. Artiști străini au refuzat să mai participe la evenimente organizate pe banii regimului putinist. Regizorii polonezi Krystian Lupa și Krzysztof Warlikowski au anunțat că nu mai participă la Festivalul Masca de Aur de la Moscova, realizat cu finanțarea statului rus agresor. Masca de Aur e un fel de Gala UNITER și Festivalul Național de Teatru la un loc, iar în 2022 urma să aibă o secțiune poloneză consistentă. Gérard Depardieu, care în urmă cu câțiva ani și-a mutat finanțele în Rusia pe motiv de taxe fiscale mai mici, afișându-se cu Putin și susținând că vrea să ceară cetățenia rusă, la presiunea publică a improvizat acum niște vorbe de delimitare pe care nu prea le-a crezut nimeni. În schimb, dansatorul și coregraful francez Laurent Hilaire și-a dat demisia din funcția de director artistic al trupei de balet a Teatrului Muzical Academic „Nemirovici-Dancenko“ din Moscova.
Sunt în joc valorile fundamentale ale întregii lumi
Artiști cu coloane vertebrale ferme au decis să demisioneze din funcțiile de conducere pe care le aveau în teatre și universități rusești, în semn de dezaprobare a agresiunii țării lor asupra Ucrainei. Alții au fost demiși din cauza opiniilor antirăzboi exprimate public. Criticul de teatru Elena Kavalskaia s-a retras din funcția de director al Centrului de Teatru „Meyerhold“ din Moscova, Regizorul Dimitri Volkostrelov, director artistic al Centrului, a fost la scurt timp schimbat din funcție. Festivalul Masca de Aur a anulat o reprezentație cu Basmul Cocoșelului de Aur (Teatrul Karlsson Haus din Sankt-Petersburg) pentru că la aplauzele de după prima reprezentație, regizorul Maxim Isaev a cerut oprirea operațiunilor războinice în Ucraina.
Celebrul regizor Lev Dodin i-a adresat o scrisoare lui Putin, preluată de toată presa culturală internațională, prin care cerea în termeni fermi stoparea agresiunii împotriva ucrainenilor. Prin recurs la istorie (regizorul are 77 de ani!) spune Dodin așa: „În copilărie ne jucam de-a apărarea Moscovei, Stalingradului, Leningradului, Kievului. Nici nu pot să-mi imaginez că azi Kievul se apără sau se predă militarilor ruși. Creierul meu refuză să vadă, să audă sau să-și imagineze asemenea imagini“. Mai multe companii teatrale rusești și-au adăugat în logouri simbolul unui porumbel, ca gest de susținere a păcii.
Pe Tatiana Bobrova o cunosc de mai mulți ani. E directoarea King Festival din Novgorod Rusia, iar a doua zi după începerea războiului a postat pe contul personal de Facebook un mesaj antirăzboi: „În copilărie ni se spunea mereu: de n-ar fi război. Am ajuns adulții care au produs războiul și asta doare, e rușinos. Sunt împotriva acestui război, pentru că războiul nu este corect, intră în fiecare familie, de la ancora de știri la una care caută salvare în adăposturile anti-bombardament. NU războiului“. A mai făcut o singură postare, în care scria „Dacă e ceva, sunt pe Telegram“. Nimic de atunci încoace. Nu pot decât să sper că totul e bine pentru Tatiana și pentru toți ceilalți, artiști sau persoane oarecare, care au avut curajul să spună „nu“. Sunt în joc valorile fundamentale ale întregii lumi: libertatea și viața.