Conflictul din Ucraina are ecouri și în lumea culturii, declanșând o mișcare care ar duce la izolarea la acest nivel a unei întregi țări, scrie „Le Figaro“, ceea ce relansează dezbaterea asupra justificării și impactului unui boicot cultural.
Evenimentele din ultimele două săptămâni îi fac pe artiștii ruși să se vadă amenințați cu izolarea internațională, ceva ce Rusia nu a cunoscut nici în timpul Războiului Rece. Consecințele valului de ostilitate față de ruși sunt, spune publicația franceză, greu de evaluat pe moment, dar ele aduc aminte de mișcări internaționale similare din trecut, contra regimului de apartheid din Africa de Sud sau împotriva Israelului în Teritoriile Palestiniene. Un lung șir de boicoturi, lipsire de fonduri și sancțiuni îndreptate contra artiștilor, somați în mare parte dintre cazuri să adopte o poziție publică împotriva țărilor lor.
Jane Duncan, cercetătoare de la universitatea din Johannesburg, care analizează boicotul cultural ca „agent al schimbării politice“, crede că o campanie ce vizează izolarea unei țări de comunitatea artistică și sportivă internațională poate fi foarte eficace „grație enormului ei impact psihologic“. „Cu atât mai mult cu cât Rusia se mândrește, de secole, cu reușitele ei intelectuale, artistice și sportive. Toate acestea au devenit parte din identitatea ei, «soft power» în cadrul mondializării“, spune Jane Duncan, care este de părere că un astfel de boicot ar întări și opoziția internă a artiștilor și a oamenilor de cultură față de regimul Putin.
Nu aceasta este și părerea lui Frédéric Lodéon, violoncelist francez, elev al celebrului violoncelist și dirijor rus Mstislav Rostropovici: „Lui Putin puțin în pasă ce pățesc artiștii ruși în Europa, boicotarea lor nu îl va face mai puțin agresiv“. Iar Emilia Kabakov, artistă ucraineană ce locuiește de decenii la New York, spune că „artiștii ruși se confruntă cu greutăți acasă, în patrie, încă de dinainte de invadarea Ucrainei“. „De ce credeți că sunt atâția dintre ei aici, în America? Pentru că nu pot trăi acasă. Vor o existență normală, fără restricții“, explică artista în vârstă de 76 de ani într-o declarație pentru AFP.
„Unde ar trebui stabilită limita unui boicot cultural? Trebuie vizați fără discriminare toți artiștii ruși sau numai apropiații Kremlinului?“, se întreabă „Le Figaro“. În ce privește Franța, așa cum explică Roselyne Bachelot, ministrul Culturii, „nu există un boicot al culturii ruse. Dar este o limită foarte clară, nu dorim să îi vedem pe reprezentanții instituțiilor ruse sau ai artiștilor care l-au susținut pe față pe Vladimir Putin“.
Restul lumii nu intenționează să fie atât de temperată precum Occidentul. Fiecare aspect al sferei culturale pare să se fi lăsat cuprins de o emoție în ton cu atitudinea „mccarthyistă“ a ultimilor ani, boicotul cultural devenind o armă îndreptată adeseori nu numai împotriva artiștilor contemporani, susținători sau nu a lui Putin, ci împotriva întregii culturi ruse. O atitudine care, de exemplu, l-a silit pe osetul Tugan Sohiev să își dea demisia din funcțiile de director muzical al Teatrului Bolșoi din Moscova și al Orchestre national du Capitole din Toulouse. „N-am susținut vreodată și am fost întotdeauna împotriva oricărei forme de conflict“, a explicat Sohiev într-un comunicat în care insistă asupra „dorinței lui de pace“. „Dar nu mai pot suporta să fiu martor la felul în care colegii mei, artiști, actori, muzicieni, dansatori, realizatori sunt amenințați, tratați fără respect și făcuți victime a acestei «culturi a anulării»“, spune dirijorul.
Este un punct de vedere împărtășit de destul persoane din Occident care refuză să se lase cuprinse de isterie. „Artiștii ruși nu sunt dușmanul, așa cum cetățenii ruși nu sunt dușmanul“, spune un articol din publicația „Spiked“. „A-i face cumva responsabili de crimele guvernului lor este urât, discriminator și greșit. Boicotul cultural riscă să îi dea apă la moară lui Putin. Trebuie să respingem acest boicot și rusofobia pe care, inevitabil, a stârnit-o. Nu va ajuta cu nimic poporul ucrainean. Dimpotrivă, pe zi ce trece din acest război, ea nu va face decât să mai mănânce câte puțin umanitatea noastră.“