După ce a cunoscut în ultimii ani o neașteptată resuscitare a popularității, muzica pe discuri de vinilin se confruntă acum cu probleme care o transformă, rapid, într-o piață de produse foarte scumpe.
A fost surprinzător de constatat, cu puțină vreme în urmă, că, într-o eră în care consumul de muzică părea arondat tot mai mult streamingului, bătrânul disc de vinilin s-a bucurat de o renaștere spectaculoasă, după ce, la începutul anului 2000, devenise o relicvă.
Dar în 2020 revenirea modei vinilurilor deja nu mai putea fi ignorată. În Statele Unite, în primul semestru al anului, vânzările de vinil le-au depășit pe cele ale CD-urilor, o premieră din 1986 încoace. Pe o piață dominată autoritar de streaming, Recording Industry Association of America înregistra 8,8 milioane de discuri de vinil vândute numai în primele luni ale anului, o creștere de 3,6% față de aceeași perioadă în 2019, ceea ce s-a tradus într-o cifră de afaceri de 232,1 milioane de dolari. A fost prima oară în 34 de ani când vânzările de viniluri le depășeau pe cele ale CD-urilor, după ce, la mijlocul anilor ’80, vinilul era întrecut de piața casetelor audio.
Este adevărat, vinilul reprezintă cam 5% din cifra de afaceri din SUA, industria muzicală fiind dominată de digital, dar piața vinilurilor a înregistrat o dinamică remarcabilă, nu numai în America, ci în întreaga lume.
Numai că pandemia nu doar că a dus la o nouă creștere a pieței digitale, dar a afectat și vinilurile, ale căror prețuri au crescut foarte mult în ultimele luni. Confruntați cu o cerere fără precedent, generată de noua popularitate a formatului, producătorii de viniluri s-au văzut afectați de probleme provocate de pandemie, în special cu lipsa materiilor prime, cu livrări întârziate cu luni de zile. În consecință, problema a lovit și casele de discuri, magazinele de profil și, mai ales, artiștii independenți, asta în condițiile unei industrii muzicale lovite grav de interzicerea turneelor și concertelor. „E o problemă pentru toată lumea“, spune Pete D’Angelo, manager la Ernest Jenning Record Co. „Unele discuri sunt fabricate în afara SUA, iar livrările au devenit dintr-o dată un coșmar. Brusc, fiecare element al lanțului de producție a început să înregistreze probleme, iar în ultimul an totul s-a prăbușit.“
Cele mai afectate s-au dovedit a fi casele de discuri indie, casele mari fiind mult mai bine echipate financiar pentru a face față furtunii provocate de aceste întârzieri masive. O parte a presei s-a grăbit să arate cu degetul spre cei mai populari artiști, care ar fi agravat criza, datorită unor comenzi uriașe de viniluri – relansările albumelor Red al lui Taylor Swift, Let It Be de The Beatles, albumele lui Ed Sheeran și, mai ales, marele vinovat, 30, noul album semnat de Adele. Acesta din urmă a fost produs într-o cantitate uriașă de exemplare de discuri de vinil, ceea ce, spun mulți, ar fi dat peste cap fluxul de producție într-o perioadă dificilă. Alții, mai informați, nu sunt de acord cu această explicație.
„Numai în Europa există multe firme care ar putea acoperi acest tiraj fără întârzieri“, spune Luke Sardello, proprietarul case Josey Records, în vreme ce Chris Penn de la Good Records spune că „o parte din vină o au marile case de discuri, precum Columbia, care, deși văd popularitatea discurilor LP, nu se grăbesc să investească și să își construiască propriile ateliere de producție“.
„Astăzi, popularitatea vinilului este în continuă creștere“, spune Luke Sardello. „Lucrurile s-au accelerat în timpul pandemiei, dar creșterea acestei popularități nu a dus și la creșterea capacității de producție. Un disc de vinil este realizat în 30 de secunde când fabrica funcționează la capacitate maximă, deci există un număr clar de discuri care poate fi realizat într-o singură zi.“
Iar puținele fabrici de profil (doar câteva zeci în SUA, de exemplu), deși funcționează în regim de 24 de ore/zi, sunt deja arvunite pe luni înainte de marile case de discuri, dar producția efectivă cunoaște întârzieri considerabile, la care se adaugă și probleme de livrare. Pentru a face față problemelor, atât producătorii, cât și firmele care livrează au fost siliți să mărească prețurile, ceea ce a dus la o creștere considerabilă a prețului final al discului. În Franța, de exemplu, unele albume care puteau fi găsite la 20 de euro astăzi costă cu 15 euro în plus, în vreme ce o fabrică din Annecy a fost silită, din cauză întârzierii livrărilor de materie primă, să își crească prețurile, în numai un an, cu 30%.
Jack White, liderul formației White Stripes și proprietarul casei de discuri Third Man Records, crede că soluția la această criză este foarte simplă. Într-o scrisoare deschisă, el a îndemnat marile case de discuri să își creeze propriile unități de producție, dând ca exemplu firma sa care deține o asemenea unitate. „Am creat cu toții un mediu în care cererea fără precedent de discuri de vinilin nu poate face față cererii. În ultimul deceniu, majoritatea investițiilor în industria vinilurilor a fost asigurată de casele independente și alți investitori. Acum însă, marile probleme cer soluții aidoma. Iar soluția este evidentă.“