„Soylent Green e făcut din oameni!“, striga îngrozit polițistul jucat de Charlton Heston în filmul Soylent Green din 1973, descoperind ingredientul de bază al hranei din lumea sa. O lume devastată de poluare, încălzire globală, sărăcie și suprapopulare, lumea anului 2022.
Evident, Soylent Green este un film SF, nu a avut niciodată pretenția de a prezenta științific viitorul. A fost bazat pe un roman din 1966, Make Room! Make Room!, al americanului Harry Harrison (acțiunea din carte se petrecea în 1999), destul de diferit de film. „Seamănă ocazional cu cartea“, glumea Harrison după premieră, pe când s-a plâns că soluția cineaștilor, nu a cărții, la criza alimentară, adică folosirea cadavrelor, ar fi ineficientă.
Ideea lui Make Room! Make Room! îi venise lui Harrison de „la un indian pe care l-am întâlnit după război, în 1946, și care mi-a spus că marea problemă cu care ne vom confrunta este suprapopularea“. Dar Soylent Green, filmul, s-a înscris într-un trend (de scurtă durată) de filme SF „avertisment“ produse la Hollywood în anii ’60 și ’70, precum Planeta maimuțelor sau THX 1183. În același timp, se înscria într-un peisaj cultural mai vast, dominat de preocuparea crescândă pentru probleme sociale și politice din epocă. „Originea acestei viziuni de distopie ecologică poate fi găsită în predispoziția spre preziceri catastrofice despre suprapopulare din anii ’60, mai ales în influentul bestseller al biologului Paul Ehrlich din 1968, The Population Bomb“, scrie Patrick Whittle în „Spiked“. Scrisă într-un ton alarmist, cartea profesorului de la Stanford prezicea o foamete globală în anii ’70 și ’80 din cauza suprapopulării și a consecințelor ei dezastruoase social, cerând luarea unor măsuri imediate pentru a limita creșterea populației. Evident, nici nu mai trebuie amintit că aceste preziceri nu s-au îndeplinit, deși, decenii mai târziu, soții Ehrich s-au declarat mulțumiți că volumul lor a provocat dezbateri. La fel, nici Soylent Green nu a devenit realitate în 2022.
Cu toate acestea, la o simplă căutare, oricine ar putea descoperi o sumedenie de articole care spun că filmul din 1973 a fost teribil de preștient și că lumea din Soylent Green este „incredibil“ de reală. În linii mari, pare real: populația lumii aproape s-a dublat, New Yorkul de azi e un oraș deprimant (la fel ca la începutul anilor ’70, dar asta trebuie pus mai degrabă pe seama unei conduceri incompetente decât în cârca suprapopulării), lumea este și mai divizată între bogați și săraci, există proteste civile, poliția pare tot mai militarizată. Dar multe dintre aceste articole mai mult reflectă opiniile unor publicații mult mai interesate de promovarea unei ideologii politice. „Se pare că filmul a avut dreptate în ce privește actuala catastrofă climatică“, scrie „Washington Post“, printre alții. O publicație „liberală“ merge până acolo încât să afirme că e greșit că mesajul de avertisment al filmului e lansat de un personaj interpretat de Charlton Heston, care a fost președintele National Rifle Association.
Lumea de astăzi, așa cum arată toți indicatorii oficiali, deși departe de a fi „cea mai bună dintre lumile posibile“, este o lume mai bună pentru cea mai mare parte a populației. Contrar viziunii din The Population Bomb și Soylent Green, bolile cele mai îngrijorătoare sunt obezitatea și diabetul, nu cele provocate de foame. Cât despre toate apocalipsele climaterice profețite cu jumătate de secol în urmă, ele au refuzat să se împlinească, deși acesta este și azi subiectul predilect al unei anumite propagande.
„Jumătate de secol de istorie a arătat, în mod repetat, că cele mai rele preziceri făcute de mișcarea ecologistă continuă să fie departe de adevăr. Asta nu înseamnă, desigur, că lucrurile trebuie inevitabil să se îmbunătățească. Șocanta surpriză a covidului arată, din nou, că viitorul este greu de prezis. Peste alți 50 de ani, în 2072, lumea s-ar putea să fie mult mai rea. Dar poți să pariezi pe un lucru sigur, faptul că eco-catastrofismul nu o va face mai bună“, scrie „Spiked“.
Soylent Green nu este singurul film SF care și-a imaginat anul 2022. Nici unul nu a ghicit corect viitorul, deși unii ar spune că anul abia a început.
Iată câteva exemple:
– Geostorm (2017): film de acțiune catastrofică în genul lui Roland Emmerich despre un dezastru climateric planetar declanșat de o eroare a sateliților de control ai climei.
– No Escape (1994): cei mai periculoși deținuți sunt exilați pe o insulă îndepărtată unde trăiesc într-o societate violent-tribală.
– Time Runner (1993): Pământul este invadat de extratereștri care pot fi opriți, à la Terminator, printr-o excursie în trecut.
– The Purge (2013): are un aer de preștiință imaginându-și o lume cu oameni mascați și baricadați în case, dar nu, în America crima încă nu este legală.
– The Purge: Election Year: lansat în 2016, înaintea alegerilor din SUA, nici acest film nu a devenit realitate. Titlul lui însă ar putea da fiori reci unui partid american la alegerile din această toamnă.