Continuăm Jurnalul, ce altceva să facem?
Duminică, 3 aprilie
Îmi place neînfricatul general Ciucă, e arma de apărare ideală pentru vlahi. În caz de ceva îl dăm de-a rostogolul.
Ar fi frumos ca Iohannis (golf IV, la mâna a opta) să schimbe denumirea cuibului său de slugi în mai adecvatul Crosa Nostra.
Sâmbătă, 2 aprilie
N-a crăpat nici un obraz de rușine în „echipa câștigătoare“? Toți lacheii ăia care-și răsfățau amigdalele cu fleacul lui Cîțu? A, stai, nu există. Are amoeba mai multă coloană vertebrală decât „liberalii“.
Mama împlinește astăzi șaizeci de ani. Cu compasiune adâncă trebuie să constat că i-a trăit pe toți în România, cu necenzurată bucurie trebuie să constat, de asemenea, că nu se vede. Mama nu e vlahă.
Joi, 31 martie
Am râs noi pe vremuri la Stan și Bran, dar nici liberalii nu-s mai prejos cu Cîțu și Ciucă.
Miercuri, 30 martie
Când eram copil, am fost de câteva ori cu bunică-mea (cea bulgărească) la piață, la Obor. Avea de vândut ceva marfă, ca tot gospodarul bulgar de la ea din sat. Nu-mi plăcea să stau la tarabă, să vând, dar îmi plăcea să observ babele și tehnicile lor de ceea ce astăzi moftangiii numesc marketing.
Am observat: erau babe guralive, care își lăudau marfa non-stop, lume-lume, ia ceapa minune, babele bune de lucrat în agenții de publicitate, ia morcovul care vindecă neputința bărbătească, conopida gustoasă ca noaptea nunții, erau babe pasiv-agresive, dar de ce nu luați de la noi, erau babe care făceau cartel și-și lăudau marfa-n cerc (laudatio ca la „intelectualii“ români), erau babe care foloseau influencerii, falși clienți care să facă tărăboi că au marfă excelentă, babe care șpăguiau pe cine trebuia ca să aibă taraba mai bună (locul în piață) și, preferatele mele, babele magice, care stropeau cu agheasmă pe ascuns (era considerată o practică neloială) marfa și se pogora duhul sfânt și vindeai miraculos. Și, desigur, babele care fidelizau clientul (cucoanele, cum erau clientele numite pe bună dreptate). Și mai erau și babele lingușitoare, care dădeau cu limba-n cucoane ca intelectualii lui Băsescu/ Petrov în Băsescu/ Petrov. La sfârșitul zilei se vedeau bestsellerurile. Și fără excepție marfa cea mai vândută era cea mai proastă.
De atunci m-am lecuit definitiv de mai multe lucruri: mi-am zis că nu mai merg niciodată într-o piață. Am peste douăzeci și cinci de ani (dacă nu mai bine) de când n-am intrat în vreuna. Și mai ales nu mă interesează absolut deloc cine cât a vândut, cine cum laudă marfa sa sau pe a altuia. Sunt toți la fel ca babele. Aceleași tehnici, aceeași vrăjeală de două parale, aceeași discrepanță dintre calitate și ce se vinde. Nu posed nici una dintre calitățile babelor vânzătoare, m-a ferit Dumnezeu de așa ceva.
Nu mai simt nevoia să-mi tratez scârba mea infinită față de lumea „cărturarilor“ din Valahia. Sicilia îmi este, deocamdată, de ajuns.
Marți, 29 martie
Regretata prim-ministră Viorica Dăncilă s-a înscris într-o nouă formațiune politică – NOI (Națiune Oameni Împreună). Bun, de ce nu e NOÎ? Mă rog. Mi se pare o formațiune de viitor, dată fiind direcția în care se îndreaptă educația la vlahi (presimt că mâine-poimâine vor rămâne în vigoare doar literele î și ă). Pe scurt: Eu – Tarzan, Tu – Jane, Viorica – Națiune Oameni Împreună.
Ar fi drăguț să vă faceți un obicei. În fiecare marți să spuneți la culcare, ca pe rugăciune, și frumoasele cuvinte din Nenea: „Mangafaua pleacă mâine, miercuri, la Ploiești, remâi singură și ambetată; sunt foarte rău bolnavă, vino, să-i tragem un chef… A ta adorantă, Mița“.
Luni, 28 martie
Am vizitat Bagheria și Cefalù. Am revăzut Malena, Cinema Paradiso și Baaria. Tornatore este și el cel mai bun regizor din lume, așa cum Sicilia este și ea cea mai frumoasă insulă și sunt fericit că acesta e locul în care am ales să mor și, poate, să și trăiesc înainte.
Recitesc A trăi pentru a-ți povesti viața și dau peste acest citat din Rilke: „Dacă puteți să nu scrieți, nu scrieți“.
Au trecut macedonenii de nord prin Palermo pentru meciul cu Italia. Ce bine că am plecat, totuși, pentru totdeauna, din Balcani.