Fiecare dintre cele șase discuri clasice care mi-au plăcut în luna martie e o bijuterie în sine. Le-am ascultat în buclă, de nenumărate ori, ca pe un exercițiu al minții, în zilele cu știri tragice și oribile despre războiul din Ucraina și în interminabile ore ale unor nopți insomniace. Pentru că, mai ales acum, muzica are cu adevărat un efect terapeutic. Mi-ar plăcea să le ascultați și voi, în acest Rubato de citit cu urechile și mai ales cu inima.
Nadine Sierra – Made for Opera, DG, 4 martie 2022
Da, Nadine Sierra e făcută pentru operă, iar acest al doilea album solo după eclecticul There’s a Place for Us, (DG/08/2018) confirmă că e unul dintre starurile lirice contemporane. O voce strălucitoare, tehnică impecabilă și o muzicalitate nativă sunt atributele unui album care explorează complexitatea a trei dintre cele mai tragice eroine din istoria operei, La Traviata de Verdi, Lucia di Lamermmor de Donizetti și Romeo et Juliette de Gounod. Soprana de 33 de ani e proaspătă în Violetta – ce culori, de la dezolarea nudă din E strano! la strălucirea cabaletei Sempre libera și emoția nostalgică din Addio del passato, cu un emoționant final morrendo.
Ariile Luciei sunt splendide, cu un legato impecabil în Regnava nel silenzio și o virtuozitate ornamentică uimitoare, cu un contra re eclatant în finalul salbei de triluri din Quando rapito in estasi.
E minunată și în Julieta, cu o coloratură caldă și senzuală în Je veux vivre dans un rêve, voluptoasă și de bun gust în Amour, ranime mon courage și o franceză foarte bună. O voce soprană lirică de care să te îndrăgostești, acompaniată ideal de torinezii lui Riccardo Frizza.
© Gregor Hohenberg/DG
DG4860942
Nadine Sierra, soprano
Orchestra Sinfonica di Torino della RAI
Corul Capella Cracoviensis
Riccardo Frizza, dirijor
Giuseppe VERDI (1813-1901)
Gaetano DONIZETTI (1797-1848)
Charles GOUNOD (1818-1893)
Înregistrări octombrie 2021, Auditorium RAI, Torino
Raphaël Pichon – J.S. Bach, Matthäus-Passion, Pygmalion, Harmonia Mundi, 11 martie 2022
„Matthäus-Passion este una dintre cele mai emoționante experiențe umane împărtășite, pe care o poți trăi! Patimile lui Hristos rămân și astăzi dramă și dilemă morală universală, una perenă, în care, indiferent de spiritualitatea sau cultura fiecăruia, ne confruntăm cu propria mortalitate, cu propria căutare a unor răspunsuri. Cu toții putem împărți omenescul acestei muzici“, spune Raphaël Pichon în interviul din bookletul triplului disc.
Cântat pe instrumente de epocă, cu soliști vedetă și două formidabile coruri, această versiune e una de referință. Și unitară, de o coeziune care taie respirația de la primul cor și un impecabil, dar tandru Julian Prégardien în rolul Evangelistului.
Pentru Pichon, unul dintre puținii șefi francezi îndrăgostiți de oratoriul bachian, Matthäus e prilejul unei reflecții contemporane asupra umanității, dar fără sterpele nuanțe catehetice ale luteranismului, în care singurele răspunsuri posibile sunt iubirea și credința. O versiune document, pasională și meditativă, de un rafinament atașant, rezultatul a 15 ani de cercetare a tânărului dirijor, un star singular al barocului european. Înregistrarea e dedicată memoriei filosofului și criticului muzical André Tubeuf.
© Raphaël Wertheimer
HMM90269193
Julian Prégardien, tenor
Sabine Devieilhe, soprană
Hana Blažiková, soprană
Lucile Richardot, alto
Reinoud Van Mechelen, tenor
Stéphane Degout, bas
Christian Immler, bas
Corul și orchestra Pygmalion
Corul Maîtrise de Radio France
Johann Sebastian BACH (1685-1750)
Înregistrări aprilie 2021, Salle Pierre Boulez, Philharmonie de Paris, Franța
Jakub Józef Orliński – Vivaldi, Stabat Mater, Erato, 18 martie 2022
Stabat Mater RV 621 e astăzi unul dintre șlagărele Vivaldi, ca una dintre primele partituri vocale ale venețianului recuperate din colbul arhivelor de la Biblioteca Universitaria di Torino. Prima audiție a fost în 1711 la Brescia, cu Vivaldi dirijor la Santa Maria della Pace și reluarea modernă doar în 1939 cu Alfredo Casella, un fel de Bernstein italian al secolului trecut, în cadrul uneia dintre celebrele sale Settimana vivaldiana.
Jakub Józef Orliński, contratenorul star cu voce de catifea și pasionat breakdancer, îl readuce atenției printr-o versiune remarcabilă. Deși are doar 18 minute, muzica dublată de un film de 21 de minute pe DVD-ul însoțitor oferă o viziune sfâșietoare și întunecată a capodoperei care descrie durerea Mariei la contemplarea fiului pe cruce. Orliński e fermecător, chiar și în recto tono vocal, cu timbrul său mătăsos, ușor voalat, de o interiorizare amară.
Polonezii din Capella Cracoviensis conduși de la orgă de Jan Tomasz Adamus sunt impecabili, iar despre scurtmetrajul cinematografic semnat Sebastian Panczyk (din care Warner oferă un trailer generos de aproape 7 minute) nu pot spune decât că nu e pentru cei slabi de înger, mai ales în contextul actual al ororilor invaziei lui Putin din Ucraina.
© Tibor-Florestan Pluto
Erato9029506070
Jakub Józef Orliński, contratenor
Capella Cracoviensis
Jan Tomasz Adamus, dirijor & orgă
Antonio VIVALDI (1678-1741)
Înregistrări iulie 2020, Łaźnia Nowa Theater, Cracovia, Polonia
Ruth Slenczynska – My Life in Music, Decca, 18 martie 2022
A dat primul recital la vârsta de 4 ani. La 5 cânta în concerte televizate – nu se inventase încă televiziunea în culori! –, iar la 6 ani își făcea debutul european într-un concert la Berlin. Fetița născută în Sacramento, California, în 1925, într-o familie de imigranți polonezi cu nume imposibil de pronunțat, era un copil minune, așa că la 9 ani a plecat la Paris ca să studieze cu Serghei Rahmaninov, cel de la care a învățat că sunetele au culoare.
Astăzi are 97 de ani și este ultima elevă în viață a marelui pianist și compozitor rus care i-a dăruit un colier Fabergé pe care încă îl poartă.
Pe 18 martie, Decca, pentru care a înregistrat zeci de albume în anii ’50-’60 i-a lansat un nou album: „De necrezut! Cine a mai auzit ca un pianist de vârsta mea să scoată un alt album? Sunt recunoscătoare dacă le place muzica. Muzica este menită să aducă bucurie. Dacă a mea încă aduce bucurie oamenilor, atunci face ceea ce ar trebui să facă“, a declarat pianista pentru care My Life in Music e o revizitare a pieselor pe care le-a cântat toată viața, de la Margaretele lui Rahmaninov până la preludii și fugi bachiene. Muzici pe care le-a iubit și le iubește, pentru că muzica este iubire, muzica generează iubire de-a lungul unei întregi vieți.
Ruth Slenczynska cântă Beethoven la 5 ani © Associated Press, 1929
Decca4852255
Ruth Slenczynska, pian
Serghei RAHMANINOV (1873-1943)
Samuel BARBER (1910-1981)
Frederic CHOPIN (1810-1849)
Edvard GRIEG (1843-1907)
Claude DEBUSSY (1862-1918)
Johann Sebastian BACH (1685-1750)
Înregistrări iunie 2021, The DiMenna Center, Cary Hall, New York, USA
Moscow Patriarchal Choir, Ilya Tolkachev – Hidden Music of the Russian Church: Sacred Chants after the Revolution 1917, Christophorus, 22 martie 2022
M-am bucurat mult că în martie cea mai veche casă germană de muzică sacră a digitalizat acest disc din 2016, o superbă înregistrare cu Corul Patriarhiei din Moscova în lucrări scrise după Revoluția din 1917. Toți compozitorii înregistrați aici au experimentat atunci prăbușirea culturii ruse: Kastalski, un geniu de talia lui Ceaikovski, dar care a scris doar coral, Cesnokov, director la Balșoi, sau Alexandrov, compozitorul imnului Rusiei de azi, au fost martori la uciderea duhovnicilor, distrugerea bisericilor și batjocura credincioșilor. Dar n-au fugit din țară, unii au participat chiar la Marele Război Patriotic (WW2), au predat la Academia sinodală, unde au apărat tenace condiția muzicii sacre în fața „internaționalismului proletar“.
Datorită lor, celor care au turnat vinul vechi al tradiției în noile sticle ale unui viitor necunoscut, muzica corală rusă a supraviețuit. Inclusiv Corul Patriarhal al Catedralei „Hristos Mântuitorul“, din amvonul căreia Patriarhul Kiril le-a cerut soldaților ruși în chiar ziua când lumea descoperea terifiată crimele din Bucea, Ucraina, să-și apere „patria care iubește pacea“. Ascultați Fericirile, în armoniile tandre dar îndrăznețe ale lui Alexander Alexandrov: „Fericiţi făcătorii de pace…“. E despre o cu totul altă patrie decât cea propovăduită de Preafericitul lui Putin.
© Maria Andreeva
CHR77402
Corul Patriarhal al Catedralei „Hristos Mântuitorul“, Moscova
Ilia Tolkacev, dirijor
Alexander ALEXANDROV (1883-1946)
Pavel CESNOKOV (1877-1944)
Nicolai GOLOVANOV (1891-1953)
Alexandr KASTALSKI (1856-1926)
Alexander NICOLSKI (1874-1943)
Înregistrări februarie 2015, Catedrala Hristos Mântuitorul, Moscova, Rusia
Oslo Philharmonic Orchestra, Klaus Mäkelä – Sibelius, Decca, 25 martie 2022
Sibelius, compozitorul care a reinventat sintaxa și gramatica orchestrală, e puțin cântat în România. În afară de Vals trist, care, să recunoaștem, ni se și potrivește. Poate de aceea n-am ratat integralele sale simfonice, între care cele mai reușite pentru mine sunt Vänskä & Lahti, Paavo Berglund & Bornemouth și Paavo Jarvi & Paris.
Cea mai recentă, cu Klaus Mäkelä și Oslo, e una bulversantă, de o prospețime inimaginabilă, cu texturi carnale și reverii imponderabile, ritm propulsiv și profunzimi consistente ce propun un univers muzical nou și extrem de provocator.
„Totul este original la Sibelius. El poate face ca o întreagă simfonie să sune ca un singur gest, o singură respirație. Iar ca muzician e imposibil să trăiești în Finlanda fără să cazi sub influența acestui compozitor“, spune dirijorul născut în 1996.
Da, Mäkelä are doar 25 de ani (!). Este dirijor principal la Filarmonica din Oslo, director artistic la Filarmonica din Paris și director al Festivalului clasic de la Turku, Finlanda. E doar al treilea dirijor din istorie care a semnat un contract exclusiv cu Decca în cei 93 de ani de existență a celebrei case de discuri, după George Solti în 1948 și Riccardo Chailly în 1978. Cu siguranță vom mai auzi de el! Multe!
© Marco Borggreve
Decca4852256
Oslo Philharmonic Orchestra
Klaus Mäkelä, dirijor
Jean SIBELiUS (1865-1957)
Înregistrări februarie-iunie 2021, Konserthus, Oslo, Norvegia
Audiție plăcută!