Continuăm Jurnalul, ce altceva să facem?
Luni, 11 aprilie
Își schimbă preș. Iohannis preș.-ul de la partid ca pe anvelope: ba că Cîțu de iarnă, ba că Ciucă de vară. Oare cine va fi preș. de la iarnă? Sper că Câciu.
Nu s-a găsit coloană vertebrală la peneleu: nici un vot împotriva tov. lib. gen. dr. plagiator Viorica Ciucă.
Duminică, 10 aprilie
Of, ce a asudat și astăzi sărăcuțul tovarăș general doctor liberal Viorica Ciucă la exercițiile de citire. Vlahi, vă conjur: nu vă mai torturați astfel elitele!
Surprinzător: deși a candidat singur, tov. gen. dr. lib. Viorica Ciucă a reușit, în mod paradoxal, să nu iasă pe locul doi.
Băsescu-Petrov a dus în viața publică vlahă, la un nivel fără precedent, mahalaua. A promovat lingăii de cursă lungă, tupeul și securismul agresiv. Preș. Iohannis, intangibilul, sfânt ca vaca indiană, a predat cu totul țara pe mâna specialilor. Neo-securismul a metastazat societatea vlahă, căreia i se mai poate aprinde cel mult o lumânare la căpătâi. În rest se tot rotesc garniturile de slugi, toate la fel de analfabete, puse pe slugărit, pe bugetărit și, Doamne ajută, pe băgat mâna-n portofelele masei de cetățeni-melasă.
Mi-ar plăcea ca omul politic vlah al viitorului să fie mutant: jumătate Udrea, jumătate Ciucă.
Unul dintre miturile vlahe la care nu am acces este fluturașul de salariu. Salariu, din când în când, în deceniul trecut, am mai avut, dar fluturaș de salariu niciodată. Nu am primit așa ceva, cine mi-o fi luat fluturașii, ce o fi făcut cu ei, în ce insectar au ajuns? Om bătrân, cu părul alb, nu știu cum arată fluturașul de salariu, mi se pare o specie exotică, de neînțeles. Am primit o dată o primă și de două ori în opt ani mărire de salariu, dar fluturaș – niciodată. Mă frământ: și bulgarii au oare fluturașul lor de salariu? Nu voi afla niciodată, voi muri fără să fi ținut în mâini trupul fragil al fluturașului de salariu, păcat.
Sâmbătă, 9 aprilie
Dar ce pârtie frumoasă fac spinările liberalilor, o adevărată binecuvântare pentru primul schior al țării.
Dacă tupeul și abjecția s-ar fi împreunat și ar fi avut împreună plod, acum fructul iubirii ar fi fost fix la bulgari, la răcoare.
Mi-ar plăcea ca iadul să existe și-n el bucălatului tov. gen. dr. Ciucă să i se întâmple tot ce i-am urat eu în timp ce nu-mi furam doctoratul, Doamne ajută.
Vineri, 8 aprilie
Dacă în tinerețe ți-a plăcut să faci bugetul, la vârsta a doua faci Târgșorul – proverb vlah (de la începutul secolului XXI).
O veste tristă: am aflat că a trecut dincolo, la nouăzeci și șapte de ani, domnul Cornel Răducanu, ziarist, pe care l-am prețuit – de la distanță, dar mult. Știu din cel puțin trei surse de încredere că domnul Răducanu a fost un om exemplar, extraordinar. Eram foarte fericit că mă citea. Nu e bine, probabil, să faci ierarhii între cititorii, dar eu fac. Iar domnul Cornel Răducanu, înțelept și bun, era unul dintre cititorii la care țineam cel mai mult.
Joi, 7 aprilie
Era frumos să ia Madam Udrea douăzeci de ani, să poată fredona îndrăgitul șlagăr de la Târgșor: „Șase ani ca mâine trece, mai rămâne paisprezece“.
Marți, 5 aprilie
Știam că-s grei de cap, dar când îi vezi pe lângă președintele Ucrainei, pigmei și cu limbă de lemn, înțelegi că-s grei și de inimă.
Chiar nu se găsește nici o învățătoare care să-i treacă onest pe alde Cîțu sau tov. gen. dr. Ciucă prin ciclul primar? Să învețe și ei, marii bărbați de stat al vlahilor, să citească și așa. O operațiune specială de alfabetizare sau ceva.