Improbotics e o companie alcătuită din improvizatori și specialiști în inteligență artificială cu o ingeniozitate ce trece dincolo de medie, angrenați într-un parcurs artistico-științific. Întrebarea fundamentală la care caută răspuns încă de la înființare e dacă un robot poate inventa un story? Ideea show-ului și dezvoltarea ei ține de dr. Piotr Mirowski și dr. Kory Mathewson, ambii preocupați de aportul inteligenței artificiale în sfera spontaneității ad-hoc. Ce le-a stârnit curiozitatea a fost „explorarea modalităților de a utiliza inteligența artificială în contextul improvizațiilor și investigarea interacțiunii om-mașină“, cum mi-a spus, pe Zoom, firește, Piotr Mirowski.
Improbotics este un spectacol ghidat de inteligența artificială, prezentat de sute de ori, printre altele la Edinburgh Festival Fringe (2017), Edmonton Fringe Festival (2018), festivaluri de improvizație din Amsterdam (2019), Würzburg (2019), Göteborg (2019), Edinburgh (2020), Uppsala (2020), Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași (2021).
Peripeția experimentală a debutat în 2016, ca un duet om-robot, HumanMachine. Piotr Mirowski și Kori Mathewson se aflau primul, la Londra, al doilea, la Edmonton, în Canada. Mirowski studia search query automplete, un soft care când scrii ceva într-un browser completează pentru tine ceea ce anticipează că vei tasta, o combinație de statistică, jocuri de probabilitate, dintr-un punct de vedere cam ca într-o improvizație.
Așa i-a venit ideea de-a apela la tehnologiile înalte în HumanMachine, împreună cu noul său prieten de creație, Kory Mathewson. Printr-un intermediar, și-au dat seama că îi frământă aceleași întrebări, așa că Piotr i-a scris un e-mail kilometric lui Kory, acesta s-a suit în avion și s-au întâlnit pe Tamisa. Pur și simplu!
Creativitatea umană și potențialul noilor tehnologi
HumanMachine e un soi de fuziune, cum singuri o definesc, între improvizația teatrală și IA, apelând la tehnologia comunicării la distanță, „țintind și explorând înțelesurile creativității și spontaneității“, precizează Piotr. Pentru cei doi și artiștii care li s-au alăturat, IA sunt sisteme, mașini, iar întrebuințarea lor nu merge „în nici un caz pe logica înlocuirii, ci pe ceea ce poate aduce IA ca instrument în procesul scenic. Robotul e o bucată de soft, este întruchiparea lui materială și trebuie să fie drăguț, pentru ca publicul să îl placă. Teatrul este, prin definiție, realitate simulată, iar IA se poate implica, la rândul ei, ca instrument în această operațiune“, e convingerea lui Piotr. „Legătura umană rămâne, în continuare, esențială, chiar dacă în peisaj intervine IA“, continuă el, legătura dintre artiști, aflați uneori la mii de km distanță, dar și dintre publicuri. Adesea live streamingul înseamnă o sală în care fiecare improvizator se află în fața unor spectatori, plus un mixaj al acestor live-uri într-un show online urmărit de alți spectatori pe ecranul propriul device.
HumanMachine a avut o primire foarte bună, iar succesul i-a stimulat pe realizatori să îl extindă. Așa s-a născut Improbotics. E o propunere inovativă ce integrează organic creativitatea umană și potențialul noilor tehnologii. Show-ul mizează pe imersiunea într-o realitate virtuală prin combinarea roboților, a spațiului electronic și a unor oameni creativi – artiști și tehnicieni. „E o formă intermediată de întâlnire într-un format caracteristic timpului istoric pe care îl trăim. Actorii sunt tele-conectați și reuniți într-o scenă virtuală administrată de un moderator electronic. Improbotics invită audiența să exploreze felul în care actori distanțați fizic pot comunica și juca fără probleme coordonați de o mașină. Provocarea noastră ilară și imposibilă mizează pe bizareria situației, inventivitate și legătura umană“.
Tir imaginativ prin forța de sugestie augmentată
Sesiunile Improbotics apelează la întâlniri pe Zoom difuzate în timp real pe YouTube, într-un setup care le îngăduie să adune actorii pe același ecran într-un mediu virtual.
Șapte artiști și roboțelul A.L.Ex încântă cu numere de comedie o audiență pulverizată în întreaga lume. Unul dintre ei zice exclusiv replici imaginate de IA, devine vocea și corpul pentru dialogurile generate de soft. Softul nu e mai dotat intelectual decât noi, doar a fost programat să anticipeze probabilistic ce replică vor rosti actorii, în ce direcție va merge spontaneitatea lor imaginativă. Nu e doar ceva funny, e și o mică probă în desfășurare, pentru că operează o comparație între ceea ce generează mintea umană și ceea ce generează IA pe o anume temă. Nu că mintea umană n-ar veni cu varii propuneri, fie în mai multe versiuni personale (prima propunere contează la show-urile acestea, spontaneitatea nativă și exercițiul, însă adesea variantele ulterioare, mai amprentate de gândire, pot fi surprinzătoare).
Temele de impro vin dinspre public, îi sunt solicitate, implicându-l direct. Sunt vehiculate și imagini care să declanșeze tirul imaginativ prin forța lor de sugestie augmentată. IA este cea care alege pe ce subiect să brodeze fantezia artiștilor, A.L.Ex e moderatorul, preia lidershipul.
O unealtă la îndemâna creatorilor deschiși
Dialogurile sunt parte a unei structuri narative, a unei povești care se naște din subiecte anunțate de oameni, dar desemnate de IA, care contribuie și ea la acest joc de creativitate. Cea umană e impredictibilă, practic imposibil de anticipat; cea artificială se află în siajul primei, valorificând statistici, analiza de posibilități, potențialitățile de anticipare, propunând și ea variante. În discuție sunt raporturi imitative, IA e activă întrucât IU o programează pe baza propriului fel de-a fi, un fel multiplu, variat, care se va regăsi în opțiunile software-ului ca medie probabilistică.
Baza structurală a IA este, indiscutabil, IU. Așa cum e greu de anticipat ce va spune Piotr Mirowski la tema poeziei, la fel de imprevizibil e ce opțiune va alege IA (A.L.Ex) în același caz. Integrarea structurilor diferite subliniază convingerea grupului că IA este o unealtă la îndemâna creatorilor deschiși, care știu cum să îi facă loc în scena de teatru, pentru un supliment de spectaculos.
Uimitor la Piotr Mirowski și la camarazii săi de creație e maniera avangardistă în care reușesc să pună în legătură ceva atât de aparte și de greu de cuantificat precum spontaneitatea omului cu potențialul de unealtă a IA. O fac combinându-le în proporții corecte, justificate de pariul artistic al proiectului. Și mai surprinde felul interactiv în care, cu mult înainte de pandemie, au descoperit și utilizat mediul virtual ca unul propice creației artistice. Combinând original live-ul, arta vie, cu live-ul digital, cu streamingul în timp real, contributorii aflându-se pe meridiane diferite, dar pe aceeași lungime de undă creativă, în același cloud estetic.