Salvador Dalí s-a născut în 1904, ceea ce înseamnă că a fost unul dintre primii artiști plastici care au fost profund influențați de arta nou apărută, filmul, scrie revista „Far Out Magazine“. Cinemaul, în opinia lui Dalí, a fost atât de eficace în influența lui fiindcă putea ajunge la marea masă, spre deosebire de alte forme culturale restrânse la cercurile elitiste, pe care artistul nu le putea suferi.
Dalí, asupra căruia filmele văzute în copilărie au avut o influență uriașă, știa foarte bine ce să pretindă de la cinema: „Cele mai bune filme sunt cele care pot fi văzute cu ochii închiși“. Este exact genul de film pe care, se poate spune, Dalí însuși a încercat să îl realizeze prin legendara lui colaborare cu Luis Buñuel (Un chien andalou) sau, puțin mai târziu, prin colaborările cu Walt Disney sau Alfred Hitchcock (Spellbound).
Dat fiind că însuși cinemaul era la începuturi, Dalí a văzut în copilărie filme mute, dar preferatele sale au fost operele unor genii ale comediei precum Charlie Chaplin, Buster Keaton sau Harry Langton, filme care i-au influențat și opera artistică.
Dalí aprecia felul în care filmele mute afectau publicul, explică Matthew Gale, istoric de artă și curator la muzeul Tate Modern din Londra, unde poate fi vizitată în prezent expoziția Surrealism Beyond Borders. „În filmele mute din vremea lui“, spune Gale, „era folosit un limbaj universal al semnelor, exact ceea ce Dalí aprecia ca artist. Exact acest lucru, universalitatea, aprecia el la filmele mute de la Hollywood“.
Unul dintre filmele favorite ale lui Dalí a fost, de exemplu, The Electric House al lui Buster Keaton, care, spune Gale, a influențat direct lucrarea Apparatus and Hand. Filmele lui Chaplin erau, de asemenea, printre preferatele artistului spaniol, Chaplin fiind și unul dintre cei ai lui Buñuel.
„Îi plăcea mai ales Buster Keaton pentru lipsa lui de emoție“, explică Matthew Gale. În mare parte din arta lui Dalí se regăsesc ecouri vizuale ale jocurilor de lumini și umbre din comediile mute, în vreme ce în alte lucrări se văd aceleași teme care au preocupat cineaștii precum Keaton sau Chaplin, mai ales relația dintre om și mașinile moderne în lumea mecanizată a începutului de secol XX.
Dalí însuși avea să bulverseze lumea filmului în 1930 cu producțiile suprearealiste Un chien andalou și L’Age d’Or, realizate împreună cu Luis Buñuel. Câțiva ani mai târziu, traversa oceanul pentru două colaborări la vârful Hollywoodului.
În 1945, Salvador Dalí concepea, pentru thrillerul psihologic Spellbound, al lui Alfred Hitchcock, o secvență onirică în care se vedeau însuflețite câteva dintre cele mai cunoscute picturi ale artistului, Melancolie, Atomic sau Idilă uranică. Un an mai tîrziu, Dalí realiza pentru Walt Disney storyboard-ul unui scurt-metraj de animație, Destino. Dalí a lucrat opt luni la acest proiect, dar, cum studioul avea mari probleme financiare după război, Walt Disney a renunțat la film. Ani mai târziu, în 1999, nepotul acestuia, Roy E. Disney, a decis să aducă la viață acest film care a fost realizat și lansat în 2003, fiind nominalizat și la un Oscar pentru scurt-metraj animat. De atunci, Destino a însoțit peste tot în lume expoziții care i-au fost dedicate lui Salvador Dalí și poate fi vizionat pe YouTube.