Cele doua personaje principale din Memorialul minastirii sint Baltasar Mateus Sapte-Sori, un soldat lasat la vatra dupa ce i-a fost retezata de la incheietura mina stinga in timpul asaltului de la Jerez de los Caballeros, unde sute de oameni si-au pierdut viata, si Blimunda, fiica Sebastianei Maria de Jesus care, din cauza viziunilor si revelatiilor sale, a fost declarata de Sfintul Oficiu vrajitoare si condamnata la arderea pe rug. Baltasar se indragosteste de Blimunda, fermecat de ochii ei „de un limpede cenusiu, sau verde, sau albastru, care se schimba odata cu lumina de afara sau cu gindul dinauntru, devenind uneori negri nocturni sau scintei stralucitoare precum cristalul de stinca.” Cei doi tineri sint luati „in custodie” de parintele Bartolomeu Lourenco, fiind alesi sa-l ajute la constructia primului aparat de zbor, a „Pasaroiului”, asa cum i-au zis, „din dispret”, oamenii.
…Nu sta nimeni
„Dumnezeu e ciung si a facut universul – ii spune parintele Bartolomeu lui Baltasar, incurajindu-si astfel protejatul, infirm si el, la fel ca Dumnezeu, in urma bataliei de la Jerez de los Caballeros a…th Ce spui, parinte Bartolomeu Lourenco, unde s-a scris ca Dumnezeu e ciung, Nimeni nu a scris, nu este scris, numai eu spun ca Dumnezeu nu are mina stinga, pentru ca la dreapta lui, linga mina lui dreapta se asaza cei alesi, nu se vorbeste niciodata despre mina stinga a lui Dumnezeu, nici Sfintele Scripturi, nici Parintii Bisericii, la stinga lui Dumnezeu nu se asaza nimeni, e golul, nimicul, absenta, prin urmare Dumnezeu e ciung… De mina stinga”. Mai tirziu, Baltasar ajunge la concluzia ca Dumnezeu nici nu ar avea nevoie de mina stinga, de vreme ce aceasta nu-i este de folos. Cei drepti stau de-a dreapta Tatalui, asa cum spune Biblia, iar cei osinditi iau drumul iadului. La stinga Tatalui nu sta asadar nimeni. „Atunci eu sint ultimul din sir – isi spune Baltasar –, la stinga mea nu se mai poate aseza nimeni, cu mine se sfirseste lumea.” Absenta miinii stingi era inteleasa in epoca drept lipsa justitiei. Golul de linga divinitate este insa suplinit de mina creatoare a omului sau a „Zburatorului” (asa cum era poreclit parintele Bartolomeu).
Romanul este plin de vrajitoare si de alchimisti, de soldati si de inchizitori. Recreind atmosfera Lisabonei baroce a secolului al XVII-lea, Saramago ironizeaza intoleranta vechii Portugalii. Memorialul minastirii este cel mai cunoscut roman al lui Jose Saramago, un roman care i-a adus autorului recunoasterea internationala. In Portugalia, in momentul aparitiei, romanul a fost vindut in trei sute saptezeci de mii de exemplare. Este vorba de fapt despre un text destul de ambiguu, prezentind in acelasi timp o perspectiva istorica, sociala si individuala.
In toate romanele sale, Saramago, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura in anul 1998, distruge orice dogma, amestecind istoria si fictiunea, „adevarul” si „minciuna”, facindu-l pe cititor sa se indoiasca de realitatea acestei lumi. Opera lui Jose Saramago are, asa cum marturiseste chiar autorul intr-unul dintre eseurile sale, un singur erou, si anume Portugalia. Istoria acestei tari il ajuta pe scriitor sa faca dintr-un „trecut declarat mort, un trecut viu”, ii permite totodata sa uneasca trecutul cu prezentul si cu viitorul. Daca istoria are numeroase lacune, Saramago reuseste cu ajutorul imaginatiei sa inlocuiasca „ceea ce a fost prin ceea ar fi putut fi”. Astfel, Memorialul minastirii pune sub semnul intrebarii atit istoria, cit si fictiunea. In roman, „adevarul” si „minciuna” se intrepatrund. Acest lucru ne trimite cu gindul la acel „adevar al minciunilor”, despre care vorbeste Mario Vargas Llossa. „Intr-adevar, romanele mint [spune Llosa] – ele nu pot face altceva –, dar… mintind, ele transpun un adevar ciudat care poate fi exprimat doar disimulat si protejat, deghizat in ceva ce nu exista, de fapt. a…th Oamenii nu traiesc numai din adevaruri; ei au nevoie si de minciuni: de cele pe care le inventeaza de buna voie, nu care le sint impuse, de cele care se prezinta asa cum sint, nu deghizate in vesmintele istoriei”.
Jose Saramago, Memorialul minastirii, traducere din limba portugheza,
postfata si note de Mioara Caragea, Colectia „Biblioteca Polirom”,
Editura Polirom, 2007, 29.95 lei