La Craiova, în organizarea Teatrului Național „Marin Sorescu“ și a Fundației Shakespeare, începând cu 19 mai se va desfășura ediția a XIII-a a uneia dintre cele mai reprezentative manifestări de gen din România, cu substanțiale rezonanțe continentale: Festivalul Internațional de Teatru Shakespeare.
Fondat de admirabilul om de teatru Emil Boroghină în urmă cu 30 de ani, evenimentul are loc cu o frecvență bienală care dă răgaz celor implicați să-și revină după eforturile pe care le presupune o reuniune de mare calibru, să adune resursele financiare necesare și să antameze pentru Bănie unele dintre cele mai cerute companii teatrale ale lumii inspirate de creațiile bardului de la Stratford upon Avon.
De ce scriu acum despre Festival? Normal este să scrii, dacă ești critic teatral, post-eveniment, dar scriu întrucât mi-au plăcut nespus modalitățile prin care se face promovarea lui, cu soluții foarte creative, inteligente.
Una a fost ideea de a-și spori vizibilitatea apelând la fotbal și la miile de fani care îl adoră. În Craiova există două echipe de Liga I, una dintre ele, Universitatea, jucând weekendul trecut acasă (pe un stadion clasat al doilea după Arena Națională!) un derby cu FCSB. Miza e grea: titlul sezonului. Într-un gest de solidaritate a cetății, înainte de fluierul de început, un banner care anunța Festivalul a fost desfășurat la centrul gazonului vreme de câteva prețioase secunde. Adresabilitatea a vizat oameni din Craiova și din țară care (cel mai probabil) nu merg la teatru și care, în această manieră inedită de afișare, au auzit de existența lui.
Organizatorii vor recurge la „naveta culturală“
Deși se bucură de audiențe diferite, sportul și teatrul sunt în egală măsură esențiale în viața unui oraș, ambele au nevoie de susținerea comunității. Un slogan scurt, pertinent încapsulează invitația în reședința județului Dolj pentru toți cei care, din pasiune ori pur și simplu din curiozitate, vor să vadă cu ce se mănâncă arta scenică. „Vino la Craiova să vezi teatru“ e îndemnul ferm, simplu, clar, eficient. Ca orice festival care se respectă, și acesta are o componentă outdoor, la punctele acestei secțiuni din program nefiind exclus să se nimerească și niște microbiști, chiar aflați întâmplător prin zonă.
Ca să arate că se țin de cuvânt și iau foarte în serios chemarea lansată, organizatorii vor recurge la „naveta culturală“ experimentată încă de acum câțiva ani, prin care vor transporta în Bănie bucureșteni amatori să vadă producții de Robert Lepage, Oscaras Korsunovas, Silviu Purcărete, Tiger Lillies și îi vor duce înapoi în Capitală după reprezentație. Ce-i drept, distanța e fezabilă în trei-patru ore, depinde de trafic, există și o bucățică de autostradă. Infrastructura e esențială pentru turismul cultural, în absența ei ideile originale nu pot deveni realitate.
În ce constă ingeniozitatea acestei forme de promo? În apropierea exercițiului sportiv de exercițiul cultural. Sunt sfere cu puncte tangente – pasiunea, dăruirea, vedetele, fanii, adrenalina, emoția etc. În a tinde către expunerea de care se bucură cel mai popular dintre sporturi, în a tenta să le arăți suporterilor că arta teatrului nu e ceva ermetic, distant, intangibil. Că e despre oameni, cu oameni, pentru oameni. Că, la fel cu cele 90 de minute din teren, ne eliberează de frustrări și angoase, ne oferă clipe unice.
Reuniunea nu se teme de gândirea riscantă
O știe orice începător în marketing și comunicare: cum și ce conținut așezăm în mesaj trebuie adaptat la profilul și așteptările destinatarului. Pentru o cu totul altă zonă, social media, promotorii de la Craiova au imaginat și o transcriere jucăușă a numelui lui Shakespeare apelând la litere și simboluri într-o mini-ghicitoare de tip algoritm – ȘeXπ®.
Propunerile de concentrare a atenției spre Festival vor continua în mod cert săptămâna viitoare, le aștept cu nerăbdare. Deși se referă la un autor canonic, reuniunea nu se teme de gândirea riscantă, tratând o excepțională moștenire culturală în logica timpului nostru, legând epoci și locuri istorice.
Direcția aceasta proaspătă de promo am descoperit-o și la ediția de pandemie a Festivalului, varianta Shakespeare Home, când afișul a fost adaptat la normele sanitare ale momentului. La „Shakespeare“-ul ante-SARS-CoV-2, elementul grafic de pe toate tipăriturile era un actor costumat elisabetan ținând în mână craniul bietului Yorick. O secvență asociată definitiv cu ontologica replică hamletiană „a fi sau a nu fi“. Culorile alese erau roșu, alb și negru, concentrând un element de universalitate într-o imagine sugestivă. Afișul ediției pandemice a păstrat grafica, dar adăuga masca chirurgicală și înlocuia craniul cu o bucată de săpun. Briliant, amuzant, simplu, atrăgător, într-un cuvânt, creativ!
În general în marketing originalitatea, elementul surpriză sunt dintre însușirile obligatorii. Pentru sfera culturală, spiritul ludic e din aceeași categorie, îndrăzneala inspirată și motivată, de asemenea. E „prologul“ unei manifestări de anvergură care-i anunță spiritul.
E anvelopa care ambalează un conținut valoros. „There is a WILL, so there is a way!“ este genericul 2022. Ne vedem la Craiova.