Desigur, nu e vorba de prostie in sensul de lipsa de inteligenta, debilitate mintala ori timpenie. Probabil ca un termen mai potrivit ar fi cel de naivitate. Sau de simplitate, simplicitas, opusa sofisticariei si versatilitatii europene. Aceasta simplitate a contribuit si ea mult la proasta imagine pe care o au azi Statele Unite in multe locuri din lume. Sigur, S.U.A. fac o multime de jocuri subterane, au destule interese economice care influenteaza deciziile politice – ba chiar militare –, dar asa ceva e normal si general acceptat in cazul unei superputeri.
Problemele americanilor se trag totusi intr-o oarecare masura de la acea „simplitate” pomenita mai sus. Simplitatea intervine de obicei in plan etic. Vina (daca e o vina) o poarta un anumit tip de educatie maniheista, intemeiata pe opozitia dintre un Bine si un Rau clar delimitate, care presupun ca isi are originea in acel soi de crestinism neoprotestant promovat de nenumarati predicatori populari, odinioara in pietele oraselelor americane, iar azi prin teleevanghelizare. Modelul se vede – sau se copiaza – si in filmele americane cu eroi si antieroi. Asadar, avem de o parte tabara celor buni, the good guys, iar de cealalta parte tabara celor rai, the bad guys. Si, precum in filme si in predicile simpliste, conflictele de pe glob isi au si ele originea intr-o asemenea opozitie. E simplu, nu? Doar n-or sa se lupte baietii buni cu alti baieti buni! Si nici cei rai intre ei; cei rai se aliaza de obicei impotriva celor buni. Nu-i asa?
Bineinteles ca nu-i asa. Sintem tentati cu totii sa judecam astfel, dar in realitate nu o facem. Sau nu foarte mult – nu noi, europenii. Noi ne scaldam de multe ori intr-un relativism despre care nu pot spune daca e sau nu pagubos. Dar in situatia in discutie o judecata simplista, de tip „bun-rau” poate fi in mod cert paguboasa.
Un exemplu banal l-a constituit conflictul din fosta Iugoslavie. Interventia americana in Serbia (in realitate a trupelor NATO, dar perceputa de toata lumea ca fiind a americanilor) a venit pe fondul unei demonizari a sirbilor. Ani in sir s-a vorbit despre masacrele si atrocitatile comise de sirbi in Bosnia, iar apoi in Kosovo. In S.U.A. cel putin perceptia a fost clara: sirbii erau the bad guys. La asta a contribuit, presupun, si indirjirea cu care fostul secretar de stat Madeleine Albright s-a dezlantuit impotriva sirbilor, din motive greu de inteles. Dupa stingerea conflictului s-a mai auzit cite ceva si despre masacrele comise de bosnieci, de croati, de kosovari – lucru pe care noi, cei de aici, il stiam sau cel putin il banuiam. Cred ca aceeasi imagine gata formata i-a facut pe americani sa recunoasca repede statul Kosovo, cu ai sai good guys ieri oprimati de guvernul sirb al lui Milosevi? (lucru intru totul adevarat), azi banuiti de trafic cu armament, droguri, carne vie, dar si de genocid.
Un alt exemplu, care a afectat grav imaginea Statelor Unite, este conflictul din Irak. Initial americanii credeau (serios, chiar credeau!) ca eliminarea lui Saddam Hussein va aduce democratia in Irak. Pentru ei taberele erau iarasi clare: Saddam era the bad guy, cel ce isi oprima poporul, irakienii erau the good guys, iar ei, americanii, erau tot baietii buni, dar plasati in rolul supereroului care ii salveaza pe cei oprimati. Mare trebuie sa le fi fost nedumerirea cind au vazut ca poporul, odata eliberat, incepe sa se imparta in tabere ce se lupta intre ele (unde s-a mai pomenit ca baietii buni sa se omoare unii pe altii?) si mai ales cind si-au dat seama ca eliberatii, in loc sa le fie recunoscatori, ii privesc cu ura si chiar se apuca sa ii ucida. Pe ei, pe eroi… Ceva e neclar aici. S-a intors lumea cu susu-n jos. Nu mai poti avea incredere in nimeni…
Asa ca din punctul asta de vedere primarul acela fictional avea ceva dreptate: al mai prost om din lume e americanu’. Chiar daca o fi el bine intentionat, zau ca nu i-ar strica un pic de rafinament (citeste „cutrosenie”) de Europa. Ma gindesc insa ca acum, daca s-au aliat cu noi, ar putea incerca sa asculte niste sfaturi de la un popor vechi si hirsit in de-alde astea. Am avea ce sa-i invatam.