N-am înțeles niciodată cum funcționează mintea celor care reușesc să construiască lucruri cu mâinile lor. De unde le vin oare ideile? Cum știu ce materiale să folosească? Câte domenii trebuie să cunoști ca să poți face o instalație care nu doar că folosește tehnologie de ultimă generație, ci are și un mesaj artistic?
Astea sunt o parte din întrebările care mi-au venit în minte după ce am văzut proiectele extraordinare ale celor peste 70 de artiști români care au transformat orașul Iași într-o galerie de artă interactivă.
În cadrul celei de a doua ediții Romanian Creative Week a avut loc cel mai mare show de arte vizuale din România. Secțiunea New Media din cadrul RCW 2022 încununează munca artiștilor deja consacrați în domeniul artelor vizuale, a studenților din cadrul Universității de Arte „George Enescu“ din Iași și, nu în ultimul rând, a curatorului expoziției, Andrei Cozlac, cel care a făcut ca tot acest proiect să devină realitate. 87 de instalații, video mapping pe clădirile din Iași, expoziție de NFT-uri, toate au fost un adevărat magnet pentru publicul ieșean care a luat bulevardele Carol și Ștefan cel Mare la pas, pentru a descoperi ce i-au pregătit frumos talentații artiști.
Așa ieșenii au ajuns într-o lume în care copacii vorbesc, apa reflectă la atingere imagini spectaculoase, mâinile cântă, formele se creează doar cu gândul, umbrele devin iluzii optice, iar voievozii români s-au întors din timp să le vorbească oamenilor. Greu de imaginat, nu?
80% dintre proiectele ce pot fi văzute pe New Media Alley și New Media Street au fost realizate special pentru Romanian Creative Week 2022. Artiștii participanți la show-urile de New Media de la Iași, alături de Andrei Cozlac, sunt: Silviu Apostol, Denis Bolborea, Alice Veliche, Alexandru Radu, Dan Aga, Daniel Mancas, Alexandros Raptis, Indie Box, Edge Mapping, HarceaPacea, Narcis Grosu, Noiesloop, Andrei Botnaru, Radu Martin, Alex Halka, Alexandra Diaconita, Adelina Balteanu, Mihai Marian Mina, Dan Basu, Ana Teodora Popa, Grafo, Valentin Mocanu, Ilinca Popescu, Carina Burghelea, Savin Mihai, Daniel Sascau, Claudiu Georgian, Alexandru Miron, Andi Mihăilescu, Andrei Dimitrie Husanu, Aurel Asanache, Elena Teodora Musea, Flueraru Denis, Gabriel Viorel Moraru. Henrietta, Patricia Olah, Ioana Rusu, Irina Miclaus, Marius Cioroianu, Simion Culinca, Teodora Marinescu, Marius Cioroian, Maria Chirila și Cătălin Marinescu.
O galerie de artă augmentată
Până la expoziția New Media am crezut că NFT-urile reprezintă un tip de tehnologie care nu poate exista decât online. Andrei Cozlac împreună cu zeci de alți artiști au reușit să aducă mai aproape de noi conceptul de NFT. Oricine a putut să se plimbe pe Copou și cu un simplu scan, prin intermediul unei aplicații, să vadă în jur de 30 de opere de artă virtuală, fiecare spunând propria poveste.
Ba chiar mai mult, pentru colecționarii de artă edgy, aceste NFT-uri au putut fi chiar achiziționate.
Fântâna care se activează la atingere
Între lucrările prezentate anul acesta se regăsesc o parte din proiectele artistice de succes din prima ediție. Printre acestea se află Reactive Fountain al artiștilor Silviu Apostol și Andrei Cozlac (o fântână interactivă care generează sunete și culori la atingerea apei) și video mapping pe Școala „Gheoghe Asachi“, realizat de grupul Edge Mapping.
Grupul a mai avut o creație fascinantă în cadrul secțiunii New Media. E vorba de Imagine History, un proiect de video mapping pe statuile voievozilor de la poalele dealului Copou, în care s-a urmărit aducerea la viață a acestora. Fiecare statuie a avut o prezență verbală și astfel toate au devenit martori ai prezentului, dar și transmițători ai trecutului.
Apropo de Edge Mapping, acești patru artiști talentați, anume Andrei Cozlac, Silviu Apostol, Marian Mina Mihai și Radu Marțin, sunt și cei care au realizat și impresionantul show vizual de la festivalul de muzică Catedral, ce a avut loc tot în cadrul Romanian Creative Week.
Aceștia au impresionat prin proiecțiile realizate atât pe fațada Palatului Culturii, cât și pe scenă, în cadrul momentelor artistice susținute la festival.
Revenind la expoziția New Media, în cadrul ei a funcționat și o serie de instalații sonore interactive (Organ Tubes – realizat de Edge Mapping – și Chemical Soundscapes – realizat de către artistul Alexandros Raptis) care provoacă publicul la o descoperire a sunetului și a luminii prin gesturi participative. Instalația Ship of Fools, realizată de Indie Box, îmbină coregrafia, filmul de dans contemporan și instalația video într-o sculptură vizuală fizică și digitală în care dansul și timpul transformă inclusiv suprafața de proiecție.
De asemenea a fost instalată o scenă performativă, Human and technology, unde artiștii Danaga, Radu Alexandru, Alice Velich și Denis Bolborea au oferit câte un performence live pentru ieșenii care se plimbau pe Bulevardul Ștefan cel Mare. Entagled Souls, spectacolul tinerilor coregrafi Radu Alexandru și Alice Veliche, a folosit corpul, dansul și interacțiunea pentru a genera – prin tactilitatea corpului – universul sonor al contactului, al apropierii și al distanțării.
Singing Bodies Trilogy vorbește despre un mod în care individul experimentează, prin sunet și prin mișcare, contextul urban. Artistul Denis Bolborea se folosește, în acest sens, de dans contemporan, de tehnici de beatbox și loopstation și de video mapping, pentru a structura un discurs coerent în relația dintre corp și oraș.
Recycle, a artistului Danaga, este o instalație performativă experimentală în care el performează într-o construcție de tuburi și instrumente digitale, creând un univers ritualic. Reciclând tehnologii vechi (retro-proiectoare, casete audio, efecte analog, microfoane subacvatice sau microfoane de contact), artistul a creat muzică live pe baza sunetelor obținute și manipulate cu ajutorul acestor tehnologii, urmărind totodată exploatarea relației dintre sunet și imagine prin modul în care sunetul interacționează cu apa.
Imagini proiectate cu mintea
Un alt proiect care m-a impresionat a fost Talking Forrest, realizat de Ana Teodora Popa și Andrei Cozlac. Proiectul le-a dat unor copaci de pe Bulevardul Carol chip, voce și câte o poveste. Artiștii și-au dorit ca experiența să fie percepută ca o conversație între specii și fix așa s-a simțit.
Câțiva metri mai jos se afla instalația lui Radu Marțin – Neural Eye –, care cu ajutorul senzorului EEG înregistra și interpreta activitatea electrică a creierului. Astfel, gândurile fiecărui spectator care dorea să vadă cum funcționează instalația ajungeau să producă o imagine abstractă care releva prin culoare și formă nu doar activitatea neuronală, cât și starea de spirit.
Handy Sounds a fost o altă instalație care mi-a atras atenția. E vorba de o instalație alcătuită din mai multe perechi de mâini vopsite în roșu care la atingere produceau sunete diferite, asemenea unei orchestre.
Nu departe de Handy Sounds se aflau instalațiile artistului Alex Halka, lucrări care păreau cu totul din altă lume. Aural Skin a fost o experiență audio vizuală inedită în care puteam să urmăresc cum prin prezența umană, mai precis prin anumite mișcări ale brațelor, un laser cu o tehnologie extraordinară putea să convertească sunetul în imagini. Astfel luminile de pe perete puteau fi manipulate de la distanță, cu mișcări în aer: cele lente desenau cercuri pe perete, cele rapide provocau haos. Cum știa laserul că ești acolo? Îți urmărea încheietura și îți lua pulsul, fără ca măcar tu să realizezi acest lucru.
Lângă, un laser ardea peretele din fața Academiei Române când de sus în jos, când de jos în sus, când pe stânga, când pe dreapta, când într-o direcție complet neașteptată. Nu e panică! După câteva secunde, arsura dispărea miraculos. Și apoi laserul o lua de la capăt. Se numește Audio Graffiti și e o pictură laser în pigment fotocromic sau fluorescent. Alex Halka a dezvoltat acest proces în urma unor ani buni de cercetare și construind un proiector laser de la zero.
Cel din urmă proiect al său a fost un sistem care are la bază principiul vaselor comunicante și nu folosește altceva decât un sistem optic clasic, lumină și lichide furnizate de șase perfuzoare medicale. E vorba de cinci lichide, unul de culoare roșie, altul verde, altul albastru, ulei și alcool care reacționează chimic diferit și generează o mișcare continuă. Acea mișcare a fost proiectată pe clădirea Academiei Române, făcând un adevărat spectacol de culoare.
Ca răspuns la întrebarea mea, se pare că pentru a crea asemenea instalații, pentru Alex Halka a fost nevoie să știe să mânuiască tehnologia, să creeze circuite electrice, să știe chimie, să fie expert în sunete și să aibă o doză bună de talent și inovație.
Talent și pluridisciplinaritate
De altfel, mai toți artiștii pe care i-am întâlnit aveau această componentă de pluridisciplinaritate în munca lor. Același lucru l-am remarcat și la lucrările lui Silviu Apostol, care s-au aflat la intersecția între video mapping și street art. Lucrările sale erau atât de impresionante, încât atrăgeau zeci de spectatori curioși să afle ce se întâmplă. În timpul acesta Silviu lucra la un graffiti imens pe o bucată de celofan (un graffiti pe suprafața căreia a realizat un video mapping odată cu lăsarea serii), iar în dreapta și în stânga lui funcționau două instalații vizuale. Una care îți crea o iluzie optică, numită Orb, asta pentru că elementul de atracție principal era o formă de sferă care imita globul ocular, iar a doua, Patern, care cred că a fost și instalația mea preferată. E vorba de o instalație video senzorială interactivă care a creat o serie de iluzii de tip op art prin proiecții video realizate pe un set de panouri colorate manual și decupate cu laserul.
Un alt artist ale cărui lucrări mi-au atras atenția a fost Dromp. El a realizat împreună cu Grafo o instalație de tip butaforie, un cap gigantic construit din tuburi de polistiren. Tot el a realizat un copac artificial, din lemn, care la fiecare atingere genera un alt sunet melodios și o proiecție reactivă care se mișca la fiecare pas pe care îl făceai. De asemenea, Dromp a făcut o altă instalație care îți fura privirea, e vorba de trei figurine gigantice care parcă imitau o horă, fiecare omuleț în parte având un cap construit din câte o sferă imensă.
Video mapping, instalații din lumini și interactivitate
Dan Basu e un alt artist talentat care a impresionat ieșenii. Cu un proiect de video mapping pe fațada Institutului Francez, Dan ne-a arătat cât de departe poate duce creativitatea, atunci când e îmbinată cu simțul estetic.
Am fost impresionată și de cele trei instalații realizate de Noiseloop Studio. Una dintre ele se numește Relativ și vrea să ne arate că timpul e un concept relativ pentru fiecare dintre noi, pentru că fiecare om simte trecerea timpului altfel. Instalația este interactivă și funcționează în prezența celor care vor să o viziteze. Practic, imită un ceas, doar că limba ceasului e de fapt o umbră creată de cel care interacționează cu instalația. Participantul devine astfel o sursă dinamică de lumină care își proiectează individual conștiința în spațiu, generând timp și o umbră care nu poate fi atinsă niciodată.
Tot subiectul timpului explorează și instalația Fluxul interactiv. Doar că această combină prezentul imediat cu trecutul. Omul este subiectul și e cel care dă sens instalației. Prezența unei persoane în fața ei creează un flux, o imagine difuză și luminoasă. Astfel ajungi parte dintr-un mural și imaginea ta creează artă în sine.
Poate cea mai instagramabilă instalație de New Media a fost Luminativ, realizată tot de Noiseloop. Ea reprezintă o serie de motive tradiționale compuse din șapte structuri metalice și lumină LED, la o distanță de trei metri una de alta. Structurile împreună au creat un tunel de lumină, care a dat cu siguranță o serie de poze reușite de la festival.
Un efort fantastic, dar și aprecieri pe măsură
A fost evidentă munca extraordinară pe care artiștii au depus-o pentru execuția acestor surprinzătoare instalații. I-am văzut cum au montat, au demontat, au instalat, au tăiat, au pictat și am rămas profund uimită de tot ce au putut realiza. Din fericire, efortul lor nu a rămas nerăsplătit, pentru că i-au adus pe ieșeni mai aproape de artă, artă vie, contemporană.
Atât organizatorii, cât și artiștii au fost luați prin surprindere de afluxul de persoane care s-au arătat interesate de proiectele expuse. Oamenii urcau cu mijloacele de transport în comun Copoul, admirau de la distanță instalațiile și decideau să coboare din tramvaie să vadă ce se petrece.
„Secțiunea New Media a crescut brusc la a doua ediție. Un proiect se ridică, în mod normal, puțin câte puțin. Dacă anul trecut au fost 11 instalații, ar fi trebuit să fie 14 acum. Dar au fost mult mai multe. Dacă anul trecut am avut o New Media Alley, acum am ajuns deja la patru alei, practic. O asemenea creștere vine la pachet cu riscuri. Dar, în realitate, a fost cu surprize plăcute: atât publicul, cât și artiștii care au expus au fost încântați“, a declarat Andrei Cozlac la încheierea expoziției.