Scopul implicit al dezbaterii l-au reprezentat „restituirea adevarului expozitiei”, reasezarea ei in contextul real, dejucarea acuzatiilor calomnioase la adresa institutiei, demascarea aspectului politic al intregului demers al mass media din diaspora si autohtona si, nu in ultimul rind, oferirea spre dezbatere a unor subiecte reale, de tipul: ce fel de arta e ok sa fie finantata din bani publici sau ce presupune street art-ul si cum poate patrunde in institutii sau care e, de fapt, adevaratul scandal (acela ca arta devine instrumentata politic).
Alaturi de Horia-Roman Patapievici, au participat la discutii Corina Suteu, directoarea ICR New York, artistul Dan Perjovschi, Dan Popescu, directorul Galeriei H’art, jurnalistul cultural Cezar-Paul Badescu si ziarista Andra Matzal. Din sala au intervenit: Mihai Oroveanu, directorul MNAC, Sorin Ionita, director de cercetare la Societatea Academica Romana, Alex. Leo Serban, critic de film, Liviu Papadima, decan al Facultatii de Litere, Pavel Susara, critic de arta, Carmen Musat, critic literar, si Dorana Cosovanu, critic si istoric al artei, care si-a amintit de dosarul cu care s-a ales in perioada comunista, cind autoritatile au considerat lucrarile lui Tuculescu nepotrivite pentru Muzeul National de Arta. „Graffitistul de Tuculescu”, va adauga Perjovschi. Au mai venit la conferinta Cristian Mungiu, regizor de film, Mihai Chirilov, critic de film, Ioana Nemes, artist vizual, Alina Serban, curator, Ioana Avadani, director executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent, Mihai Mihalcea, director al Centrului National al Dansului, Tatiana Niculescu Bran, scriitor s.a.
Un scandal politic
Discutia a debutat cu Horia-Roman Patapievici reluind modul in care functioneaza institutia pe care o conduce. Aceasta isi propune sa promoveze cultura romana in strainatate, dar cu o diferenta specifica fata de maniera traditionala in care institutiile statului exportau cultura romana: fara ca produsele culturale sa fie certificate in prealabil de statul roman ca fiind valoroase ori reprezentative.
„Nu mai e vorba de o diplomatie culturala care face propaganda, ci una care conecteaza artele si care, de fapt, a dus la modernizarea viziunii despre Romania”, a accentuat Corina Suteu. ICRNY e o institutie emergenta, a subliniat aceasta, si care promoveaza reprezentativitatea doar corelata cu performanta, si nu reprezentativitatea culturii romanesti, ci aceea a „actelor emergente in Romania”.
Directoarea ICRNY si-a motivat alegerea si prin invitatia pe care cei trei street artisti au primit-o din partea regizorului Bill T. Jones, laureat al Tony Award, dar si a scenografei Marina Draghici, de a picta peretii salii in care acesta a produs muzicalul Fela!, spectacol comentat, saptamina trecuta, de „New York Times”.
„Scandalul a devenit politic pentru ca este implicat si Parlamentul, dar, intr-un sens filosofic, el a devenit politic din momentul in care o judecata de gust (…) a fost transformata intr-o judecata de stigmatizare politica si ideologica”, este de parere presedintele ICR. Ba, mai mult, ICR-ul e chemat la judecata unei comisii pentru Cultura al carei presedinte, Adrian Paunescu, s-a antepronuntat asupra rezultatului cercetarilor afirmind ca „ICR va fi supus in sfirsit oprobiului public”.
Perjovschi a reamintit audientei ca e vorba de anul 2008, iar presedintele Comisiei pentru Cultura este Adrian Paunescu.
„ICR e una dintre putinele institutii din tara asta care functioneaza din ce in ce mai bine”
Referitor la svastica de pe coapsa poneiului, presedintele ICR a aratat ca folosirea acestui simbol in SUA nu este interzisa in mod absolut, ci doar in cazurile in care apare pe o sinagoga sau pe peretele casei unde locuiesc evrei.
Sorin Ionita a reamintit faptul ca disputa a venit la coincidenta dintre arta si bugetul public si a subliniat ca, din pricina noului set de reguli de functionare ale ICR, care n-au legatura cu gustul, Senatul nu trebuie sa judece expozitia pe criteriul reprezentativitatii, ci strict al adecvarii si al performantei in contextul pentru care a fost propusa.
Alex. Leo Serban a atras atentia ca adevaratul scandal e manipularea artei in scopuri politice, chiar felul in care a fost inventat scandalul „poneiului roz” pentru a se ajunge la Horia-Roman Patapievici si Traian Basescu.
Remarcind „interesul dlui Vacaroiu pentru arta contemporana”, Dan Perjovschi a declarat ca „ICR e una dintre putinele institutii din tara asta care (…) functioneaza din ce in ce mai bine”. „Eu sint un artist care foloseste un limbaj aproximativ asemanator cu limbajul celor trei artisti tineri, dar eu vin dintr-un mediu diferit. Eu am facut o data o expozitie la muzeul de arta din Koln, si pentru ca desenez la fel ca ei, dar alb-negru, am avut doua tipuri de reactii de la romanii care traiesc in diaspora: supraveghetoarea salii gigantice in care expuneam eu era din Romania, fugise prin 1988. Si ea era extrem de fericita ca la muzeul unde lucra expunea in sfirsit un roman – n-o interesa ce fac, prezenta mea in acel muzeu ii schimbase ei statutul. La un moment dat apare o doamna in virsta, tot din Romania, care incepe sa tipe direct la mine, spunind: «Ce-s prostiile astea? Asta nu-i arta romaneasca, arta romaneasca e colorata»”, a povestit Dan Perjovschi. Dan Popescu, un obisnuit al stigmatelor de pe urma expozitiilor „scandaloase”, a povestit cum politistii chemati pentru a cerceta daca ce se intimpla la H’art Gallery era sau nu arta” au sunat la Ministerul Culturii” si au aflat ca da, este arta.
Mihai Oroveanu a declarat ca asteapta cu deliciu maxim concluzia Senatului.