Două concerte scandinave cu un tânăr star violonist, o promenadă tenorală pe Boulevard des Italiens, un Debussy tandru și fluid, o meditație nocturnă pentru voci și saxofon, un delicios Der Freischütz și o superbă compilație Jonas Kaufmann sunt discurile lunii aprilie, într-un Rubato de citit cu urechile.
Johan Dalene – Nielsen & Sibelius: Violin Concertos, BIS, 1 aprilie 2022
Are 20 de ani și un sunet care te încremenește din primele secunde. Studiază de 10 ani cu Per Enoksson, liderul orchestrei din Gothenburg. A debutat cu orchestra la 7 ani, iar proiectul norvegian Crescendo i-a dat posibilitatea să lucreze cu Janine Jansen, Leif Ove Andsnes și Gidon Kremer. E fan Maxim Vengerov, cântă pe un Stradivarius din 1736 și e un fenomen care la 18 ani câștiga concursul de vioară Nielsen, cu chiar concertul compozitorului danez pe care îl înregistrează acum pentru BIS, alături de Royal Stockholm Philharmonic Orchestra și John Storgårds.
E incredibil cât de persuasiv și personal poate fi tânărul suedez în capodopera nu foarte accesibilă și nu foarte cântată a lui Nielsen. Tehnică ireală, sunet întunecat și dens, cu interstiții luminoase, aproape tandre în mișcările lento-poco adagio și cu o dezlănțuire colerică în finalul rondo scherzando. Aceeași senzație a unei personalități puternice și proaspete și în Sibelius, al doilea concert nordic de pe un disc realmente magistral. De păstrat, pentru că Johan Dalene e un veritabil rising star.
https://www.youtube.com/watch?v=bPfTeLktRas
© Jan-Olav Wedin
BIS620
Johan Dalene, vioară
Royal Stockholm Philharmonic Orchestra/ John Storgårds
Carl NIELSEN (1865-1931)
Jan SIBELIUS (1865-1957)
Înregistrări: iunie 2021, Konserthuset Stockholm, Sweden
https://open.spotify.com/album/7eCNFyjiCPuL9KWKlcqyK3
Benjamin Bernheim – Boulevard des Italiens, Deutsche Grammophon, 8 aprilie 2022
Sunt 10-15 minute pe jos de-a lungul Boulevard des Italiens, de la Opéra-Comique – vechiul „Théâtre des Italiens“, de unde își trage și numele –, până la Palais Garnier, opulentul teatru liric parizian pe care Verdi îl numea batjocoritor „la grande boutique“.
Francezii i-au iubit însă muzica, e greu să reziști acelui fascino italian, iar tenorului elvețian născut la Paris i-a venit ideea să adopte numele bulevardului pentru cel de-al doilea album apărut la Deutsche Grammophon.
Sunt arii franceze mai mult prin libret, din aproape un secol de operă italiană la Paris, celebre ca Adieu, séjour fleuri din Butterfly sau Forêt immense et solitaire! din Don Carlos, dar și rarități din Ali-Baba de Cherubini, La Vestale de Spontini și Jérusalem, partitură scrisă de Verdi pentru opera pariziană, în 1874.
Benjamin Bernheim, una dintre marile voci ale generației sale, cântă totul cuceritor, cu sunet luminos și acut neforțat, cu o timbralitate delicioasă, dicție clară și o pasiune jubilatorie. Începeți ascultarea cu Ange si pur din La Favorita: e in tanto amore, d’onta mortal macchiasti il core.
https://www.youtube.com/watch?v=NvH947ubv5Y
© Edouard Brane
DG4861964
Benjamin Bernheim, tenor
Florian Sempey, bariton (Don Carlos)
Coro del Teatro Comunale di Bologna
Orchestra del Teatro Comunale di Bologna/ Frédéric Chaslin
Giacomo PUCCINI (1858-1924)
Gaetano DONIZETTI (1797-1848)
Giuseppe VERDI (1813-1901)
Gaspare SPONTINI (1774-1851)
Luigi CHERUBINI (1760-1842)
Pietro MASCAGNI (1863-1945)
Înregistrări: aprilie 2021, Teatro Auditorium Manzoni, Bologna
Orchestre Philharmonique de Radio France, Maîtrise de Radio France and Mikko Franck – Debussy: La Damoiselle élue, Le martyre de Saint Sébastien & Nocturnes, Alpha, 8 aprilie 2022
„Domnișoara aleasă e un mic oratoriu, într-o notă mistică și puțin păgână“, descria Debussy într-o scrisoare cantata profană compusă la doar 25 de ani. Sursa de inspirație e The blessed Damozel, un poem simbolist al pictorului Dante Gabriel Rosetti, pe care compozitorul francez îl transformă într-un poem liric pentru două voci feminine, cor și orchestră.
Interpretarea ansamblului francez sub bagheta lui Mikko Franck e tandrețe adolescentină și îndrăgostită, iar vocea sopranei de origine armeană Melody Louledjian e de-a dreptul incandescentă. Aceeași incantație înflăcărată și în rolul mezzosopranei Emanuela Pascu, voce extraordinară care concluzionează La damoiselle élue, o româncă promițătoare pe care am ascultat-o pe vremuri într-un Carmen cu mult flamenco coregrafiat de Carlos Vilán la Iași.
Diafan, fluid, cu delicii orchestrale bine timbrate și un cor excepțional, Debussy-ul lui Franck nu e deloc „impresionist“. Nici chiar în fragmentele simfonice hieratice decupate abrupt din Le martyre de Saint Sébastien și nici în tensiunea interioară senzuală a celor trei Nocturnes, cărora le lipsește totuși densitatea pulsatorie a unui ritm mai bine personalizat. Și puțină discreție. De ascultat, mai ales pentru tandrețe.
https://www.youtube.com/watch?v=WOelZjLd6es
© Christophe Abramowitz
ALPHA777
Melody Louledjian, sopran
Emanuela Pascu, mezzosoprană
Maîtrise de Radio France/ Sofi Jeannin
Orchestre Philharmonique de Radio France, Chœur de Radio France/ Mikko Franck
Înregistrări: august 2020 & septembrie 2021, Auditorium de la Maison de la Radio, Paris
https://open.spotify.com/album/3Qcxinw4aqS8z7Ju1Bstnt
Tenebrae, Christian Forshaw & Nigel Short – When Sleep Comes: Evening Meditations for Voices & Saxophone, Signum, 8 aprilie 2022
Pentru orice meloman veritabil, aliajul saxofon + cor înseamnă automat Jan Garbarek și The Hilliard Ensemble, mai ales Officium, albumul cult din 1994 pe care dirijorul Nigel Short îl și menționează ca sursă principală de inspirație în această meditație nocturnă. When Sleep Comes e o altă mixtură timbrală reușită între antic și modern, în care compozitorul și saxofonistul Christian Forshaw reușește să aducă contexte și culori noi unor creații medievale și renascentiste (Hildegard von Bingen, Orlando Gibbons sau Thomas Tallis), contrapunctate de compoziții proprii, care trimit ascultătorul prin tema Săptămânii Patimilor la reflecție și contemplare.
Forshaw, profesor la Guilhall Schhool of Music & Drama, a studiat din tinerețe juxtapunerea voce-saxofon, una prin care transferul imperceptibil al sonorității de la instrument la voce a fascinat generații: Johnny Hodges & Ella Fitzgerald, Stan Getz & Astrud Gilberto sau Garbarek & The Hilliard l-au inspirat pe compozitorul-saxofonist mai bine de 30 de ani, iar calitatea atât de eterată a discului înregistrat în pandemia COVID-19 alături de cei șapte coriști din Tenebrae e una fără reproș. De ascultat pentru sunetul magnific și, bineînțeles, reverii.
https://www.youtube.com/watch?v=Mt2zDH7Sxyg
SIGCD708
Christian Forshaw, saxofon
Tenebrae/ Nigel Short
Orlando GIBBONS (1583-1625)
Hildegard von BINGEN (1098-1179)
Thomas TALLIS (1505-1585)
Tomás Luis de VICTORIA (1548-1611)
Owain PARK (n.1993)
Henry F. LYTE (1793-1847)
William H. MONK (1823-1889)
Antoine BRUMEL (1450-1512)
Christian FORSHAW (n.1972)
Înregistrări: mai 2021 Hallows Church, Gospel Oak, Londra
https://open.spotify.com/album/5XaRuw01PrWs2c2MvRIltv
Freiburger Barockorchestra, Züricher Sing-Akademie & René Jacobs – Weber: Der Freischütz, Harmonia Mundi, 22 aprilie 2022
În afară de Corul vânătorilor, cu acel Io-ho-tra-la-la din manualul muzical de clasa a VII-a, românii nu au rezonat la pilonul romantic de care germanii – în special berlinezii! – au fost complet înamorați, cel puțin până ce Spontini nu a pus stăpânire pe inimile fanilor de operă în secolul 19. Nu știu ca Der Freischütz să fi fost montată la noi – ar fi și complicat, cu învălmășeala de vânători, fecioare, fantome și demoni care-și fac de cap prin pădurile fantastice din poveste. Și din cauza recitativului, pentru că Freischütz e un singspiel, adică o operă populară care alternează cântatul cu vorbitul. Dar este o capodoperă, plasată sub semnul misticismului, al magiei negre și naționalismului german emergent care a influențat imaginarul compozitorilor de la Beethoven la Wagner, nu întotdeauna în bine.
René Jacobs oferă o lectură nouă acestei primei opere romantice germane, în care prologul e conceput așa cum a fost gândit inițial de libretistul Friedrich Kind, dând greutatea simbolică și structurală cuvenită personajului eremit care simbolizează binele. Un deliciu pentru cei care au răbdare și neapărat libretul în față!
https://www.youtube.com/watch?v=esn7bOCfpfc
© Johannes Berger
HMM90270001
Yannick Debus, bariton (Ottokar/ Kilian)
Polina Pastirchak, soprano (Agathe)
Magnus Staveland, tenor (Max)
Katharina Ruckgaber, soprano (Ännchen)
Maximilian Schmitt, tenor (Max)
Dimitry Ivashchenko, bas (Kaspar)
Matthias Winckhler, bas (Kuno)
Torben Jürgens, bas (Ein Eremit)
Max Urlacher, narator (Samiel)
Sebastian Breuing, maestru de cor
Petra Müllejans, concertmaistru
Zürcher Sing-Akademie
Freiburger Barockorchester/ René Jacobs
Carl Maria von WEBER (1786-1826)
Înregistrări: iunie 2021, Konzerthaus et Ensemblehaus, Freiburg im Breisgau
https://open.spotify.com/album/36gr62igoujcSmm13PiIg2
Jonas Kaufmann – The Tenor, Sony Classical, 29 aprilie
Jonas Kaufmann este astăzi tenorul lumii noastre prin excelență, o subliniere tradusă prin sintagma „cel mai mare tenor din lume“ așa cum au fost numiți odinioară și Enrico Caruso, Jussi Björling sau Luciano Pavarotti. Iar această compilație apărută la Sony vine să celebreze vocea puternică și imediat recognoscibilă a solistului german devenit în ultima decadă the world’s greatest tenor.
Îl puteți asculta aici într-o selecție de arii și duete celebre italiene și franceze precum Nessun dorma, La donna è mobile, O soave fanciulla sau La fleur que tu m’avais jetée, ca și într-o selecție de nemuritoare canțonete precum Caruso, Volare, Torna a Surriento și Parla più piano. Albumul se încheie cu celebrul Wiegenlied brahmsian, cântec de leagăn regăsit și pe soundtrackul documentarului A Global Star in Private, filmat pentru Amazon Prime în 2020.
https://www.youtube.com/watch?v=ggqRLoXtXw0
Sony19658701822
Jonas Kaufmann, tenor
Orchestra dell’Opera di Parma/ Pier Giorgio Morandi
Orchestra dell’Accademia Nazionale di Santa Cecilia – Roma/ Antonio Pappano
Bayerisches Staatsorchester / Bertrand de Billy
Orchestra del Teatro Massimo di Palermo/ Asher Fisch
Helmut Deutsch, piano
Giuseppe VERDI (1813-1901)
Giacomo PUCCINI (1858-1924)
George BIZET (1838-1875)
Jules MASSENET (1842-1912)
Ernesto de CURTIS (1875-1937)
Giovanni d’ANZI (1906-1974)
Ruggero LEONCAVALLO (1857-1919)
Nino ROTA (1911-1979)
Stanisalo GASTALDDON (1861-1939)
Johannes BRAHMS (1833-1897)
Înregistrări: 2013-2021
https://open.spotify.com/album/4MFEl82VnUkG77xUAviICs
Audiție plăcută!