După 2 ani în care evenimentele din România s-au desfășurat cu multe restricții, stres pentru organizatori și un public sătul de atâtea limitări, 2022 pare o gură de aer proaspăt. Festivalurile se țin lanț, ba chiar apar tot mai multe, publicul e entuziast și le caută frenetic pe toate, organizatorii își supraîncarcă agenda și încearcă să recupereze timpii pandemici, e multă mișcare în zona evenimentelor.
În tot acest context care se anunța optimist încă de la sfârșitul anului 2021, am început și noi organizarea Șotron. Festivalul copilăriei, cu încrederea că vom putea reveni la amploarea de dinainte de pandemie. Când zic noi, mă refer la echipa Muzeului Național al Literaturii Române Iași, fiindcă acest festival este organizat de MNLR Iași și Asociația Patrimoniu pentru Comunitate din anul 2014. Gândit ca un tur de forță al activităților cultural-educative dedicate publicului tânăr și foarte tânăr, un cadou pe care instituția îl face celor mici de vreo nouă ediții încoace, evenimentul a fost foarte bine primit încă de la început. Amploarea sa, diversitatea activităților educative, desfășurarea în spații ofertante, aproape de muzee și ușor accesibile, toate acestea au condus la mii de participanți anual și la un public fidel, nerăbdător să participe și să se implice.
Doar că anul 2022 nu a început deloc optimist. Războiul din Ucraina a dat lumea peste cap din toate punctele de vedere. Mulți dintre noi s-au mobilizat și au acordat ajutor, s-au strâns fonduri, au fost create rețele de sprijin, marile festivaluri și-au donat încasările etc. Ceea ce trebuia să marcheze o revenire în forță a festivalului, și anume crearea rezidențelor Șotron pentru autorii de cărți pentru copii, o premieră în România, devine o necesitate pentru scriitorii din Ucraina. Sprijiniți de Asociația ACVO, am reconfigurat planul inițial și am lansat rezidențele, dedicând două din trei rezidențe scriitorilor din Ucraina. Beneficiarele au fost Slava Svitova, Mia Marchenko și Veronica D. Niculescu.
Șotron 2022 a început, de fapt, odată cu sosirea la Iași a primei rezidente din Ucraina, la începutul lunii mai. Pe parcursul a două luni au avut loc întâlniri între scriitoare și copii din România și Ucraina, ateliere de povești și de scriere creativă în muzeele din rețeaua Muzeului Național al Literaturii Române Iași. Am aflat că avem foarte multe în comun la nivel cultural. De exemplu, și literatura ucraineană pentru copii e plină de scene sadice sau horror precum cele din Capra cu trei iezi sau din Soacra cu trei nurori. Dar nu numai asta am aflat, ci și faptul că în Ucraina literatura contemporană pentru copii a început să fie tot mai căutată și că tot mai multe titluri din literatura universală încep să fie traduse în limba ucraineană.
Întâlnirea cu publicul larg al festivalului Șotron a fost programată în perioada 10-12 iunie 2022, în Dumbrava Minunată de la Muzeul „Mihail Sadoveanu“, un spațiu verde enorm și generos, potrivit pentru desfășurarea în siguranță a sutelor de activități pe care le-am pregătit împreună cu partenerii. Și nu exagerez când spun sute de activități. Când am publicat programul, am început să numărăm activitățile și atelierele și m-am oprit la 210, că obosisem. În realitate, au depășit 210, care mai de care mai diverse. Multe dedicate copiilor și părinților ucraineni.
Electric Castle al copiilor, dar fără ploaie de data asta
Știu că nu se mai cade să spui despre un eveniment că este cel mai mare, cel mai cunoscut, cel mai iubit, dar Șotron. Festivalul copilăriei le bifează pe toate, din categoria sa de evenimente. Trei zile maraton, cu atât de multe ateliere și activități pentru copii și părinți, nu mai găsești în România. Ne-au zis-o alții, nu ne lăudăm noi. Și, ca orice festival de amploare care se respectă, amenințarea ploii și a vremii capricioase persistă an de an. De altfel, chiar a plouat la fiecare ediție, destul cât să ne sperie pe noi, organizatorii, dar insuficient pentru a strica distracția. Ba mai mult, activitățile în ploaie au fost foarte apreciate.
Pe măsură ce ne apropiam de zilele festivalului, probabilitatea ca furtunile să apară creștea exponențial. Peste tot arăta că sunt 90% șanse de furtuni și averse. Joi, cu o zi înainte de festival, se adunau nori furioși. Vineri dimineață, în timp ce aveau loc ultimele finisări logistice, deja ploua.
Puțin deprimați la gândul că ploaia și vântul s-ar putea să ne strice munca de luni întregi, ne-am luat cu toții cizme festivaliere și pelerine de ploaie și am continuat instalarea la locul faptei. Voluntarii au făcut joculețe de cunoaștere în ploaie. Entuziasmul lor nu putea fi diminuat cu una, cu două. Dar, ca un făcut, ploaia s-a oprit înainte de începerea programului și soarele a apărut. Peste câteva minute, precum ciupercile după ploaie, au început să apară copiii și părinții, iar Dumbrava Minunată s-a umplut de zumzete, deși era vineri, ora 14.00.
Prima zi
Vineri, 10 iunie 2022, a fost prima zi a festivalului. Începând cu ora 14.00 și până seara, sute de oameni s-au bucurat de ateliere de creație, de pictură, de lectură, de compoziție muzicală, de reciclare, jocuri de cunoaștere, sesiuni de storytelling, concursuri cu premii, sesiuni sportive și multe altele. Sub bradul imens din fața muzeului se împleteau codițe colorate. La rând stau mame și fetițe. Vreau să mă înscriu și eu, dar îmi dau seama că nu am nici o șansă. Bătaia pe locuri e prea mare. Grupuri de copii ucraineni realizează ursuleți din plastilină cu artista Natalia Mandra, refugiată în Iași. Au fost atât de mulți, încât la sfârșitul zilei am rămas fără proviziile de plastilină cumpărate pentru toate cele trei zile. Pe Natalia o ajută și artistul Ciprian Tokar, din Cernăuți, pe care l-a prins războiul din Ucraina la studii de doctorat în Iași.
Doamna de Științe face experimente distractive, cu magneți și alte magii chimiste. Dintr-un cort alăturat, unde sunt studenții la chimie, iese fum din eprubete. Copiii sunt fascinați. Unul întreabă dacă poate învăța cum se fac bombe, că știe el formula. Studenții râd și-i arată altceva fascinant din care iese fum alb.
Mă opresc să-i salut pe cei de la Twinkle Star, e aglomerație la ei. Se aud limbile engleză, germană, ucraineană, într-un amestec plăcut cu activități creative și construcții de Lego. Într-un alt colț din grădină e un pic mai liniște, copiii s-au adunat pe pufuri și o mamă le citește cu voce tare. Lângă ei au campat niște fetițe, din România și Ucraina, care împletesc împreună brățările prieteniei de la Magazin Creativ. Vorbesc în engleză și cântă.
Merg în grădina urbană, din partea dreaptă a muzeului. Acolo lumea stă în hamace, savurează cafea și produse locale. Cei de la Mai Bine fac atelier de combatere a risipei alimentare și realizare de compost în locul amenajat de ei, unde deja au crescut plante comestibile. Sub un copac, copiii pictează pe o placă de OSB mare, ghidați de un artist ieșean din asociația Artipic, care asigură și fundalul muzical, un jazz săltăreț care dă voie bună.
În muzeu curg rânduri-rânduri de vizitatori curioși să afle povestea Muzeului „Mihail Sadoveanu“. Află povești despre casă, unde a locuit și George Enescu o perioadă. Se minunează când văd ce bun-gust și simț practic avea Sadoveanu. Treptele din fața muzeului se transformă în scenă pentru corul de copii al Municipiului Iași.
A doua zi
Ne rugăm din nou să nu plouă și nu plouă. Ziua începe cu soare puternic. Noroc că în cei aproximativ 10.000 mp ai grădinii sunt foarte mulți copaci umbroși și nu simțim căldura. Începând cu ora 11.00, Dumbrava Minunată e iar plină ochi. Aici se pictează dinozauri, în alt colț se fac semne de carte, la niște mese colorate copiii își confecționează și își scriu un jurnal de vacanță, în fața unei statui câteva zeci de copii sub 3 ani participă la ateliere senzoriale și vorbesc în limbile lor. Fundația Emmaus a amenajat un loc colorat, unde toată lumea stă tolănită și face schimb de cărți. Au loc jocuri de masă, ateliere de broderie și reparație de haine. Lângă ei, copiii urcă în mașina timpului și află istoria Universității din Iași. Mă duc să descopăr ce e acela Kamishibai, dar la activitatea Institutului Francez sunt prea mulți copii și nu mai am loc. Fac o fotografie drăguță, o postez pe Instagram, lumea trimite mesaje că vrea musai să participe. Le spun că mai au timp să ajungă la festival, suntem abia la mijloc.
Lângă Institutul Francez e Centrul Cultural German. Germana e chiar distractivă, descopăr după ce asist câteva minute la ateliere. Donaudampfschiffahrtsgesellschaftskapitän, de ce nu am învățat la timp?
Printre copii și părinți țopăie Minnie, Mickey, Sonic, LOL, Alba ca Zăpada, Spiderman. Toți vor să se fotografieze cu ei. Dar nu numai cu personajele Disney se întâlnesc participanții la festival, ci și cu cele din piesele de teatru din program. Treptele din fața muzeului se transformă din nou în scenă, de data asta pentru comedii sau povești cu copii actori.
Câțiva copii vin cu cărțile Veronicăi D. Niculescu în mână, nerăbdători să o cunoască. Se întâlnesc cu ea în muzeu, în liniște. Tot în muzeu, la intrare, se stă la rând pentru călătorii VR în muzeele literare ieșene. Coada e mare, așa că voluntarii îi invită pe cei care nu mai au răbdare să vină în zona Baltagului, să se bucure de alte experiențe VR, de data asta în lumea dinozaurilor și a mărilor și oceanelor.
Îmi iau o cafea cu gheață din grădina urbană și trec pe lângă atelierele de gătit Soft&Grace. Copiii pregătesc ceva colorat și deosebit de apetisant, seamănă cu tacos. Nu mă apropii prea mult, că mor de poftă. Mă duc din nou în Dumbravă, să văd ce fel de căsuțe călătoare construiesc participanții de la atelierele de arhitectură. O salut din ochi pe coordonatoare, fur un puf și mă furișez la umbră, un pic mai departe, să trag cu urechea la misterele lumii de acum 7.000 de ani, prezentate de Super Tineri. Aș vrea să fac o mandală cucuteniană, dar ca un bun organizator, las niște copii în locul meu.
Natalia face astăzi cursuri de pictură, dar are public român și ucrainean. Reușește imediat să armonizeze grupul. Când e vorba de artă nu e nevoie de multe cuvinte. La fel se întâmplă și la atelierul de decorațiuni florale, copiii ucraineni și români comunică foarte bine și din mâinile lor ies creații foarte drăguțe. Păstrez una. Mă îndrept grăbită spre alei, să mângâi caii poliției călare. Am noroc și reușesc.
A treia zi
Duminică deja suntem relaxați. Nu cred că mai plouă. Părerile sunt împărțite, câțiva sunt sceptici și zic că nu scăpăm fără să ne udăm un pic, doar e tradiție la Șotron. A plouat un pic, dar înainte de deschiderea ultimei zile de festival.
De la 11.00 nu a mai plouat.
Începem cu lansarea volumului Crăițele Iașului, ce prezintă poveștile mai puțin cunoscute a zece femei din Iași, la care vine foarte multă lume. Autoarea Sorina Dănăilă primește felicitări și semnează autografe mult timp după încheierea evenimentului.
Cum Mihail Sadoveanu a fost fondatorul și primul președinte al Federației Române de Șah, era normal să avem în grădina sa și jocuri de șah. Participă zeci de copii de toate vârstele. Sunt concentrați și își calculează atent mutările. Pășesc tiptil și cu admirație pe lângă ei și fac câteva fotografii. Intru în caravana Ecotic ca să aflu mai multe despre reciclarea corectă și apoi stau un pic la umbră ca să desenez planeta Pământ. Am inversat culorile, îmi atrage atenția Kazimir, am desenat oceanele cu verde și continentele cu albastru. Ups!
Îi felicit pe Nicoleta Emacu și Adrian Mîrzac de la ROIS, au o energie debordantă și fac jocuri de autocunoaștere și sesiuni de storytelling la care vin mulți copii care zic că mai vor.
Se adună norii, dar se adună și copiii la sesiunile de lectură din colțul „Mama citește“. Ascultă, sunt curioși și îi pun întrebări Sînzianei. Am remarcat un viitor voluntar pentru ediția din 2023, îmi place spiritul lui de inițiativă. Tot în zona grădinii urbane au loc ateliere de poiuri, dar în liniște, ca să nu fie întreruptă lectura interactivă despre Einstein. Se finisează cea de-a două lucrare comunitară realizată de Vlăduț și câteva zeci de copii. Arată minunat.
Tună în depărtare, prin alte cartiere ale orașului, dar atelierele de colorat, demonstrațiile de jonglerie, experimentele distractive, întâlnirea cu scriitoarea ucraineană Mia Marchenko, atelierele de lectură, activitățile cercetașilor continuă. Vântul începe să bată când activitățile sunt pe sfârșite. Ne grăbim un pic panicați și strângem toate materialele. Când terminăm de strâns, iese soarele. Incredibil, dar ploaia ne-a ocolit la această ediție! S-a stricat tradiția. Un copil plânge că vrea să mai facem acum un Șotron, nu mai are răbdare până la anul.