Astăzi, 18 iunie, la Cluj-Napoca, în cadrul Festivalul Internațional de Film Transilvania, un „cine-concert de excepție“ va serba 100 de ani de la premiera celebrului film Nosferatu, de Friedrich Wilhelm Murnau, capodoperă a genului expresionist.
Prima adaptare (ne)oficială și destul de fidelă a romanului Dracula de Bram Stoker, Nosferatu nu este nu numai o capodoperă a cinematografiei, ci și una a filmelor de groază. Primul adevărat film horror este, în opinia multora, o altă peliculă centenară, Cabinetul doctorului Caligari (1920). Dar Murnau a realizat în urmă cu 100 de ani nu numai primul film cu vampiri, ci un adevărat model al genului, la fel de impresionant și eficace și astăzi. Un film care și-a impus influența asupra celor mai mulți dintre descendenții lui cinematografici.
Nu e poate de mirare faptul că Nosferatu a fost întotdeauna înconjurat de o aură de mister și tenebre. A fost realizat la inițiativa lui Albin Grau, artist și ocultist german, membru al ordinului magic Fraternitas Saturni, care a creat studiourile Prana Film special pentru a produce pelicule pe teme supranaturale și oculte. Grau, intenționând să introducă în film simbolurile practicilor lui, i-a dat sarcina de a scrie scenariul lui Henrik Galeen, un specialist al genului care era și un discipol al lui Hanns Heinz Ewers, un popular autor de proză horror, ulterior compromis prin colaborarea cu naziștii. De asemenea, Albin Grau a pretins mai apoi că ideea filmului i-a venit în urma unei discuții cu un țăran sârb despre vampiri „reali“ din Transilvania, în timpul războiului. O altă legendă născută de Nosferatu a fost aceea că interpretul rolului titular, actorul Max Schreck, personaj destul de puțin cunoscut, era în realitate un vampir. Nu este adevărat, desigur, dar legenda a inspirat mai târziu un interesant film horror, Shadow of the Vampire (2000), cu John Malkovich în rolul lui Murnau și Willem Dafoe în cel al lui Schreck.
Dincolo de legende, Murnau, care alături de contemporani precum Eisenstein și Griffith inventa în epocă limbajul modern al filmului, reușește aici prima lui capodoperă și, în același timp, modifică expresionismul cinematografic, scoțându-l din logica platourilor și aducându-l în realitatea decorurilor naturale. Toate acestea în vreme ce creează, în același timp, unul dintre primii monștri mitici ai celei de a șaptea arte.
Tot în 1922 în Germania, vedea lumina ecranelor una dintre primele capodopere ale lui Fritz Lang, Doktor Mabuse, der Spieler, un thriller în două părți de peste patru ore în total despre un geniu al crimei în care mulți au văzut o prefigurare timpurie a nazismului. Doktor Mabuse s-a dorit a fi o descriere în cheie expresionistă a societății germane de imediat după Primul Război Mondial. În acest peisaj corupt, decăzut și sufocat de crimă, evoluează un personaj „simbol al factorilor negativi din Germania epocii“, în care regizorul a văzut o reprezentare a Übermenschului nietzschean. Inspirat parțial de serialele lui Louis Feuillade (Les Vampires), Mabuse, care a avut parte de câteva continuări, reprezintă în opinia multor critici unul dintre filmele esențiale din istoria thrillerului cinematografic.
În același timp, la Paris, Abel Gance, viitorul realizator al lui Napoleon (1927), regiza La roue, o melodramă epică (versiunea inițială însuma peste opt ore de proiecție!), realizată cu tehnici pe atunci revoluționare. „Există un cinema de dinainte și unul de după La roue, așa cum există pictura de dinainte și după de Picasso“, aprecia mai târziu alt reputat cineast francez, Jean Cocteau.
În fine, tot în acel an, dar dincolo de ocean, la Hollywood, regizorul canadian Allan Dwan semna Douglas Fairbanks in Robin Hood, unul dintre cele mai de succes filme ale anului, având în rolul principal, așa cum indică titlul oficial, marea vedetă a epocii, actorul Douglas Fairbanks.
Este nu numai unul dintre cele mai importante filme ale lui Douglas Fairbanks, un model pentru viitoarele superproducții mute și pelicula care a inaugurat șirul marilor premiere hollywoodiene; este și primul lungmetraj avându-l ca personaj central pe Robin Hood, erou care și astăzi apare, regulat, ca subiect al producțiilor cinematografice.