Actualitate  -  Radu Cucuteanu  -  

Și iată-ne ajunși în ultima zi de festival, care parcă se termină tot mai repede. Evident, nesațul vine și din felul în care au funcționat ultimele două ediții, pandemice, mai limitate, ce îți dădeau senzația însetatului care bea apă și nici nu o simte decât pentru o clipă.

Acesta este unul din motivele pentru care ultima zi a fost cea în care publicul a fost cel mai numeros. Dincolo de numele de pe afișe, a fost și motivul de a te bucura de o ultimă gură de aer dincolo de poluarea orașului, de a face sporturi nautice, de a te răsturna cu barca, de a te alege cu un tatuaj temporar, de a juca Jenga la scară mare și, deloc în ultimul rând, de a dona mâncare și lucruri pentru animale în cadrul evenimentului Ai cumva o păturică.

Dezbaterea cotidianului în spațiul festivalului

Cum spuneam, festivalul se tot dezvoltă de la un an la altul. Iar la această cea de-a șaptea ediție au avut loc și niște dezbateri. Astfel, sâmbătă a fost purtată o discuție privind rolul societății civile în gestionarea situațiilor de criză. Invitații au fost din diverse zone ale activismului, sub moderarea lui Ștefan Teișanu, cofondator al organiza­țiilor Centrul Cultural Clujean, Fapte și Nord, cu participarea reprezentanților Asociației pentru Relații Comunitare, a Fund­ației Serviciilor Sociale Bethany, CIVICA și Federației Organizații­lor Neguvernamentale de Tineret din Iași.

În contrapartidă, duminică de la ora 11 la Arte Cafe a avut loc o discuție privind rolul festivalurilor în orașele din România.

Ultima zi a ediției 2022

De la ora trei a început să răsune muzica la Roca – mai întâi, într-un jamsession, alături de clujenii de la Cercul Întreg. Acesta este un proiect dedicat educației complementare prin ritm, dans-mișcare și joc, bazându-se în primul rând pe ritmuri exotice. Capoeira, percuție africană și braziliană, toate se unesc în ritmurile pe care vreme de cinci ore le-au susținut, improvizat, adaptat cei de la Cercul Întreg, alături de membrii publicului care au vrut să învețe, să experimenteze sau pur și simplu să se joace.

Chiar lângă cortul unde aveau loc toate astea se afla un echipaj al Poliției care punea în operă un proiect de descurajare a consumului de droguri. Cei care voiau își puneau niște ochelari speciali, care îți induceau aceeași stare pe care ai căpăta-o în urma abuzului de substanțe, iar apoi trebuia să faci slalom printre jaloane, pentru a conștientiza cât de mare poate fi problema. Au fost momente în care participanții au râs, dar parcă nu era întru totul un râs natural.

Între timp, de pe la trei jumătate au început să se audă de pe scena mare mixajele lui DJ Donisan, care încerca să pregătească ceea ce era un public prea puțin numeros și relativ apatic în căldura zilei.

Pentru că anul ăsta, spre deosebire de toate celelalte ediții ale Rocanotherworld, ploaia ne-a ocolit cu totul, în ciuda unor ame­nințări vagi din partea norilor. Oricum, prezența lor era binecuvântată de toți cei care se roteau căutând o fărâmă de umbră, de fiecare dată când acopereau soarele. Astfel că nu e de mirare că prima parte a după-amiezii nu a avut un succes uriaș la public, mai preocupat să găsească ceva rece de băut decât să se agite pe muzică.

Ultimele concerte

Pe la 6 seara însă lucrurile deja se schimbaseră. Zăpușeala se mai dusese, spectatorii se mai răcoriseră, ba cu o apă, ba cu chestii care sigur nu erau apă, astfel încât urcarea pe scenă a trupei locale Adam’s Nest a venit la țanc. Vreme de aproape o oră au răsunat piese pe care festivalierii le știau în mare măsură pe de rost de pe viitorul album al celor patru băieți. Rockul indie pe care îl cântă Răzvan Rusu, Vlad Alui Gheorghe, Andrei Hâncu și Gabriel Belcescu are priză la public, cu riffurile sale încălzitoare și cu versuri ce îndeamnă a fi cântate laolaltă.

După încălzirea viguroasă făcută de cei de la Adam’s Nest s-a trecut la trupa Domino, aflată a doua oară la Roca. Prima dată, în urmă cu patru ani, mi se păruse interesant ce am auzit, dar nu am prea băgat de seamă. Ei bine, de astă dată a fost totuși altceva. Metalul folcloric pe care îl cântă, cu tot cu țambal, a făcut niște pași mari într-o direcție ce mi se pare potrivită. Am găsit că trupa este mult mai bine închegată, cu adaptările după muzică tradițională faine, unele chiar reușite – păcat că în marea de sunete chitara și bateria cam puneau batista pe țambal. Dar să vedem cum va suna și EP-ul pe care urmează să-l lanseze chiar săptămâna aceasta. Până atunci, o mare rugăminte: a nu se confunda sibienii de la Domino cu trupa bucu­reșteană optzecistă, formată din cei ieșiți din Iris și pe unde a trecut și Dan Bittman!

Dar kumm a fost?

Ei bine, după toată zbânțuiala, fie și numai din genunchi, provocată de Domino, pe la 8 jumate trecute fix a intrat în scenă KUMM. Și KUMM a fost bine. Chiar foarte bine. Trebuie să-mi recunosc părtinirea și să spun că a fost concertul meu preferat din tot sejurul ansamblurilor vocal-instrumentale cu specific dat ce s-au desfă­șurat la ediția aceasta a Roca. De la progul cu jazz cântat mai demult până la jazz-rockul alternativ de acum, trupa, în ciuda nu­meroaselor schimbări de formulă, livrează un produs finit (finit-improvizat, de altfel) de calitate. Saxofonul lui Iordache face treabă foarte faină, ce surpriză!, nu-i așa, iar Oigăn se distinge în ambele arte pe care le stăpânește, cea a chitarei și cea a purtatului șepcii.

Partea de KUMM a decurs cu eleganța așteptată, cu îmbinări melodioase, cu discordanțe create simetric, completate aproape firesc de fiecare membru al formației. Mie, cel puțin, mi-a mers la suflet.

Coda: Alternosfera

Și a venit și ultimul concert al serii: Alternosfera. De la ora 22, de când și-au dat drumul la instrumente, frații noștri au reușit să agite publicul de toate culorile și toate vârstele, într-un show în care am apreciat mesajele antirăzboi. Tocmai de aceea – alt punct de apreciere pentru mine, deși am auzit mai mulți ne­mulțumiți – băieții au preferat ca luminile să nu stea pe ei, ci pe public, ca să pună în evidență mesajele pe care le transmiteau nu numai prin muzică și versuri, ci și prin imaginile proiectate pe ecranul generos din spatele scenei. Iar spectatorii s-au agitat, au cântat, au dat din cap, din umeri, din genunchi, din tot ce au avut la ei pe ritmurile uneori dureroase ale Alternosferei. Mai ales în situația internațională dată, a fost poate cea mai potrivită coda dată festivalului Rocanotherworld.

Da, și anul acesta s-a reușit: pe 23 iunie, ziua lui Roca, s-a petrecut frumos. Doar că numele lui a fost tot mai absent din festival. Să vedem ce va însemna pe viitor Be curious! Be different! Be for others!.