„Ești un frumos, Sibiule! Și ce bine îți vine FITS-ul anul ăsta“ a fost înscrisul publicitar al unei bănci partenere, primul pe care mi-au căzut ochii când am intrat în oraș ca invitat al Festivalului Internațional de Teatru din Sibiu (ediția 29, 24 iunie – 3 iulie). Evenimentul ne-a obișnuit cu cifre impresionante: conform organizatorilor, aproape 800 de evenimente, în 80 de spații de joc, invitați din 75 de țări, și cu o stare specială dominată de artele spectacolului, care atrage public din întreaga țară.
Un program dens, cu forme de arte ale spectacolului surprinzătoare și cuprinzătoare, un mix de live-uri și online-uri, indoors și outdoors, expoziții, parade, conferințe, întâlniri, lansări de carte au făcut din oraș un centru al esteticului. Mi-ar fi greu să fac o selecție despre care să scriu, ca să cuprind cât mai mult din spiritul manifestării enumăr câteva creații care m-au încântat: Chiritza în carantină (Teatrul Național „Lucian Blaga“ din Cluj), Kirița sau jocul de-a… (Teatrul Național „I.L. Caragiale“ din București), Rosto (Teatrul Act din București), Lecția (Teatrul Nottara din București), Toate lucrurile pe care mi le-a luat Alois (Reactor de creație și experiment Cluj Napoca), Quartett (Teatrul Național „Radu Stanca“ din Sibiu, secția Germană), Mal/ Praxis, Faust, Povestea prințesei deocheate (Teatrul Național „Radu Stanca“ din Sibiu), seria de dans contemporan din Israel (Nevoia de mângâiere – Asylum, Kibbutz Company, Hora-Filmul, Batsheva Dance Company), spectacole stradale, concerte etc.
„Dulcele târg“ la FITS
O lucrare grafică inserată în Athanor, expoziția lui Dragoș Pătrașcu de la Muzeul de Artă Contemporană, intitulată Soarele inocenței, a devenit afișul FITS din acest an. Alături de ea se află expuse lucrări de pictură, grafică și instalație, un univers vizual complex, surprinzător.
Un alt artist ieșean, Felix Aftene, a dus la FITS, în componenta de arte vizuale Noi și ele, o privire asupra lumii animalelor, vizitabilă la Cabinetul de Cartografie al Palatului Bruckenthal, cu lucrări de pictură, un periplu imaginar care leagă două lumi, a necuvântătoarelor și cuvântătoarelor.
Pe componenta stradală, Fanfara de la Cozmești, „o fanfară de legendă“, e nelipsită din program în ultimii ani. E cea mai veche fanfară din țară, de acum un secol și mai bine, care a păstrat tradiția cântatului după ureche, fără partituri, care a colindat planeta și acum a încântat privitorii pe pietonalul central.
Romeo și Julieta R&J – Theatre and Music Club, o versiune nonverbală, adusă în ziua de azi de masteranzii UNAGE Facultatea de teatru Arta Actorului (Păpuși, Marionete) a fost susținută în secțiunea „teatru studențesc“. E un spectacol (regia și scenariul: Ciprian Huțanu, măști și decoruri: Cosmin Iațeșen, coregrafia: Dumitru Georgescu, costume și coafură: Jeni Stănilă, aranjament muzical și sunet: Mihai Cornea, light-design: Adrian Buliga, consultant scenografie: Nic Ularu) ce combină mijloace de expresivitate scenică pe care tinerii artiști le integrează coral într-o reprezentație de teatru fizic și măști, cu sonorități clasice remixate și actuale, cu un ecleraj asortat. O formulă inspirată care osmotizează granițe dramaturgice canonice, pune-n armonie tehnici teatrale diverse adaptate pe valorificarea potențialul artistic al absolvenților de studii aprofundate.
În secțiunea „lansări de carte“ s-au înscris două titluri apărute la Editura Junimea. Primele cronologic sunt cartea lui George Banu, Teatrul și spiritul vremii, plus revista „Scriptor“. Apoi, cartea colectivă Fereastră către digital. Teatrul și noile tehnologii/ Open New Tab. Theatre and New Technology, pe care am coordonat-o, ca parte a unei serii care a inclus până acum șapte titluri. Au vorbit despre ea Andrei Terian, Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu, Mihaela Michailov, curator Festivalul Național de Teatru, Oana Cristea Grigorescu, critic teatral. Volumul este un proiect al Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași (pe care-l curatoriez de la cea dintâi ediție, 2008) și Asociația Internațională a Criticilor de Teatru România, a cărei președintă sunt.
Așa cum scriam în prefață, „transformarea paradigmei a cuprins toate palierele care structurează arta teatrală. Laboratorul de creație s-a mutat pe video calls, echipa nu s-a mai întâlnit fizic, s-a motivat reciproc inspirațional în mediul virtual, a recurs la tehnici remote de comunicare și de lucru. Produsul artistic însuși a căpătat contururi pretabile digitalului: desfășurări de tip flux, pluri-focalitate, compoziții împrumutate din video gaming, mult visuals, dinamici filmice. Spectatorul a fost extras din alveola fotoliului sălii de spectacol și lăsat să stea acasă în fața unui device care livrează prin streaming noile formate. E imersat în realități altele decât cea factuală, pe care le conștientizează prin ochelari VR, grație 3D-ului, animației computerizate. Video designul și sound designul preiau frâiele și propun lumi alternative în care privitorii se scufundă fără ezitări receptive. Privesc, ascultă, simt, rezonează în interiorul unor acțiuni recreate electronic. Teatrul renunță să mai fie doar reprezentare, recurge la simulare. Între artiști și spectatori intervine un nou perete pe lângă cel de-al patrulea, asociat convențional cu oglinda scenei, bariera invizibilă între iluzia artistică și realitate. Ecranul, care leagă universuri atașate emoțional – formulele teatrale electronice și receptorul dispus să le urmărească, devine al cincilea perete“.
Semnăturile care apar în sumarul volumului sunt Mirella Patureau, Oana Stoica, Cristina Rusiecki, Daniela Șilindean, Silvia Dumitrache, Călin Ciobotari, Mihai Gligan, Oana Cristea Grigorescu, sussemnata.
FITS a fost „frumusețe“, dar a fost și bucurie!