Un festival care i-a adunat laolaltă la Iași pe „cei mai drepți și mai viteji dintre toți tracii“ s-a suprapus ca timp de desfășurare peste nunta lui George Simion de la Măciuca.
Astfel că weekendul de dinaintea weekendului trecut ne-a oferit o alternanță de ii, ițari și căciuli de tarabostes. Un spectacol de final de vară exotic pentru urbanul cosmopolit, o „întoarcere la rădăcini“ pentru nostalgici. Unde mai pui că în perioada aceasta duduie boxele și se învârt tiribombele și la tradiționalele „zile ale comunelor“ pe tot întinsul plai.
Cred că fiecare popor se raportează la istorie mai degrabă ca la o mitologie intrată în mentalul colectiv. Istoria, fie ea de manual, fie ea „de meserie“, e lăsată mai curând în sarcina cercetătorilor decât în cea a românului, maghiarului sau americanului. Nu văd nimic greșit aici și nici n-ai cum să cenzurezi așa ceva. I-am văzut pe unii de-a dreptul stupefiați că autoritățile publice locale sponsorizează un eveniment care îi ridică în slăvi pe daci, care nu erau creștini, deci niște satane opuse idealului de român verde de azi. Până la urmă ține de gusturi și cam atât. Place la popor, bagă banul și primăria, și CJ-ul ca să-și poată băga cușma de tarabostes acolo în poză, și politicianul.
Revenind la dacii noștri, neapărat liberi și neînfricați, dar cam necreștinați, o sărbătoare câmpenească unde se reconstituie, după izvoare istorice pe care le avem, o eră tare îndepărtată, niște lupte sau niște obiceiuri nu cred că face rău nimănui. Anual, în SUA, se organizează probabil mii, dacă nu zeci de mii, de reconstituiri ale Războiului Civil. Cu uniforme, cu flinte, cu tunuri, cu tot ce trebuie, și nu se scandalizează nimeni. Generațiile își predau ștafeta în aceste lupte în care se mai întâmplă și accidente – când mai cade de pe cal vreun „soldat“ ceva mai aghesmuit.
Cu nunta lui Simion în ie și ițari, cu obiceiuri de nuntă „strămoșești“ (multe din ele împrumuturi și adaptări din alte culturi, dar asta-i altă poveste) treaba e un pic diferită. Asta pentru că trimiterea istorică la nunta lui Corneliu Zelea Codreanu nu poate fi ignorată cu mare ușurință. Deja nu mai asistăm la o reconstituire benignă a unei întâmplări din trecut. Nu știu câtă carte are George Simion, dar în sânul hardcore al mișcării AUR găsim ideologi pentru care Zelea Codreanu și legionarismul reprezintă repere și izvoare de la care se adapă. Ca un arc peste timp, în materie de marketing politic grupările extremiste par să aibă idei puține, fixe și periculoase.
În privința pericolului reprezentat în viitor de AUR și de Simion, părerile sunt împărțite. De la cei pe care-i strânge-n spate perspectiva de a-i vedea într-o zi la guvernare, fie și într-o coaliție, și până la înțelepții care spun că e o creație nepericuloasă a serviciilor românești menită să țină într-un singur coș, alături de o formațiune controlabilă, toate curentele „de ciudați“ și, astfel, siguranța națională să nu fie pusă în pericol. Dacii să-i pieptene!
Teama validă este că la un moment dat dacii liberi care sunt convinși de existența tunelurilor de sub Carpați și neolegionarii lui Simion ar putea să facă joncțiunea și să vină cu ideea de a ne scoate din UE. Cu sprijinul mașinăriei de propagandă rusești, scenariul nu pare chiar atât de fantasmagoric. Am văzut că în prezența unei lebede negre, cum a fost pandemia, toate calculele politice pot fi date peste cap. Închiderea piețelor și oboarelor, mai ales în micul urban și în mediul rural, au răpit victoria electorală îndelung muncită și premeditată a PNL în alegerile parlamentare. Deci nu trebuie foarte mult pentru a reseta calcule.
N-avem încă suficiente date nici să fim liniștiți, dar nici total pesimiști. Generația noastră pare să fie însă una care se va confrunta cu mari stoluri de lebede negre. Criza economică, reașezarea economiei post-covid, criza prețurilor la energie, încălzirea globală, războiul din Ucraina, inflația galopantă – sunt toate la orizont. Zamolxe să ne-ajute!