Strategie artistică de a reînvia episoade din adâncimile seculare ale trecutului, reenactment-ul e foarte prizat dincolo de ocean, în SUA. O formă de documentare cu mijloacele artelor vii, el reconstituie, pe chiar locurile unde s-au desfășurat, bătălii antologice ori alte evenimente memorabile, operând o interesantă conexiune între prezent și pagini relevante de istorie.
Scopurile sunt multiple, convergente. Principalul e aducerea aminte. Aniversarea unor cifre rotunde, sărbători naționale ori ale comunității locale devin prilejuri oportune pentru asemenea puneri în scenă în aer liber.
O altă țintă este educațională. A asista ca privitor la un eveniment de acum o sută sau mai multe de ani e o experiență pe care memoria o reține cu siguranță. Iar o învățare activă este mult mai eficientă decât o prelegere.
O tradiție străveche
Dimensiunea de divertisment nu e exclusă. Orice reenactement atrage prin el însuși, e ca un spectacol, doar că unul care reface cu acuratețe științifică o secvență deja petrecută. Partea sentimentală e inclusă! A vedea cu proprii ochi personalități ale căror nume și portrete se află în enciclopedii are un impact afectiv considerabil.
Reenactment-ul reunește amatori, figuranți dornici să se implice în scenografii reale, autentice, în costume și cu recuzită confecționate după imagini și relatări de epocă. Asemănarea fizică cu cei impersonați, când vine vorba de personalități, e de la sine înțeleasă, la fel ca respectarea adevărului istoric.
Formulele de rejucare a unor lupte are o tradiție străveche. Romanii le utilizau pentru a-și etala succesul de cuceritori, Evul Mediu le-a folosit ca modalitate de impresionare a publicului. Anglia secolului al XVII-lea pare să fie locul unde reînvierea unor episoade de odinioară a fost apreciată, experții considerându-l inițiator pe lordul James Dunn de Coniston. El a refăcut la Londra Blackheat (1645), scene din Războiul Civil încă în desfășurare, cu scopul de a atrage atenția asupra confruntării armate. Genul s-a dezvoltat ca număr și amploare, întrucât atrăgea mulțimea.
Evenimente reale
Lordul Buckingham a mers mai departe, pe lacul de pe proprietatea sa regizând (1821) variante navale din vremea războaielor napoleoniene. Moda a fost exportată odată cu emigrația masivă peste ocean, unde a luat anvergură. Uneori, performeri erau veteranii înșiși, prezența lor conferind un plus de autenticitate demersului și o doză sporită de subiectivism.
În termenii lui „cel mai/cea mai“, în listă se înscriu Asediul de la Namur (din timpul Războiului de Nouă Ani), realizat în 1934 în Marea Britanie ca parte a unui spectacol care a durat nu mai puțin de șase zile. În Lumea Nouă, la 125 de ani de la Războiul civil, un reenactment a reunit peste 6.000 de figuranți. Statisticile arată că, în prezent, în SUA au loc anul peste o sută de refaceri live ale unor momente din confruntarea dintre Nord și Sud.
Istorie vie a fost și Sibiu 100. Centenarul României Mari, finanțat de Primăria Sibiu și imaginat de Radu Alexandru Nica, coagulând comunitatea locală și formele ei de expresie populară și cultă. Acest episod de reenactment a implicat peste 1.000 de oameni. A reprodus un eveniment real, vizita la Sibiu (2 ianuarie 1919), în cadrul unui turneu național post-semnarea actului Unirii, a generalului Henri Mathias Berthelot. Un turneu făcut de acest „cel mai bun prieten al României Mari“ pentru a sublinia sprijinul Franței și a atenua, pe cât posibil, din tensiunile interetnice.
O arhivă vie
În faza de pregătire a călătoriei înapoi în timp, regizorul s-a documentat citind publicațiile de atunci, pentru a intui „emoția vremii“, cărți, arhive video și, mai ales, arhiva de război a Franței. Informațiile oficiale vorbesc despre o defilare militară, despre prezența prin reprezentanți a circa 70 de comunități din preajma Sibiului și o adunare de peste 10.000 de oameni entuziaști.
Reenactment-ul din 2018 le-a refăcut pe toate: o paradă militară de 300 de cadeți de la Academia Forțelor Terestre din Sibiu, costumați în uniforme, infanterie și cavalerie, deplasându-se pe traseul Piața Mică – Podul Minciunilor – Piața Mare, pentru a fructifica scenografia arhitecturală; venirea lui Berthelot și a lui Iuliu Maniu în automobil de epocă, discursurile celor doi așa cum au fost consemnate de istorici.
O arhivă vie, în mișcare, o extragere din rafturi de bibliotecă și din documente a născut un spectacol popular al cărui scop a fost mai ales retrăirea afectiv-simbolică a unui moment de răscruce din istoria națională și a locului.
(Articolul face parte din volumul colectiv bilingv în curs de apariție Teatru și război, editat de Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași, ediția a XV-a, 1-9 octombrie, tema conflict/ confruntare.)