Emil Brumaru: O! Iata un verb nou: a te fetiti, a se fetiti!!! Cum te fetiteai? Acum chiar am ramas interzis. Dar imi place enorm cuvintul. Uite, sa fie un punct fix, nu am scris Infernala comedie pentru a o publica (nici nu as fi reusit pe atunci asa ceva), ci fiindca nu mai puteam scrie altfel decit in felul asta… E clar, ajunsesem aici. Mi se bara drumul. Era un hop, insa l-am sarit din dorinta de-a continua cu orice risc interior, ca sa incep apoi poate altfel… Da, din placerea de a-mi „improspata” silabele… Cu o usurinta incredibila, parca mi se dictau versurile, cu bucuria ruperii unor bariere din mine… Eram si singur in toata casa, plecasera cu mic si mare la Curtea de Arges…
V.D.N.: Sigur, cunosc povestea din spatele Infernalei comedii, cel putin ce spuneti din ea. E si imposibil de imaginat ce reactii ar fi fost cu aproape 30 de ani in urma, daca acum… Desi, desi… Spuneam doar ca acele cuvinte din scrisoarea-prefata mi-ar fi fost utile in aparare. Fetitirea? Fetitirea nu e o chestie care sa poata fi explicata sau descrisa. Te fetitesti sau nu. Ce, strugurii fara simburi stiu cum sa faca sa aiba bobul asa sau altfel? Pur si simplu il au.
E.B.: Tu ma bagi direct in „eternul” si „misteriosul” feminin, cu raspunsul apropo de „fetitire”! Te dai de bob de strugure acum! Si-nca din aia fara simburi, pe care eu nu i-am vazut si gustat niciodata. Dar poate ca tocmai in asta sta farmecul de-a discuta cu o femeie cite in luna si-n stele-logostele… Mama si tatal tau mi-ar fi ars Infernala… ca sa nu cada cumva in miinle tale curioase. E remarcabil totusi la un fetituc sa se apuce sa „detabuizeze” basme rusesti!
V.D.N.: Nu, nu… In primul rind, tata ar fi citit cu voce tare din Infernala…, poate s-ar fi dedat si la adaugarea vreunui vers, asa, ca in joaca. Dar n-a avut noroc! Cit despre fetitire, lucrurile stau asa – imi intrebam motanul birmanez: tu de unde stii sa ai blana maro pe aici, si de unde stii sa ai alba pe aici? Si plimbam degetul aratator pe urechi, apoi pe burtica lui. Si el privea cu ochii aia albastri si nu stia nici de ce e motan, de ce nu e, bunaoara, urs panda. Asa e si cu fetitele, si cu strugurii, nu cu mine, nu de mine e vorba aici. Eu stau in fata unui monitor si scriu ca sa nu vorbesc singura.
E.B.: Preiau: eu stau in fata unui monitor si scriu ca sa nu vorbesc singur… dar sint din ce in ce mai curios sa aflu amanunte despre cine imi raspunde cu fel de fel de cuvinte pe care nu le stiam pina acum. Scamosila era siamez si habar nu avea de asta… dar daca stia? Fiindca prin tot comportamentul lui era deosebit. Dovada e ca nici iubita pisiceasca nu si-a gasit… erau prea „vulgare” pentru el mitele rurale! Tatal asta al tau e de milioane daca ar fi citit cu glas tare Infernala… Ati fi auzit si voi, fetititele casei… Dar mama? Nu ar fi ramas tablou cu borcanul de dulceata in brate?