Din pricina caldurii, creierul plutise toata ziua intr-un soi de supa. Nu stiam ce sa scriu pentru „Suplimentul de cultura”. Plus alte evenimente-jalon, printre care si eclipsa de luna din acea seara. Mi-am adus aminte ca in 1988 cumparasem, de la libraria „Dacia Traiana” din Sibiu, romanul Din inima Africii de Karen Blixen (nume care nu-mi spunea nimic), doar pentru ca editia scoasa de Cartea Romaneasca (in traducerea lui Gabriel Gafita) avea pe coperta fotografii de epoca. O doamna cu un buchet de crini interminabili, portretul unui barbat cu fata foarte neteda, o masina de scris – pe coperta unu, respectiv niste negri si un aeroplan – pe coperta patru. In Sibiul bovaric din care visam sa decolez cu prima ocazie, viata lui Karen Blixen in Africa a irumpt ca o jerba colorata. Plantatii de cafea distruse de lacuste, ploi care cadeau afara, in timp ce pe veranda se citea din sezlong si se asculta muzica la patefon, dar, de ce sa mint, cel mai extraordinar mi s-a parut amorul baronesei cu englezul Denys Finch Hatton (cel cu fata ca o luna plina de pe coperta) – care aparea cind si cind cu carti, povesti si haine deschise la culoare, si care avea sa moara cazind nu departe cu avionul lui, un Moth pe care-l botezase Gipsy Moth, si cu care zburase si Karen Blixen.
Peste putini ani am vazut si filmul Out of Africa – foarte american (sic) –, realizat de Sydney Pollack, in care Meryl Streep era Karen Blixen, iar Robert Redford – Finch Hatton. Si daca mi-a placut atunci mi-a placut mai ales pentru aventuroasa si nefericita poveste de dragoste din zemoasa Africa. (Nu stiu daca mi-ar mai placea si acum.)
Filmul mi se pare azi atit de dulceag, incit chiar si lovestory-ul are ceva fericit in nefericirea lui, pina si faptul ca baroneasa capoteaza la capitolul afaceri incit trebuie sa vinda tot si sa se intoarca in Danemarca suna romantic pe ecran. Si s-a intors, intoxicata cu arsenic de la tratamentul impotriva sifilisului cu care se pricopsise de la sotul ei infidel (arsenic ce o va chinui toata viata), intoxicata de amorul ei tragic, intoxicata definitiv (in sensul englezesc al cuvintului) de Africa.
Si, pentru ca si-asa incercase fara succes sa se sinucida, s-a reapucat de scris (incepuse sa scrie in Africa, tot asteptindu-l pe Finch Hatton). Avea cu putin peste 40 de ani, era singura si fara copilul pe care si-l dorise mult. A scris Sapte povestiri gotice, povestile pe care odinioara i le spusese ea lui Finch Hatton, pe care le-a semnat cu nume de barbat – Isak Dinesen – si care i-au adus succesul pe loc. A scris apoi Out of Africa – romanul aventurii din Kenya.
Au urmat Povestiri de iarna si altele. Se imbolnavea des. Lucra mult. Nu s-a mai maritat. Numele ei era vehiculat ca favorit la Nobel. La sfirsitul anilor ‘50 a facut prima si ultima calatorie in SUA (desi i se extirpase o parte din stomac si minca aproape numai stridii), unde a tinut s-o cunoasca pe Marylin Monroe si unde i-a cucerit pe toti cu verva ei. La intoarcere, arata ca o stafie. A mai trait vreo 3-4 ani si, dupa ce a murit, a fost inmormintata in parcul resedintei sale. In ciuda opozitiei preotului, familia a reinhumat linga ea ciinele preferat.
Nimic de zis
Am luat apoi din raft Din inima Africii si am deschis la plesneala, dind peste paginile in care Karen Blixen vorbeste despre primele zboruri impreuna cu Finch Hatton, despre eliberarea pe care o simtea zburind la mica altitudine peste colinele de la Ngong, peste bivoli si peste peisajul care te face sa crezi ca ai nimerit de cealalta parte a lunii, despre cum englezul oprea motorul in aer ca sa auda cum tipa vulturii linga ei, dar si despre linistea bastinasului kikuyu care „nu incearca sa faca sa treaca timpul, ci se asaza pe jos si traieste”. Capitolul se incheie cu discutia avuta cu un batrin bastinas care a tras concluzia ca ea si englezul zboara degeaba daca n-au reusit sa-l vada acolo sus pe Dumnezeu. Si m-am gindit ca poate numai la batrinete te poti ridica deasupra peisajului si vedea planul vietii tale. Karen Blixen se maritase cu Bror, dar il iubise pe fratele acestuia, Hans, care era si el aviator si care a murit cazind cu avionul cind ea era in Africa. Mai tirziu a aparut englezul. Karen Blixen se indragostise, se spune, prin proiectie – si de Hans, si de Finch Hatton, in al caror spirit de aventura, si totodata intelectual, isi regasea tatal care fusese un adevarat personaj si care se sinucisese cind ea avea 10 ani.
Nu mai zic nimic. Intre a-l cauta pe Dumnezeu in aer si a te pune jos sa traiesti, unii le aleg pe amindoua. Cei norocosi.