Cristina Uruc a studiat compoziția la București, domeniu în care deține și un doctorat. Cu ani buni de experiență în organizare de evenimente culturale, a devenit manager interimar al Artexim în primăvara acestui an. Din această poziție, s-a ocupat de organizarea ediției a XVIII-a a Concursului Internațional „George Enescu“, ce a avut loc în perioada 4-18 septembrie 2022.
Cristina Uruc, îți mulțumesc de la bun început pentru acest interviu, la finalul ediției cu numărul 18 a Concursului Internațional „George Enescu“. Cum a fost?
Mulțumesc, Cătălin. A fost și este în continuare provocator și emoționant.
Dar cu siguranță nu a fost deloc ușor… De ce muzica speranței?
Concursul Internațional „George Enescu“ a fost dintotdeauna un vector al speranței pentru concurenți, pentru juriu, pentru organizatori. Speranța descoperii unor noi talente, întâlnirii cu personalități marcante din lumea muzicii, a revederii cu cei dragi, apropiați. După cei doi ani de pandemie, revenirea în sălile de concert, fără restricții, este un moment festiv, la care publicul și noi, organizatorii, am sperat cu ardoare.
Apropo de pandemie, crezi că ar fi benefic ca aceste etape online să devină obișnuință în economia unui concurs muzical? E mai la îndemână acest hibrid, e bine, mai ales pentru concurenți și nivelul muzical competițional, să fie așa?
Aceste formule hibrid nu sunt decât niște adaptări ale preselecțiilor care reprezintă deja o procedură clasică în structura unora dintre cele mai importante concursuri internaționale. Din punct de vedere strict al organizatorilor – pragmatic vorbind – este mai ușor să gestionezi o selecție online, dar întrebarea ta cred că se referă mai mult la aspectul artistic și aici un președinte sau membru al juriului ți-ar putea da un răspuns mult mai detaliat. Ce pot să spun este că, din punctul meu de vedere, nimic nu se compară cu emoția și energia pe care muzica o poate crea în sala de concert – interacțiunea dintre interpret, public, juriu este parte din experiența competițională și are o mare greutate în selectarea concurenților care trec într-o etapă următoare.
O sută de candidați înscriși anul acesta plus mai bine de 20 de lucrări la secțiunea Compoziție? Au fost mai puțini ca de obicei? Și, dacă da, de ce?
Da, au fost mai puțini. Procentual, față de ediția din 2018 și cea din 2020, participarea a scăzut considerabil. Un motiv ar putea să fie modificarea regulamentului: în prima etapă, cea online, concurenții au susținut un recital complex, de aproximativ 60-65 de minute. Un adevărat maraton. Apoi, contextul geopolitic actual, vecinătatea cu zona de război și suprapunerea campaniei de promovare a concursului și perioadei de înscrieri cu începutul tensiunilor din Ucraina au fost un alt motiv pentru care mulți concurenți au hotărât să nu mai participe. Asta nu explică însă numărul mic de lucrări care au fost înscrise la secțiunea Compoziție, dar aici este o temă care poate fi pusă în discuție separat.
Da, Compoziție. De ce e importantă această secțiune, cine sunt personalitățile care au jurizat anul acesta, cine e câștigătorul și cum e lucrarea câștigătoare?
Consider că această secțiune este la fel de importantă ca celelalte trei – violoncel, vioară și pian – dar că prin specificul ei atrage mai puțin atenția publicului larg și mai mult a cunoscătorilor. Este o secțiune exotică, de nișă, care trebuie adusă în atenția generală prin instrumente diverse de promovare.
De ce? Pentru că George Enescu este cunoscut și pentru creația sa muzicală, nu numai pentru că a fost un dirijor și un interpret de excepție. Demersurile susținute de promovare a muzicii lui Enescu prin introducerea lucrărilor emblematice în repertoriul celor mai mari orchestre și ansambluri este un obiectiv pentru care managementul anterior și prezent al ARTEXIM și directorii artistici ai Festivalului și Concursului Internațional „George Enescu“ se luptă în continuare. Aceste demersuri dau roade. Juriul concursului de compoziție a fost prezidat și în acest an de maestrul Zygmunt Krauze, o prezență constantă în juriul acestei secțiunii de câțiva ani. O persoană echilibrată, un compozitor de excepție reprezentant al școlii poloneze, o somitate în materie. Membrii care au completat juriul sunt personalități marcante ale componisticii internaționale, precum Tim Benjamin, Dan Dediu, Adrian Iorgulescu, Hubert Stuppner sau Cornel Țăranu. Dan Dediu este, de asemenea, și câștigătorul concursului Enescu la secțiunea compoziție. Anul acesta am avut 22 de lucrări înscrise, atât la secțiunea muzică de cameră, cât și la simfonică. Publicul a aflat, în seara de 18 septembrie, în cadrul galei finale a Secțiunii Pian, și câștigătorii secțiunii Compoziție, la categoriile muzică simfonică, muzică de cameră și originalitate, premiu acordat în premieră anul acesta. Sunt Shin Kim, cu lucrarea Symphony nr. 1 – Consolations, Leonardo Marino, cu lucrarea Il deserto del senza tempo, și Bartosz Jawor, cu lucrarea Prayers.
Și tu ești compozitor ca formație, adică un muzician care poate să audă o partitură citind-o… Noi ceilalți o vom auzi anul viitor sau peste doi ani? Ar putea această secțiune să aibă o greutate mai mare în economia Concursului Enescu? George Enescu a fost, da, înainte de toate compozitor.
Publicul va avea ocazia de a asculta în premieră absolută la nivel mondial, lucrările laureate – atât în cadrul Festivalului Internațional „George Enescu“, ediția 2023, cât și în cadrul Concursului Internațional „George Enescu“, ediția din 2024. Cum spuneam și mai devreme, Secțiunea Compoziție are o greutate egală în economia Concursului Enescu alături de celelalte trei secțiuni. Ține de noi, organizatorii, să o comunicăm în așa fel încât și publicul larg să conștientizeze lucrul acesta. Creatorul este personajul ascuns, artizanul sunetelor neauzite, care, cu ajutorul interpretului, prezintă publicului produsul imaginației și tehnicii sale. A asculta o lucrare nouă este întotdeauna un eveniment, o sărbătoare, un moment unic în viața oricărui meloman.
Pentru că vorbim de compoziție; la începuturile Concursului Enescu, în septembrie 1958, mai mult ca o anexă înglobată în Festival, a existat de exemplu și o secțiune Canto. Cum ar arăta această competiție dacă toate energiile și banii s-ar canaliza în una , maximum două secțiuni, să spunem Compoziție și Vioară? Crezi că ar fi mai bine pentru Concursul Enescu sau pentru creația lui Enescu? Ar putea deveni un concurs mai sonor? Sau nu?
Misiunea Festivalului și Concursului Internațional „George Enescu“ este aceea de a face cunoscute creația și valorile enesciene unui număr cât mai mare de muzicieni și iubitori ai muzicii. Nu cred că eliminarea unor secțiuni ar reprezenta un sprijin în realizarea ei. Din contră. S-ar pierde mare parte din vectorii prin care muzica și moștenirea lăsate de George Enescu și care sunt transmise posterității. Consider că fiecare concurs are specificul său și că numărul de secțiuni este dictat de obiectivele pe care acesta și le propune, sau de creatorul/ interpretul/ dirijorul căruia îi este dedicat. Întrebarea ta presupun că vine în urma unei cercetări asupra structurii unor mari concursuri internaționale care sunt centrate pe una sau două secțiuni sau care, după modelul Queen Elisabeth Competition, alternează anual secțiunile competiționale. Cred că structura actuală a Concursului Enescu poate fi îmbunătățită în privința unor aspecte – eliminarea unor secțiuni nu este însă luată în considerare.
Știi foarte bine ce spunea Bartók despre concursurile muzicale. Și totuși, chiar dacă premiile la Enescu au fost în valoare totală de 120.000 de euro, ce face un concurs să devină important? Numele, banii, juriul, agențiile de impresariat partenere?
Concursurile sunt pentru cai, nu pentru artiști – haioasă afirmație, care are un sâmbure de adevăr. Dar există o fațetă importantă a medaliei, o realitate: pentru mulți dintre interpreții, dirijorii, compozitorii foarte cunoscuți la nivel internațional, concursurile au reprezentat o rampă de lansare în carieră. Banii sunt importanți, dar mai importante sunt, din punctul meu de vedere, alte două aspecte. Primul este pregătirea pe care fiecare concurent o realizează înainte de o competiție importantă – este un proces complex, de cunoaștere a limitelor proprii, de încercare a depășirii lor. Este un exercițiu de rezistență și concentrare, pentru a evolua la nivel maxim pe scenă pentru juriu și public.
Al doilea aspect se referă la oportunitățile pe care un concurs de nivelul nostru le poate oferi: câștigătorii sunt programați în Festivalul Internațional „George Enescu“ și în Concursul Internațional „George Enescu“, au ocazia de a cânta cu cele mai mari orchestre și de a lucra cu dirijori de talie internațională. Anul acesta am semnat un parteneriat cu Askonas Holt, una dintre cele mai mari agenții de impresariat artistic din lume, care va oferi ghidare și mentorat primilor clasați la secțiunile violoncel, vioară și pian. Apoi, diferite alte oportunități pot apărea pe parcurs – propuneri de concerte în România sau în străinătate, colaborări noi, vizibilitate crescută.
Cu ce crezi că rămân concurenții, toți concurenți nu doar laureații, după o astfel de competiție?
Își îmbogățesc repertoriul cu lucrări enesciene – nu este puțin lucru. Majoritatea nu ar alege să interpreteze din proprie inițiativă compozițiile lui George Enescu, din diverse motive. Odată abordată creația lui, dacă este studiată cu atenție, concurenții descoperă noi modalități de înțelegere a muzicii, de interpretare și stil. Este principalul câștig.
Ce am putea face noi, cei de acasă, pentru tinerii care pleacă să studieze afară, ce am putea face pentru a avea mai mulți români înscriși la concursul care poartă numele românului Enescu?
Acasă este întotdeauna acasă pentru orice tânăr care pleacă să studieze în străinătate. Eu văd plecarea ca pe o ocazie de a te dezvolta, de a te deschide, de a te expune unor noi stimuli și experiențe formatoare. Cunosc nenumărați muzicieni care, deși rezidenți în alte orașe ale lumii, se implică în viața culturală din România – acest lucru nu poate fi decât un câștig. Puțini sunt cei care pleacă și întorc definitiv spatele mediului din care provin. Sunt excepții.
Concursul Internațional „George Enescu“ este deschis tuturor muzicienilor, indiferent de naționalitate și de țara de reședință. Sigur că o participare mai numeroasă a reprezentanților României în concurs ar crește șansele ca premiile să rămână în țară, dar asta depinde de nivelul celor care se înscriu. Cantitate nu înseamnă neapărat calitate. Spre exemplu, anul acesta au fost înregistrați 16 concurenți de naționalitate română/ reprezentanți ai României în etapa online a secțiunilor violoncel, vioară și pian. Din cei 16, șapte s-au calificat pentru semifinalele care au avut loc între 4 și 18 septembrie la București. Imensa noastră bucurie a fost că la fiecare dintre cele trei secțiuni câte un premiu s-a dus către un reprezentant al țării noastre, Maria Marica fiind câștigătoarea premiului întâi la secțiunea vioară. Constantin Borodin și George Todică s-au clasat pe locul doi la secțiunile violoncel și pian.
Cristina Uruc, arhiva personală
Și tu ai studiat afară, ai lucrat pentru importante instituții muzicale europene. A contat experiența ta alături de Pavia Baroca, Ghislieri sau Il Giardino Armonico?
Prima expunere la o experiență internațională a avut loc în primul an de liceu – participarea la Choir Olimpics la Budapesta, ca membră a corului reprezentativ al Liceului de Artă din Constanța – actualul Colegiu Național de Arte „Regina Maria“. Atunci am luat contact pentru prima dată cu „lumea de afară“ și mi-am dat seama că există multiple culturi, realități și posibilități de a te încărca cu energii pozitive și emoții constructive. Apoi a urmat Choir Olipics la Bremen, iar în clasa a XI-a cursul internațional de compoziție din cadrul IconArts unde am cunoscut compozitori și muzicieni de talie internațională, am interacționat cu elevi și studenți din alte țări, curs la care am continuat să particip ani la rând.
Am început să colaborez cu echipa ARTEXIM la finalul anului I de facultate (2007), în calitate de asistent în cadrul Concursului Enescu, secțiunea pian. Am rămas în echipă până în 2013. Aproape șapte ani în care expunerea la un mediu internațional a devenit normalitate. Am studiat la Hochschule für Musik und Theater în Hamburg și am avut prima experiență de turneu cu un ansamblu internațional la Pavia, alături de Corul și Orchestra Ghislieri și Giulio Prandi, care s-a transformat într-o colaborare multianuală. Ca membru în echipa administrativă a Centrului de Muzică Veche din cadrul Colegiului Ghislieri, am avut ocazia să mă adaptez și integrez într-o cultură și comunitate nouă, să aplic ceea ce învățasem în România într-un context internațional și să acumulez noi cunoștințe, să dobândesc noi abilități.
Colaborarea cu ansamblul Il Giardino Armonico și Giovanni Antonini a fost un moment cheie în viața mea profesională – am avut oportunitatea de a călători într-un ritm susținut, de a coordona logistic repetiții, înregistrări și concerte în cele mai importante săli de concerte europene, de a ieși din zona de confort găsind soluții în momente de criză. Am profitat de șansa de a-mi exersa și dezvolta memoria vizuală, inteligența emoțională și de a găsi căi de comunicare cu personalități și caractere diverse. A urmat colaborarea cu Filarmonica de Stat din Sibiu, în calitate de consultant artistic. Aici am avut ocazia de a aplica și adapta toate cunoștințele dobândite anterior, într-un mediu preponderent privat, la procedurile unei instituții muzicale de stat din România. Am punctat toate aceste momente pentru a sublinia că expunerea la un context internațional se poate realiza atât în țară, cât și în străinătate. Da, studiile și experiențele internaționale au contat. A fost o evoluție organică, naturală, care a contribuit la dezvoltarea mea personală și profesională.
Maria Marica, premiul I vioară, 2022, © Alex Damian
Benjamin Kruithof, Luxemburg – violoncel; Maria Marica, România – vioară și Alexandra Segal, Israel – pian, ei sunt câștigătorii din acest an , indiferent că au cântat Prokofiev, Brahms sau Dvořák. Ai fost acolo, alături e ei, în sală sau în culise?
Am fost prezentă la etapele de desfășurare ale concursului mai puțin decât mi-aș fi imaginat și decât mi-aș fi dorit. Dar asta nu m-a împiedicat să simt energia incredibilă pe care fiecare dintre cei trei câștigători au creat-o pe scena sacră a Ateneului Român. Am trăit alături de concurenți, juriu, public și de echipa ARTEXIM – organizatorul Festivalului și Concursului Internațional „George Enescu“, emoțiile puternice și satisfacțiile încheierii cu succes a unuia dintre cele mai importante proiecte strategice pentru România. Adrenalină pură.
Și nu a fost doar concursul, cu emoțiile sale, publicul român a avut parte la Ateneu de cinci recitaluri superbe pe lângă concertul de deschidere, un micro festival, cum ai spus la conferința de presă inaugurală. Ai avut un recital favorit?
Aș face o nedreptate să desemnez un favorit între cele cinci recitaluri care au avut loc la Ateneul Român – toate, alături de cele trei recitaluri care au fost organizate la Sibiu în colaborare cu Asociația Play și cu sprijinul Filarmonicii de Stat Sibiu, au fost excepționale, unice. Un adevărat regal de virtuozitate, sensibilitate și afecte.
Cum te simți în acest job, ca manager al unei instituții care organizează cel mai important eveniment muzical românesc, unul cu conotații internaționale, și care poartă numele lui Enescu?
A fi vârful de lance al unei echipe dedicate, implicate și profesioniste generează cel mai frumos sentiment pe care mi l-aș fi putut imagina. Sunt recunoscătoare pentru ocazia de a contribui cu toată energia de care dispun la realizarea misiunii ARTEXIM – aceea de a promova creația și valorile muzicianului și omului George Enescu. Pentru acest sentiment vreau să le mulțumesc colegilor mei, directorului artistic Cristian Măcelaru, colaboratorilor, Administrației Prezidențiale și Ministerului Culturii, partenerilor și tuturor instituțiilor și oamenilor implicați în susținerea și promovarea fenomenului Enescu.
Recital David Grimal, vioară & Itamar Golan, pian – 7 septembrie 2022, (c) Alex Damian
Cu ce rămâi tu, Cristina Uruc, managerul Artexim, după această ediție de Concurs Enescu?
Cu dorința de a deveni, cu fiecare zi ce trece, „a better version of myself“ – servind, muncind serios, rămânând cu picioarele pe pământ.
Nu cumva e într-un fel o repetiție generală pentru ce urmează anul viitor la festival?
Concursul a fost un concert în sine, cu repetițiile și generala lui, așa cum, în următoarea perioadă, sunt programate repetițiile și generala pentru Festivalul Internațional „George Enescu“ – ediția 2023.
Festivalul din septembrie anul viitor, într-o nouă formulă managerială… la ce să ne așteptăm, va fi o nouă față a Festivalului Enescu?
Festivalul Enescu este o catedrală – așa îl numea Mihai Constantinescu în mesajul său de salut la încheierea mandatului de director ARTEXIM, după 30 de ani. Cărei catedrale i se poate schimba fața, construcția, structura, elementele de rezistență într-un timp atât de scurt de la preluarea proiectului de către un nou arhitect? Cei ce se așteaptă la o schimbare radicală și o cer cu tărie și cu ardoare, motivând-o ca pe o necesitate, ca pe o demonstrație de putere și o confirmare de „vrednicie“ a noii formule manageriale și artistice, nu cunosc sau nu au înțeles pe deplin fenomenul.
Știu că nu ne poți spune prea mult, dar dă-mi te rog măcar trei noutăți pentru ediția 2023
Festivalul Internațional „George Enescu“ va fi contextul în care cei mai mari interpreți, dirijori, compozitori și orchestre vor evolua în România. Un far al binelui, al speranței, al iubirii și al magiei. Ne dorim ca următoarea ediție să aducă o contribuție mai mare la creșterea publicului meloman prin concerte dedicate familiilor, copiilor. Conceptul artistic al maestrului Cristian Măcelaru este unul centrat pe deschidere, transformare, dinamism și flexibilitate, trecând prin filtrul și experiențele sale deciziile, informațiile și proiectele de la antecesorii săi, dându-le o notă personală, unică.
Îți mulțumesc mult, mult succes!
Și eu îți mulțumesc, Cătălin, că te-ai aplecat cu atâta interes asupra ediției din acest an a Concursului Internațional „George Enescu“. Ne bucurăm să te avem alături de noi la cea de-a 26-a ediție a Festivalului, care va avea loc între 27 august și 24 septembrie 2023 în București și în alte orașe din țară. Urmăriți website-ul www.festivalenescu.ro, canalele noastre de socializare și scrieți-ne, contactați-ne.
Mulțumesc publicului întotdeauna călduros și, nu în ultimul rând, pregătiți-vă pentru loteria abonamentelor, care va avea loc cel târziu la începutul lunii decembrie 2022, după ce programul va fi anunțat integral în conferința de presă de lansare a Festivalului, în luna noiembrie.
Vă așteptăm alături de noi pentru a simți o emoție unică. Veniți la concertele festivalului.
FOTO 1: © Tudor Udrescu