Internațional  -  Dragos Cojocaru  -  

„Curatorii însărcinați cu conservarea istoriei tratează trecutul ca pe o sursă nesfârșită de rușine“, afirmă în articolul The end of the museum (publicat de „Spiked“), sociologul și profesorul universitar Frank Furedi.

Furedi pornește de la întâlnirea organizației International Council of Museums (ICOM) de la Praga, de la sfârșitul lui august, când, spune el, „delegați din întreaga lume au discutat dacă muzeele trebuie să rămână instituții raționale, să devină ușor woke sau complet woke“. Mai precis, la Pra­ga s-a discutat despre o nouă definire a ceea ce înseamnă un mu­zeu și a scopului acestei instituții, iar ICOM a decis o nouă definiție. Votată de 92% dintre participanți, ea conține pentru prima oară termeni precum „inclusivitate“, „sustenabilitate“ și „etică“, prezenți în ultimul an în vocabularul activiș­tilor politici.

Astfel, acum, un muzeu este „o instituție permanentă, non-profit, în slujba societății, care cercetează, colectează, conservă, interpretează și expune patrimoniul material și imaterial. Deschise publicului, accesibile și in­cluzive, muzeele promovează diversitatea și sustenabilitatea. Ele funcționează și comunică în mod etic, profesional și cu participarea comunităților, oferind experiențe variate pentru educa­ție, distracție, reflecție și împărtă­șire a cunoștințelor“.

„Este o definiție care trebuie asumată de către UNESCO și care va ajuta apoi la a hotărî dacă instituțiile sau galeriile private din întreaga lume se pot califica la statutul de muzeu recunoscut oficial“, spune „The Art Newspaper“.

O definiție care, se pare, a provocat multe și aprinse discuții, iar Furedi (care, în articolele sale, este preocupat de faptul că societatea și universitățile sunt tot mai afectate de ideologie) prezintă rezultatul întâlnirii de la Praga drept o înfruntare între un număr tot mai mare de activiști woke și specialiștii muzeografi tradițio­nali. „Pentru mulți dintre dele­gați, mai ales cei din lumea anglo-saxonă, vechea definiție, cea din 1972, este prea desuetă și prea «alb㻓, scrie Furedi. El amintește că la precedenta conferință ICOM, de la Kyoto, în 2019, „curatorii activiști“ au propus o definiție care „suna mai degrabă a manifest politic“, al cărui scop ar fi fost, transpus în practică, „transformarea muzeului într-o instituție de îndoctrinare politică“. Furedi spu­ne că noua defi­niție este un compromis, iar o publicație precum „Washington Post“, care susține cauzele progresiste, este de acord. „Trebuie re­ținut că «muzeu» vine din greacă și înseamnă «lăcașul muzelor»“, scrie „Washington Post“. „Mai mult aspirațional de­cât prescriptiv, acest limbaj actualizat vine într-un moment dificil pentru muzee, care trec prin­­tr-o reevaluare culturală amplă (în original, termenul folosit este reckoning, care are și înțelesul de „răfuială“ – n.r.) care a atins aproape fiecare nivel al operațiu­nilor lor, inclusiv deciziile privind finanțarea și ceea ce este expus în galerii. Noua de­finiție reflectă acest reevaluare, dar unii critici spun că nu merge suficient de departe pentru a recunoaște istoriile complicate ale muzeelor de centrare a perspectivelor alb, masculin și occidental.“

Dar, în realitate, spune Frank Furedi, „în ciuda compromisului de la Praga, transformarea muzeelor este un proces deja început. În lumea anglo-saxonă, administratorii și curatorii însărcinați cu păstrarea moștenirii națiunilor lor s-au pliat pe un scenariu cultural care privește trecutul într-o manieră complet negativă sau chiar ostilă. Ei promovează un scenariu care atribuie conotații negative obiectelor din colecțiile lor, mai ales dacă aceste exponate simbolizează și comunică valori asociate cu civilizația occidentală“.

Nu este o afirmație exagerată și există numeroase exemple în ultimii ani, în Occident, în care activitatea muzeelor a fost puternic politizată. De exemplu, Gabriele Finaldi, directorul Galeriei Naționale din Londra, afirma în 2020 că, odată cu ascensiunea grupării marxiste Black Lives Matter, „muzeele nu mai pot să tacă sau să rămână neutre din punct de vedere politic“.

„Delegații ICOM de la Praga au refuzat să devină complet woke“, scrie Frank Furedi. „Dar este o realitate faptul că muzee importante sunt târâte oricum în acest război cultural. Artefacte și colecții expuse de secole au devenit brusc «problematice». Tot mai mult, instituțiile culturale din Occident, în special muzeele, judecă artefactele culturale din perspectiva adecvării lor politice, mai puțin din cea a valorii lor istorice, artistice sau estetice.

Mai rău chiar, aceste in­stituții ar trebui acum să promoveze ura față de trecut și să denigreze orice simbol cultural care celebrează moște­nirea istorică a națiunilor vestice“, spune Furedi.